Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5402 din 25 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr. x/3/2011, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A București în contradictoriu cu pârâta B S.R.L. A respins cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 192/2013 din 20 mai 2013, Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A București, solicitând modificarea hotărârii atacate.
În esență, autoarea căii de atac arată că au fost încălcate prevederile art. 129 pct. 5 și art. 261 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, dispozițiile contractuale și art. 1088 alin. (2) C. civ. din 1864 și art. 43 C. com. A indicat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865.
La termenul de la 16 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a suspendat judecata recursului în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, față de faptul că prin sentința civilă nr. 994 din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/3/2013, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva intimatei B S.R.L.
Prin încheierea din 25 aprilie 2018 a fost menținută măsura suspendării până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/3/2013.
Potrivit referatului din 3 februarie 2025 întocmit conform dispozițiilor art. 84 pct. 25 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 3243 din 22 decembrie 2022, s-a constatat că sentința nr. 359 din 13 februarie 2024, prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței intimatei-pârâte, a rămas irevocabilă, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 1458 din 15 octombrie 2024, motiv pentru care a fost stabilit termen la 5 martie 2025.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință, reține următoarele:
Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că nu se impune suspendarea judecării prezentului recurs față de lipsa nejustificată a părților, legal citate, și față de faptul că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă întrucât potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., ,,Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.” Excepțiile de procedură, cum este și excepția lipsei capacității procesuale de folosință, sunt cele care nu pun în discuție fondul dreptului, și care vor fi soluționate cu prioritate.
Referitor la recurs, Înalta Curte constată că potrivit art. 41 C. proc. civ. din 1865, ,,orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”. Per a contrario, nu poate fi parte într-un proces civil persoana care nu are capacitate procesuală de folosință întrucât a fost radiată, cum este cazul în speță.
Capacitatea procesuală de folosință este acea parte a capacității procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual; sancțiunea lipsei capacității procesuale de folosință este nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură săvârșite după momentul încetării capacității de folosință.
Radierea societății intimate are drept consecință lipsirea persoanei juridice de a avea drepturi și obligații, reprezentând capacitatea de folosință, precum și de capacitatea de a exercita aceste drepturi și obligații, adică de capacitatea de exercițiu.
Condiția existentei capacității procesuale de folosință trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, la momentul introducerii acțiunii, ci pe tot parcursul procesului, inclusiv în cazul exercitării unei căi de atac.
În cauză, se constată că intimata-pârâtă a fost radiată prin sentința nr. 359 din 13 februarie 2024, prin care Tribunalul București a dispus închiderea procedurii insolvenței, rămasă irevocabilă, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 1458 din 15 octombrie 2024, astfel că această parte nu mai are capacitate procesuală de folosință la momentul soluționării prezentului recurs.
Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii).
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. din 1865, coroborate cu prevederile art. 41 alin. (1) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A București împotriva deciziei civile nr. 192/2013 din 20 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 192/2013 din 20 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2025.