Şedinţa publică din data de 03 decembrie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 597/P.I. din data de 06.11.2023 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2021 s-au dispus următoarele:
În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea de încadrare juridică a faptelor din rechizitoriu cu privire la inculpatul A. din:
- 8 (opt) infracţiuni de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. (formulare de mişcare falsificate-o faptă din 24.06.2021, trei fapte din 05.07.2021, două fapte 09.07.2021, o faptă din 16.07.2021, o faptă din 21.07.2021);
- 3 (trei) infracţiuni de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. (formulare de identificare falsificate-fapte din 29.08.2019, 29.05.2020, 18.07.2020),
totul cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., în:
- infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale) (formulare de mişcare falsificate-o faptă din 24.06.2021, trei fapte din 05.07.2021, două fapte 09.07.2021, o faptă din 16.07.2021, o faptă din 21.07.2021, formulare de identificare falsificate- o faptă din 29.08.2019, o faptă din 29.05.2020, o faptă din 18.07.2020).
În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea de încadrare juridică a faptelor din rechizitoriu cu privire la inculpatul B. din:
- 2 (două) infracţiuni de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. (formulare de mişcare falsificate-faptă din 22.07.2021-transfer fictiv de ovine în exploataţia lui C. şi faptă din 22.07.2021- transfer fictiv de ovine în exploataţia lui D.);
- 2 (două) infracţiuni de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. (formulare de identificare falsificate-o faptă din 26.07.2020 şi o faptă din 18.06.2020),
totul cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., în:
- infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) (formulare de mişcare falsificate-faptă din 22.07.2021-transfer fictiv de ovine în exploataţia lui C. şi faptă din 22.07.2021- transfer fictiv de ovine în exploataţia lui D., formulare de identificare falsificate - o faptă din 26.07.2020 şi o faptă din 18.06.2020).
În baza art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale), a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (interzicerea exercitării profesiei de medic veterinar) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicată inculpatului pe o perioadă de 2 ani, termen de supraveghere stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În baza art. 93 alin. (1), (2) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timişoara, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă; - să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Timişoara sau în cadrul altei instituţii aleasă de SP Tribunalul Timiş, pe o perioadă de 80 de zile.
În baza art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), a fost condamnat inculpatul B., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (interzicerea exercitării profesiei de medic veterinar) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicată inculpatului pe o perioadă de 2 ani, termen de supraveghere stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În baza art. 93 alin. (1), (2) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timişoara, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă; - să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Otelec sau în cadrul altei instituţii aleasă de SP Tribunalul Timiş, pe o perioadă de 80 de zile.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii E., F., G., C., H., I. - senior, I. - junior, J., A., B., K. şi D..
Prin decizia penală nr. 189/A din data de 13.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii E., F., G., C., H., I. - senior, I. - junior, J., A., B., K. şi D. împotriva sentinţei penale nr. 597/P.I. din data de 06.11.2023 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2021.
A desfiinţat sentinţa penală apelată şi rejudecând:
Cu privire la inculpatul A., a dispus înlăturarea dispoziţiilor privind executarea pedepselor accesorii pe durata executării pedepsei.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a obligat pe inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Bogda sau în cadrul Primăriei comunei Maşloc, jud. Timiş, pe o perioadă de 80 de zile.
Cu privire la inculpatul B. a înlăturat dispoziţiile privind executarea pedepselor accesorii pe durata executării pedepsei.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a obligat pe inculpatul B. ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Otelec sau în cadrul Primăriei comunei Uivar, jud. Timiş, pe o perioadă de 80 de zile.
A menţinut celelalte prevederi ale sentinţei penale apelate.
Împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 13.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, au declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 15.04.2024 şi inculpatul B., la data de 12.04.2024.
Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul B. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."
A solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, casarea deciziei penale atacate, şi pe care de consecinţă achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Tot în subsidiar, în cazul în care instanţa va considera că există elemente ale existenţei faptei, ale săvârşirii acesteia de către inculpat şi ale vinovăţiei acestuia, ca modalitate de individualizare a pedepsei, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. proc. pen., amânarea aplicării pedepsei, fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege, fără aplicarea art. 85 alin. (2) lit. j) C. proc. pen., deoarece această obligaţie este de natură a compromite total cariera sa de medic veterinar şi de a-l pune în situaţia de a nu-şi mai putea exercita meseria pentru care s-a pregătit şi de a-şi câştiga mijloacele de existenţă.
De asemenea, în cazul menţinerii pedepsei aplicate de instanţele ierarhic inferioare, a solicitat modificarea pedepsei complementare aplicată, în sensul eliminării interzicerii exercitării profesiei de medic veterinar.
În acest sens, a precizat că deşi a invocat în susţinerea apelului faptul că în speţă nu au fost avute în vedere dispoziţiile Regulamentului UE nr. 2016/429 ce se aplică prioritar în România şi are întâietate faţă de legislaţia internă, regulament care priveşte activitatea medicilor veterinari de identificare a animalelor din ferme zootehnice, implicit a ovinelor, acesta nu a fost avut în vedere de instanţa de apel. Aceste dispoziţii prioritare prevăd că responsabilitatea privind identificarea ovinelor aparţine operatorilor, respectiv crescătorilor/proprietarilor ovinelor, conform definiţiei date de actul normativ european la punctul 24 al articolului 4 al Regulamentului UE nr. 2016/429.
De asemenea, a susţinut că nu au fost avute în vedere nici măcar prevederile Ordinului nr. 40/2010 pentru aprobarea Normei sanitară veterinară din 29.04.2010 pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor si bovinelor, care privesc activitatea medicilor veterinari, în care la art. 4 alin. (4) chiar se menţionează că se pot pierde crotaliile aplicate animalelor.
A mai învederat că deşi în hotărârea atacată se arată că activitatea şi responsabilitatea sa este fundamentală în speţă şi că a generat faptele penale ale celorlalţi inculpaţi, astfel încât nu se poate aplica o amânare a aplicării pedepsei, acest lucru este absurd, având în vedere că ceilalţi inculpaţi au zeci de acte materiale, pe când inculpatul are doar două acte materiale reţinute.
Mai mult, a precizat că o soluţie de condamnare se pronunţă doar dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, ori în cauză existau elemente de îndoială:
- Dovada prin documente oficiale a existenţei tuturor ovinelor, cu crotaliile aferente aplicate, pentru care mi se impută săvârşirea faptei reţinute, în sensul neaplicării crotaliilor şi a falsei identificări, respectiv că aceste animale nu ar fi existat;
- Declaraţia colegului de cabinet al inculpatului, în sensul că acesta nu lucra individual la identificare (crotaliere), ci împreună şi nu se poate stabili clar şi fără îndoială care dintre cei doi au fost în ziua aplicării crotaliilor în discuţie şi au lucrat efectiv la aplicarea acestor crotalii;
- Declaraţiile medicului veterinar Lup şi ale martorului reprezentant al furnizorului de crotalii, precum că pot exista dubluri ale acestor crotalii, că ele pot cădea de pe urechile animalelor etc;
- Documentele depuse de către inculpatul C. privind existenţa ovinelor despre care DNA susţine că nu ar fi existat;
- Lipsa dovezii instigării asupra inculpatului de către inculpatul I. junior privind săvârşirea faptei reţinute, deoarece inculpatul nu avea relaţii cu acest inculpat, colegul de cabinet al inculpatului fiind cel care discuta, coresponda cu acest inculpat;
- Diferenţa de tratament juridic dintre inculpat şi martorul Lup, care a întocmit acelaşi act reţinut ca fiind fals în sarcina sa, un formular de transfer;
- Dispoziţiile legale privind obligaţiile de serviciu ale inculpatului dar în special dispoziţiile UE privind activitatea medicilor veterinari privind identificarea ovinelor din proprietatea unor crescători/fermieri, care au aplicabilitate prioritară faţă de legislaţia internă;
- Lipsa prejudiciului;
- Orice alte probe administrate în cauză, care conduc la îndoiala privind săvârşirea vreunei fapte penale de către inculpat.
- Faptul că este vorba în speţă în ceea ce îl priveşte de doar 8 ovine, adică nu de vreo amploare a vreunei presupuse activităţi infracţionale.
Astfel, a opinat că DNA a construit întreaga acuzaţie exclusiv pe o prezumţie, fără vreo dovadă concretă şi de neînlăturat, pentru a contrazice probele inculpatului şi documentele oficiale depuse la dosarul cauzei, respectiv că toţi cei 8 berbeci în discuţie au fost înlocuiţi cu alţii şi au fost crotaliaţi ulterior, de aceea apar în documentele depuse, aspect ce este inadmisibil din punct de vedere penal.
A precizat că în ceea ce îl priveşte, rechizitoriul nu prezintă o motivaţie adecvată a faptei reţinute, existând o descriere lipsită de orice temei sau argument juridic a pretinsei fapte reţinută, bazat exclusiv pe prezumţii, analogii, conexiuni, fără a se invoca şi fără a exista vreo probă directă, de necontestat privind fapta reţinută în sarcina sa. De asemenea, a invocat lipsa scopului şi a mobilului săvârşirii faptei, având în vedere că este vorba de 8 ovine, fără vreo valoare substanţială, care să conducă la concluzia că ar fi putut avea vreun interes material sau de altă natură în săvârşirea faptei.
În raport de toate aceste considerente, a apreciat că se impunea achitarea sa, iar hotărârea instanţei de apel este lipsită de legalitate, deoarece principiul "in dubio pro reo" este pe deplin aplicabil cauzei, trimiterea în judecată fiind realizată fără respectarea normelor europene, a căror aplicabilitate este prioritară faţă de normele interne, iar cercetarea judecătorească a relevat toate aceste aspecte de nelegalitate, concluzia legală şi dreaptă, justă, neputând fi decât faptul că este nevinovat de săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa.
Prin încheierea din data de 10 septembrie 2024, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul B., numai sub aspectul neîntrunirii elementelor de tipicitate prevăzute de norma de incriminare a art. 321 C. pen., astfel cum sunt acestea reglementate, cu titlu obligatoriu, de Regulamentul UE nr. 2016/429 şi Ordinul nr. 40/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare din 29.04.2010, aspecte circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Analizând recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În speţă, recurentul inculpat B. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).
Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
În considerarea aspectelor teoretice relevate, reţine Înalta Curte că recurentul inculpat B. a formulat critici subsumate, în esenţă, neîntrunirii elementelor de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare a art. 321 C. pen., astfel cum sunt acestea reglementate, cu titlu obligatoriu, de Regulamentul UE nr. 2016/429 şi Ordinul nr. 40/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare din 29.04.2010, invocând în acest sens dispoziţiile art. 4 din regulamentul privind bolile transmisibile ale animalelor şi de modificare şi de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătăţii animalelor ("Legea privind sănătatea animală"), respectiv:
24. "operator" înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce are în responsabilitatea sa animale sau produse, inclusiv pentru o perioadă limitată, dar cu excluderea deţinătorilor de animale de companie şi a medicilor veterinari;
25. "transportator" înseamnă un operator care transportă animale în nume propriu sau în numele unei părţi terţe;
26. "persoană care lucrează cu animale" înseamnă o persoană fizică sau juridică care are o legătură profesională cu animale sau cu produse de origine animală, cu excluderea operatorilor şi a medicilor veterinari;
53."medic veterinar oficial" înseamnă un medic veterinar autorizat de autoritatea competentă şi calificat în mod adecvat să efectueze activităţi oficiale în conformitate cu prezentul regulament;
54. "medic veterinar oficial dintr-o ţară terţă sau un teritoriu" înseamnă un medic veterinar dintr-o ţară terţă sau un teritoriu care corespunde unui medic veterinar oficial, astfel cum este menţionat la punctul 53;
55. "autoritate competentă" înseamnă autoritatea veterinară centrală a unui stat membru responsabilă de organizarea de controale oficiale şi orice alte activităţi oficiale, în conformitate cu prezentul regulament, sau orice altă autoritate căreia i-a fost delegată responsabilitatea respectivă.
În acest context, prioritar, Înalta Curte apreciază că se impune, urmare a analizei actelor normative europene anterefererite, prezentarea unor scurte consideraţii cu privire la obligaţiile care incumbă medicului veterinar de liberă practică în procedura specială a identificării ovinelor şi înregistrarea acestora în baza naţională de date, astfel cum este aceasta reglementată de legislaţia europeană şi invocată de recurentul inculpat în susţinerea motivelor de recurs.
Ordinul ANSVSA nr. 40/2010 privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor prevede în cuprinsul art. 2 că ovinele circulă pe teritoriul României numai dacă sunt identificate şi înregistrate potrivit prevederilor normei sanitare veterinare şi însoţite de formulare/documente de mişcare precum şi de alte documente prevăzute de legislaţia sanitară veterinară în vigoare. Astfel, toate animalele din România sunt identificate în exploataţia în care s-au născut utilizându-se, în cazul ovinelor, două crotalii auriculare, imprimate cu acelaşi cod unic de identificare, mai exact, toate ovinele născute după 31 decembrie 2009, vor fi identificate cu o crotalie auriculară simplă şi o crotalie auriculară electronică, ambele conţinând acelaşi cod unic de identificare al animalului.
De asemenea, prin prevederile articolelor 11, 14 şi 21 din Ordin s-au stabilit mai multe obligaţii în sarcina crescătorilor de ovine cât şi în sarcina medicului veterinar de liberă practică împuternicit în materia identificării ovinelor.
Medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi sunt responsabili cu efectuarea identificării animalelor şi cu înregistrarea acestora în SNIIA, în cazul exploataţiilor pentru care au fost împuterniciţi, potrivit legii. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit are următoarele obligaţii:
a) în termen de maximum 7 zile de la notificarea proprietarului, să identifice animalele, înregistrând totodată proprietarul acestora, precum şi deţinătorul lor, dacă acesta este diferit de proprietar;
b) să completeze rubricile destinate identificării animalelor, prin înscrierea codului crotaliei, precum şi a informaţiilor solicitate în formularul de identificare;
c) să introducă în SNIIA, în maximum 3 zile de la aplicarea mijlocului de identificare, datele cu privire la exploataţiile şi animalele identificate, pe echipamentele de calcul şi de comunicaţii puse la dispoziţie de către operatorul SNIIA;
d) să păstreze exemplarul roşu al formularului de identificare, să înmâneze exemplarul verde al acestuia proprietarului exploataţiei şi să expedieze în original exemplarul albastru al formularului de identificare către DSVSA, în prima decadă a lunii următoare;
f) în cazul constatării într-o exploataţie a existenţei unui animal neidentificat, care nu este produsul vreunei femele din exploataţia în cauză, să anunţe medicul veterinar oficial zonal;
g) în cazul în care deţinătorul unui animal nu poate face dovada identificării şi trasabilităţii animalului în cauză, să considere acest animal cu risc major în difuzarea de boli, să îl pună sub restricţie şi să îl distrugă conform prevederilor legale, pe cheltuiala deţinătorului şi respectând normele de bunăstare a animalelor.
Aşadar, contrar susţinerilor recurentului inculpat, legislaţia europeană prezintă într-un mod exhaustiv şi structurat îndatoririle medicului veterinar de liberă practică sub aspectul identificării şi înregistrării animalelor, subsumate elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de fals intelectual, astfel cum prevăd expres dispoziţiile art. 321 C. pen.
Prevederile menţionate de către recurent în cuprinsul cererii de recurs în casaţie conţin doar definiţii ale unor noţiuni generale, specifice activităţii de identificare şi înregistrare a ovinelor, astfel că în mod cert nu sunt de natură a produce vreun efect real şi concret sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, respectiv
În aceste coordonate de analiză, notează Înalta Curte că elementul material în cazul infracţiunii prevăzute de art. 321 C. pen. constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.
Elementul material al infracţiunii constă în două modalităţi alternative: atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.
Totodată, pentru existenţa elementului material este necesar ca atestarea mincinoasă sau omisiunea să privească fapte sau împrejurări referitoare la starea de fapt pentru a cărei constatare se întocmeşte înscrisul şi să fie producătoare de consecinţe juridice.
Or, în cauză, din perspectiva întrunirii elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de fals intelectual, contrar susţinerilor recurentului inculpat, reţine Înalta Curte că procedura identificării ovinelor nu se putea face decât prin întocmirea celor două formulare de identificare, fapta consumându-se în momentul întocmirii înscrisurilor de către medicul veterinar de liberă practică. În baza acestor formulare de identificare, falsificate, recurentul inculpat a oferit valoare juridică numerelor matricole, regăsite pe crotaliile cumpărate de la furnizorul principal deşi, în realitate, aceste numere nu aparţineau vreunei ovine mascul născute în exploataţiile vizate.
De asemenea, introducerea ulterioară în baza naţională de date a numerelor matricole din cele două formulare de mişcare, a condus la atestarea unui număr nereal de ovine masculi identificate la data indicată în cuprinsul celor două formulare de identificare.
Or, ceea ce i se impută recurentului B. este tocmai situaţia premisă a infracţiunii de fals intelectual, şi anume falsificarea formularului de mişcare în care, cu prilejul întocmirii, a atestat date necorespunzătoare referitoare la transferul fictiv în privinţa a trei ovine, aspect ce nu a fost de altfel, criticat de recurent.
Aşadar, condamnarea recurentului inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 321 din C. pen. a fost urmarea analizei instanţei de apel a ansamblului probelor administrate în cauză, iar rolul Înaltei Curţi în procedura pendinte nu este unul strict formal, de verificare a considerentelor deciziei penale, ci în baza demersului analitic, instanţa de casaţie verifică, prin raportare la normele de configurare legală a infracţiunii, dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de curtea de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.
În cadrul acestui demers, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în decizia penală, ci verifică, exclusiv, dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, astfel încât criticile recurentului inculpat, care reiau în fapt apărările formulate în faţa celorlalte instanţe, respectiv că responsabilitatea privind identificarea ovinelor aparţine operatorilor, respectiv crescătorilor/proprietarilor ovinelor sau că dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Ordin prevăd că se pot pierde crotaliile aplicate animalelor, se impun a fi respinse ca nefondate.
În consecinţă, raportat la situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv în cauză, fapta concretă reţinută în sarcina recurentului inculpat B., respectiv, întocmirea formularului de mişcare în care, cu prilejul întocmirii, a atestat date necorespunzătoare referitoare la tarsnferul fictiv în privinţa a trei ovine, întruneşte exigenţele ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 321 din C. pen., fiind realizată o corespondenţă deplină între fapta comisă şi configurarea legală a infracţiunii.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul B. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 13.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 180 RON, va rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi E., F., G., C., E. junior, H., J., A., K., D. şi I. senior, în sumă de 720 RON fiecare, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul B. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 13.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 180 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii-inculpaţi E., F., G., C., E. junior, H., J., A., K., D. şi I. senior, în sumă de 720 RON fiecare, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 decembrie 2024.