Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Hotărârea pronunțată în primă instanță
Prin sentința civilă nr. 3461/28.04.2022 Judecătoria Brașov a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâta B S.A.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, cale de atac care a fost respinsă prin decizia civilă nr.1416 din 16 noiembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Brașov în același dosar.
2. Hotărârea pronunțată în apel
Împotriva acestei decizii civile, reclamanta a formulat cale de atac intitulată ,,apel”, fără a prezenta și motivele formulării acestei căi de atac.
Prin decizia civilă nr. 1545 din 22 octombrie 2024 Curtea de Apel Brașov – Secția civilă a admis excepția perimării, invocată din oficiu și a constatat perimarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă A împotriva deciziei civile nr. 1416/A/16.11.2023 pronunțată de Tribunalul Brașov.
3. Recursul formulat în cauză.
Împotriva acestei decizii civile, la data de 28.10.2024, a declarat recurs reclamanta A, prin cererea înaintată precizând că va înainta la dosarul cauzei motivele de recurs, în timp util.
4. Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă la 14.11.2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. x, astfel cum reiese din fișa Ecris.
În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art.486 C. proc. civ., coroborat cu art.490 alin. (2), art.471 ind 1 și art.201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 19.11.2024 s-a pus în vedere recurentei să depună la dosarul cauzei două exemplare ale cererii și ale motivelor de recurs, sub sancțiunea anulării cererii, adresa de comunicare fiind primită de recurentă la data de 02.12.2024, conform filei 14 dosar recurs.
Prin rezoluția din data de 11.02.2025, s-a fixat termen de judecată la data de 18.03.2025, în ședință publică, cu citarea părților.
La termenul din 18.03.2025, după dezbateri contradictorii, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată din oficiu.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției nulității, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248, coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită numai pentru motive de nelegalitate și în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, printre altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Conform alin. (3) al aceluiași articol, mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că “Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)”, iar alin. (2) al aceluiași articol dispune “Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488”.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă mențiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică și nelegală.
Cererea de recurs trebuie să conțină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.
Prin urmare, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din actul normativ menționat, normă de ordine publică.
În cauza pendinte, se constată că recurenta reclamantă nu a invocat nicio împrejurare care ar afecta, în opinia acesteia, validitatea deciziei recurate, simpla declarație de formulare a recursului reprezentând, în fapt nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată.
Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la stabilirea situație de fapt ori la modalitatea de analiză a probatoriului administrat în cauză.
În condițiile în care, întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, simpla declarare a recursului, fără o motivare în fapt și în drept, face imposibilă exercitarea controlului de legalitate al instanței de recurs.
Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanța de recurs are obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.
Nemulțumirea părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.
Recurenta nu demonstrează în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele instanței în fundamentarea acesteia.
Prin urmare, formularea declarației de recurs, fără a preciza și detalia în ce mod au fost nesocotite dispozițiile legale aplicabile nu răspunde exigențelor legale, care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Tocmai de aceea, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.
În calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile”.
Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.
În consecință, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta - reclamantă A împotriva deciziei civile nr. 1545/Ap din 22 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de recurenta - reclamantă A împotriva deciziei civile nr. 1545/Ap din 22 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Brașov - Secția Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2025.