Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 90 din 11 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A..
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62/17.07.2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 30/2024 a Curţii de Apel Suceava (dosarul nr. x/2024). În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 RON, a rămas în sarcina statului şi s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că petentul A. a formulat contestaţie la executare, criticând obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, referindu-se, pe de o parte, în esenţă, la aspecte ce ţin de fondul cauzei, de modul de soluţionare a unor acţiuni penale şi civile, iar pe de altă parte, printre altele, a criticat şi somaţia emisă ca urmare a punerii în executare a dispoziţiilor referitoare la cheltuielile de judecată.
Instanţa a constatat că, deşi a contestat cheltuielile judiciare la care a fost obligat prin sentinţa penală nr. 30/2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, în ampla motivare scrisă a cererii sale contestatorul A. a criticat aspecte care ţin de modul de soluţionare a unor acţiuni penale şi civile, aspecte care puteau fi invocate şi analizate în cauzele în care acesta a avut calitatea de inculpat, atât în primă instanţă, cât şi în calea de atac ordinară exercitată de acesta şi care nu pot fi soluţionate pe calea contestaţiei la executare.
În ceea ce priveşte somaţia emisă ca urmare a punerii în executare a dispoziţiilor referitoare la cheltuielile de judecată, instanţa a apreciat că nu pot fi confundate cheltuielile de procedură datorate statului nici cu despăgubirile civile, care includ cheltuielile judiciare făcute de părţi, nici cu amenda judiciară. Dispoziţiile C. proc. pen. prevăd posibilitatea formulării contestaţiei la executare împotriva dispoziţiilor civile, potrivit art. 600, şi amenzii judiciare, conform art. 601, iar dispoziţiile civile nu includ cheltuielile judiciare către stat, care izvorăsc din culpa procesuală a părţii, a cărei sesizare a fost respinsă. Ca atare, atâta timp cât legea procesual penală, care este de strictă reglementare, nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor de procedură către stat, contestaţiile la executare sunt inadmisibile, în cauză nefiind incidente niciunul dintre cazurile de contestaţie prevăzute la art. 598, art. 600 sau art. 601 C. proc. pen.
Mai mult decât atât, instanţa a apreciat că motivele invocate de petentul A. nu se încadrează nici în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., întrucât fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală a părţii, iar nu un incident de executare ce ar necesita intervenţia organelor jurisdicţionale şi care să facă aplicabile aceste dispoziţii legale.
Prin urmare, în baza art. 598 C. proc. pen.., instanţa a dispus în consecinţă, inclusiv obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin prezenta cerere adresată Curţii de Apel Suceava, calificată prin rezoluţie, ca urmare a menţiunilor indicate în preambului e-mailului înaintat la 13.08.2024 şi a conţinutului cererii, contestaţie la executare vizând sentinţa penală nr. 62/17.07.2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, petentul A. a susţinut că în mod nedrept a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, făcând referire şi la alte aspecte ce ţin de modul de soluţionare a unor acţiuni penale şi civile.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile legale privind obiectul contestaţiei la executare pentru motivul necesităţii lămuririlor cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu în condiţiile legii civile, respectiv art. 711 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., dar şi pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., art. 347 coroborat cu art. 346 C. proc. pen.. şi art. 503 C. proc. civ., în acest ultim caz petentul invocând prevederile legii civile privind obiectul şi motivele contestaţiei în anulare.
În motivarea cererii, printre altele, petentul a arătat că obligarea la plata taxei de timbru judiciar în cuantum de 300 RON s-a dispus în mod abuziv, cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013. A mai susţinut contestatorul că hotărârea judecătorească nr. 62/2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 este lovită de nulitate conform dispoziţiilor art. 280 - art. 282 C. proc. pen.. întrucât a fost soluţionată cu participarea reprezentantului Ministerului Public care era incompatibil, dar şi pentru motivul că nu au fost administrate şi apreciate probele depuse.
Legal citat, la termenul din 27.09.2024, petentul A. nu s-a prezentat în instanţă, însă a transmis la dosar memorii prin care şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modalitatea de soluţionare a unor litigii civile referitoare la dreptul său de proprietate şi modalitatea de instrumentare a cauzelor penale iniţiate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Suceava a constatat că cererea este inadmisibilă, întrucât motivele invocate de contestator nu se circumscriu vreunuia din cazurile de admisibilitate menţionate în cuprinsul art. 598 alin. (1) lit. a)-d), art. 600 alin. (1) şi art. 601 alin. (1) C. proc. pen.., care prevăd, în mod expres şi limitativ, cazurile în care se poate formula contestaţie împotriva executării unei hotărâri penale.
Relativ la celelalte motive invocate de contestator, s-a reţinut că acestea vizează aspecte de fond şi nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile în care se poate formula contestaţie la executare. Este adevărat că nemulţumirea iniţială a petentului a izvorât dintr-o cauză de fond funciar, însă dispoziţia legiuitorului de scutire de la plata taxelor de timbru în această materie nu se răsfrânge asupra cheltuielilor judiciare ce sunt urmarea plângerilor penale ori a cererilor nefondate, respinse ca atare, şi formulate în mod repetat.
În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat contestatorul prin sentinţa penală nr. 62/17.07.2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, s-a reţinut că numitul A. nu a criticat aspecte ce ţin de punerea în executare a cheltuielilor judiciare, ci însăşi obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Or, legea procesual penală, care este de strictă reglementare, nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor de procedură către stat, ci doar greşita lor aplicare sau cuantumul acestora, însă numai în căile de atac prevăzute de legiuitor.
Pe de altă parte, aşa cum rezultă din conţinutul sentinţei contestate, contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor către stat în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., fundamentul acordării cheltuielilor de judecată reprezintându-l culpa procesuală a părţii, iar nu un incident de executare ce ar necesita intervenţia organelor jurisdicţionale şi care să facă aplicabile dispoziţiile legale pe care şi-a întemeiat contestatorul cererea de contestaţie la executare. Cheltuielile datorate statului nu pot fi confundate nici cu despăgubirile civile, care includ cheltuielile judiciare făcute de părţi, şi nici cu amenda judiciară. Dispoziţiile C. proc. pen. prevăd posibilitatea formulării contestaţiei la executare împotriva dispoziţiilor civile, potrivit art. 600, şi amenzii judiciare, conform art. 601, iar dispoziţiile civile nu includ cheltuielile judiciare către stat, care izvorăsc din culpa procesuală a părţii, a cărei sesizare a fost respinsă.
Ca atare, atâta timp cât legea procesual penală, care este de strictă reglementare, nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor de procedură către stat, s-a apreciat că este inadmisibilă contestaţia la executare dedusă judecăţii, nefiind incident niciunul dintre cazurile de contestaţie prevăzute la art. 598, art. 600 sau art. 601 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 90 din 11 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, petentul A. a formulat o cale de atac intitulată "recurs internaţional".
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la 15.11.2024, sub nr. x/2024, având ca obiect "Contestaţie (noul C. proc. pen..) - contestaţie la executare (art. 598 noul C. proc. pen..)".
În susţinerea căii de atac, în esenţă, contestatorul A. a invocat netemeinicia şi nelegalitatea tuturor hotărârilor judecătoreşti pentru care a fost supus pe nedrept unor amenzi judiciare în baza unor referate şi rapoarte false prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti prin sustragere şi distrugere de probe.
Deopotrivă, acesta a formulat critici cu privire la modul de soluţionare a unei cauze de fond funciar.
Analizând hotărârea contestată, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Referitor la modul în care şi-a intitulat calea de atac petentul, respectiv "recurs internaţional", Înalta Curte constată că prin hotărârea atacată a fost respinsă, ca inadmisibilă, o contestaţie la executare, iar C. proc. pen. prevede, în art. 597 alin. (7), că hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.
Exercitarea căilor de atac se realizează potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Drept urmare, având în vedere obiectul cauzei în care a fost pronunţată hotărârea atacată, în mod corect a fost înregistrată pe rolul instanţei supreme cererea formulată de petent ca şi "Contestaţie (noul C. proc. pen..) - contestaţie la executare (art. 598 noul C. proc. pen..)".
În continuare, instanţa reţine, referitor la contestaţia la executare, că aceasta reprezintă un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura coformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat. Faza de executare a procesului penal are menirea de a realiza efectiv scopul legii penale şi procesual penale.
În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestaţie la executare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Instanţa învestită cu soluţionarea unei contestaţii la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentinţa executată este neclară şi se limitează doar la motivele strict menţionate de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., nefiind abilitată să analize în ce mod au fost soluţionate pe fondul cauzei solicitările petentului.
Prin cererea formulată, în esenţă, contestatorul A. a invocat netemeinicia şi nelegalitatea tuturor hotărârilor judecătoreşti pentru care a fost supus pe nedrept unor amenzi judiciare în baza unor referate şi rapoarte false prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti prin sustragere şi distrugere de probe. De asemenea, criticile acestuia au vizat modul de soluţionare a unei cauze de fond funciar.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 lit. a)-d) C. proc. pen.., motivele invocate de petent ar trebui să vizeze unul dintre cazurile strict şi limitativ prevăzute de acest text de lege, respectiv s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Relativ la cele ce precedă, având în vedere că aspectele invocate de petent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile strict şi limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen.., în mod corect, Curtea de Apel Suceava a respins contestaţia la executare, ca inadmisibilă.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 90 din 11 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 90 din 11 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2024.