Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)”, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă la 02.02.2023, reclamantul A a chemat în judecată pe pârâta S.C. B S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 236/19.03.2021 de Biroul Individual Notarial C și să oblige pârâta să-i restituie suma de 76.541 euro, achitată cu titlu de preț pentru apartamentul ce a făcut obiect al promisiunii anterior menționate și să-i plătească dobânda legală și daune moratorii, determinate în raport cu rata inflației, pentru suma solicitată, de la 03.01.2023 până la plata efectivă a acesteia, precum și suma de 1.453 euro, reprezentând despăgubiri cuvenite ca urmare a executării contractului de prestării servicii din 20.07.2022, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2041/25.09.2023, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a admis în parte cererea, a dispus rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 236/19.03.2021 de Biroul Individual Notarial C, modificată prin acte adiționale și notificare, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 364.466,38 lei, reprezentând prețul achitat în baza promisiunii, actualizată cu rata inflației și să-i achite dobânda legală penalizatoare aferentă, de la 03.01.2023 până la achitarea integrală a debitului principal; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.453 euro și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 17.960,86 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva aceste sentințe civile, S.C. B S.R.L. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 157/01.02.2024 a Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă.
Împotriva acestei decizii civile, S.C. B S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.
În motivare, recurenta a susținut că decizia atacată a fost pronunțată cu greșita aplicarea sau cu încălcarea normelor de drept material cuprinse în art. 1.522-1.523 și art. 1.550-1.552 C. civ.; a invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestuia, a susținut că instanța de apel a interpretat greșit clauza 6.2 din promisiunea de vânzare, prin prisma art. 1.522 și art. 1.552 C. civ., reținând obligația sa de a se prezenta la notar pentru încheierea contractului de vânzare în formă autentică, întrucât ea stipula că semnarea contractului urma să se realizeze conform termenilor și condițiilor din notificarea pe care o va primi de la promitentul-cumpărător. În opinia recurentei, rezultă confuzia evidentă asupra cerințelor prevăzute de art. 1.522 C. civ. privind punerea în întârziere cu consecința posibilității de a cere rezoluțiunea, deoarece art. 9.3. din promisiune prevede drept condiție, pentru desființarea unilaterală a antecontractului de către intimat, refuzul său, în calitate de promitentă-vânzătoare, de a se prezenta la notar; așadar, a considerat că a fost reținută greșit în sarcina sa obligația de a notifica pe intimat, deși aceasta incumba promitentului-cumpărător care trebuia să o pună în întârziere.
A susținut că, în lipsa notificării sale de către intimat, înainte de 31.12.2023, termenul limită prevăzut pentru semnarea contractului de vânzare, precum și a unei încheieri de certificare de fapte eliberată de notar, nu se putea constata refuzul său nejustificat de a-l încheia și nu se putea naște dreptul cocontractantului de a cere rezoluțiunea promisiunii.
Recurenta a apreciat, invocând art. 1.516 alin. (2) C. civ., că intimatul putea solicita rezoluțiunea promisiunii în temeiul clauzei 9.3, iar nu a celei de la art. 6.2, dacă transmiterea dreptului de proprietate nu se realiza până la termenul agreat, dar cu condiția punerii sale în întârziere, printr-o notificare ce ar fi trebuit să indice locul și ora unde urma să se semneze contractul de vânzare.
În finalul memoriului de recurs, a imputat instanței de apel faptul că a inversat principiile rezoluțiunii, stabilind obligația de notificare în sarcina sa, iar nu a părții care și-a asumat-o prin antecontract.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La 09.07.2024, a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de intimat, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recursul nu este timbrat, împrejurare în raport cu care Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării actului procedural al instanței.
Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
În speță, în etapa regularizării cererii de recurs, constatându-se că recursul declarat nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.731,83 lei, calculată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar prin adresa din 17.06.2024, comunicată la 19.06.2024, i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru și să depună la dosar dovada plății.
Autoarea căii de atac nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a obligației de timbrare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici nu a solicitat acordarea unor facilități fiscale, în condițiile art. 42 din același act normativ.
După promovarea căii de atac de față, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 4602/07.10.2024, prin care a deschis procedura generală de insolvenței împotriva S.C. B S.R.L., însă această împrejurare nu atrage incidența dispozițiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
Acest text de lege a fost interpretat prin decizia nr. 2/26.02.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că ,,în cazul cererilor de chemare în judecată și al căilor de atac introduse sau declarate de către debitor anterior deschiderii procedurii de insolvență, supuse taxei judiciare de timbru, potrivit legii, însușirea cererii de chemare în judecată sau a căii de atac de către practicianul în insolvență desemnat în procedura ulterior declanșată nu atrage scutirea de la plata taxei judiciare de timbru”.
Așadar, pentru recursul declarat anterior deschiderii procedurii de insolvență, titularei recursului îi incumbă obligația de plată a taxei judiciare de timbru, independent de însușirea căii de atac de către practicianul în insolvență, care, în speță, nu s-a produs.
Prin urmare, constatând că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor legale evocate mai sus, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B S.R.L., prin administrator judiciar provizoriu D Filiala București S.P.R.L., împotriva deciziei civile nr. 157/01.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 noiembrie 2024.