Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2024
Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor din dosar, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 30.07.2024, în temeiul art. 71 C. proc. pen., petenţii A. şi B. S.R.L. au solicitat, strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la o altă instanţă egală în grad, apreciind că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor.
În cuprinsul motivării cererii, prealabil, petenţii au arătat că dosarul a cărui strămutare o solicită are legătură cu dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, dosar care a fost generat ca urmare a denunţului formulat şi completat de A. şi în care sunt cercetate mai multe persoane în calitate de inculpaţi; dată fiind această situaţie, petenţii au apreciat că judecarea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti i-ar priva de dreptul la un proces echitabil, din cauza împrejurării că persoanele cercetate penal în dosarul menţionat au lăsat să se înţeleagă că au influenţă asupra judecătorilor instanţei, imparţialitatea acestora fiind astfel afectată şi existând un pericol pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice.
Dezvoltând motivele cererii de strămutare, petenţii A. şi B. S.R.L. au invocat dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi cauzele Piersack vs. Belgia, Hauschildt vs. Danemarca, Sainte Marie vs. Franţa, Padovani vs. Italia, Bulut vs. Austria, Morel vs. Franţa, Didier vs. Franţa.
Au susţinut că, în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, campania de presă agresivă, în plină desfăşurare, precum şi prezenţa avocaţilor ce asigură asistenţa juridică în cazul inculpaţilor din dosarul nr. x/2024 al D.N.A. în sala de şedinţă, fără ca aceştia să fie părţi în vreun dosar aflat pe rolul respectivei şedinţe de judecată, sunt de natură a crea presiuni suplimentare nu doar asupra completului de judecată, ci şi asupra petentului A., aflat la primul termen de judecata în apel, creând aparenţa unei supravegheri suplimentare exercitată indirect de către C. şi D., aspect care împiedică discuţiile deschise între inculpat şi completul de judecată, precum şi declaraţiile exacte, ce pot genera o stare de temere suplimentară.
În opinia petenţilor, împrejurarea potrivit căreia membrii completului de judecată legal învestit nu au luat nicio măsură, nu au reacţionat la situaţii de evidentă presiune asupra actului de justiţie, îi îndreptăţeşte să considere că desfăşurarea actului de justiţie în cadrul Curţii de Apel Bucureşti nu poate avea loc în condiţii de siguranţă şi corectitudine. Mai mult, respingerea cererilor de recuzare formulate au limitat posibilitatea de aflare a adevărului în cauză şi a crescut pericolul unei judecăţi lipsită de obiectivitate.
Totodată, în opinia petenţilor, suspiciuni cu privire la actul de justiţie va genera şi faptul că fiul avocatului E. este judecător în cadrul Judecătoriei Giurgiu.
Dată fiind situaţia prezentată, petenţii au apreciat că judecătorii Curţii de Apel Bucureşti nu pot asigura desfăşurarea corespunzătoare a procesului penal şi nici nu pot garanta aflarea adevărului printr-o judecată imparţială, în condiţiile legii, concluzionând că, pentru înlăturarea oricăror suspiciuni referitoare la obiectivitatea actului de justiţie este necesară strămutarea cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 74 Cod procedură penală.
Prin informaţiile transmise la dosarul cauzei, s-a precizat că dosarul nr. x/2022 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 7.03.2024 şi are ca obiect apelul formulat de inculpaţii A. şi B. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 200/F/16.02.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Dosarul a fost repartizat aleatoriu completului C19A pentru termenul din data de 23.05.2024, când au fost încuviinţate cererile de amânare pentru ca inculpaţii să-şi angajeze apărători, fiind acordat termen la data de 20.06.2024, când cauza a fost amânată, sub rezerva modului în care va fi soluţionată cererea de recuzare formulată de inculpat, pentru termenul de control, pe fondul apelurilor, la data de 19.09.2024.
Prin încheierea pronunţată la data de 21 iunie 2024 a fost respinsă cererea de recuzare a completului de judecată compus din doamnele judecător F. şi G., formulată de apelantul inculpat A..
Cu privire la motivele invocate în cererea de strămutare formulată de petenţii A. şi B. S.R.L., Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nu au aptitudinea de a genera, în optica unui observator obiectiv şi informat, o aparenţă de parţialitate în cauza înregistrată pe rolul instanţei sub numărul x/2022. Motivele invocate nu se subsumează, nici măcar din punct de vedere teoretic, motivelor de strămutare enumerate de textul de lege, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru strămutarea cauzei, nefiind invocate şi neexistând elemente concrete din care sa rezulte indicii conform cărora imparţialitatea judecătorilor poate fi afectată de împrejurările cauzei, ori de calitatea părţilor şi lipsind, totodată, orice indiciu cu privire la o potenţială tulburare a ordinii publice. Pe de o parte, aspectele invocate de apelantul inculpat au fost invocate şi pe calea formulării unei cereri de recuzare, care a fost respinsă, iar, pe de altă parte, prezenţa unor profesionişti ai dreptului la şedinţa publică de judecată nu reprezintă, de principiu, un element de presiune, însă dreptul procesual penal pune la dispoziţia participanţilor la proces suficiente instrumente care să asigure o judecată echitabilă, inclusiv din perspectiva caracterului public sau nepublic al şedinţei de judecată. Mai mult, atât aceste aspecte (care nu s-ar modifica în urma admiterii cererii de strămutare), în egală măsură cu mediatizarea invocată, nu sunt unele de natură a se constitui într-un factor de presiune insurmontabilă asupra judecătorilor instanţei, care, prin natura funcţiei, dispun de resurse care să garanteze înfăptuirea actului de justiţie cu profesionalism.
Astfel, evaluarea actelor de la dosarul cauzei nu relevă nicio împrejurare sau circumstanţă obiectivă sau subiectivă care să fie de natură a aduce atingere imparţialităţii judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti, iar calitatea părţilor nu este una care să afecteze premisele înfăptuirii, de o manieră optimă, a actului de justiţie.
Sub aspectul unui pericol de tulburare a ordinii publice, s-a constatat lipsa oricărui element sau indiciu care să determine oportunitatea unei atare analize.
În consecinţă, s-a considerat că nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivitătii generice a corpului de judecători ai Curţii de Apel Bucureşti sau la concluzia că, pe rolul acestei instanţe nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil, ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice.
Examinând cererea de strămutare formulată de petenţii A. şi B. S.R.L. în temeiul art. 74 raportat la art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.
Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.
Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". Imparţialitatea trebuie evaluată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un caz determinat, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (cauza Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982, cauza Micallef contra Maltei, hotărârea din 15 octombrie 2009).
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport, cu împrejurările concrete ale cauzelor.
Astfel, în Cauza Hauschildt versus Danemarca, prin Hotărârea din 24 mai 1989, CEDO a statuat că "existenţa imparţialităţii, în sensul conferit de articolul 6 paragraful 1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv, constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată şi, în acelaşi timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauza respectivă (pct. 46). În contextul testului obiectiv, Curtea trebuie să stabilească dacă au existat elemente de fapt verificabile apte de a ridica dubii cu privire la imparţialitatea judecătorului, independent de comportamentul său personal. Din acest punct de vedere, chiar şi aparenţele pot fi importante. Ceea ce este important este încrederea pe care instanţele de judecată trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică şi, în cauzele penale, încrederea pe care trebuie să o inspire acuzatului (pct. 48)".
Aşadar, în cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar mai ales din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorilor, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea acestora şi justifică temerea celui interesat.
În speţă, petenţii A. şi B. S.R.L. şi-au întemeiat cererea de strămutare pe suspiciunea rezonabilă cu privire la riscul de parţialitate al judecătorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, invocând calitatea părţilor şi împrejurările cauzei (respectiv, legătura inculpatului A. cu dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, format în urma denunţului său, ceea ce a atras interesul celor cercetaţi în acest dosar cu privire la persoana sa, interes manifestat inclusiv prin prezenţa avocaţilor ce asigură asistenţa juridică în cazul inculpaţilor din dosarul menţionat la termenele de judecată fixate în cauza a cărei strămutare se solicită), precum şi mediatizarea agresivă a cauzei.
În acest context, fiindu-le în plus respinsă cererea de recuzare a membrilor completului de judecată, petenţilor li s-a creat şi întârit convingerea că nu pot beneficia de un proces echitabil, existând posibilitatea influenţării magistraţilor instanţei, cu atât mai mult cu cât, în opinia petenţilor, era necesar ca instanţa să ia măsuri împotriva situaţiilor de presiune asupra actului de justiţie.
Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în cauză drept temei al cererii de strămutare, Înalta Curte apreciază că acestea sunt aspecte care pot crea petenţilor convingerea că instanţa ar fi lipsită de obiectivitate şi imparţialitate, chiar dacă nu există fapte concrete ale judecătorilor instanţei de natură a crea dubii cu privire la profesionalismul şi imparţialitatea acestora.
În contextul evidenţiat, deşi nu există date care să pună în discuţie obiectivitatea sau imparţialitatea magistraţilor, împrejurările relevate justifică, din perspectiva celui interesat, o lipsă de încredere asupra obiectivităţii şi a aparenţei de imparţialitate a judecătorilor instanţei învestite cu soluţionarea cauzei în care petenţii sunt trimişi în judecată, de natură a se răsfrânge asupra credibilităţii procedurii judiciare în ansamblul său.
În viziunea CEDO, ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care instanţele trebuie să o inspire părţii într-un proces.
Însă, în speţă, elementele invocate, corelate, în mod cert au creat petenţilor suspiciunea lipsei aparenţei de imparţialitate a instanţei la care se judecă cauza lor; or, percepţia lipsei de imparţialitate prezintă o importanţă deosebită, fiindcă nu este suficient ca justiţia să fie realizată, ci este necesar ca aceasta să se şi vadă.
De aceea, Înalta Curte consideră că este necesară strămutarea cauzei pentru înlăturarea oricărei aparenţe de lipsă de imparţialitate a instanţei, percepută, de altfel, ca atare de către petenţi.
Prin urmare, pentru a se înlătura orice suspiciune care ar putea pune sub semnul îndoielii aparenţa de imparţialitate şi obiectivitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, ceea ce ar conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, faţă de cerinţele art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte va admite cererea formulată de petenţii A. şi B. S.R.L..
Faţă de obiectul cauzei, raportat la care regulamentul Parchetului European prevede o competenţă internă acordată pentru patru curţi de apel din ţară, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Iaşi şi Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte va dispune strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la Curtea de Apel Cluj, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În conformitate cu dispoziţiile art. 74 alin. (3) din C. proc. pen., vor fi menţinute actele procedurale îndeplinite în faţa Curţii de Apel Bucureşti.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cererii de strămutare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite cererea formulată de petenţii A. şi B. S.R.L. şi dispune strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la Curtea de Apel Cluj, instanţa căreia i se va trimite dosarul.
Menţine actele procedurale îndeplinite în faţa Curţii de Apel Bucureşti.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cererii de strămutare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2024.