Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ, Fiscal și de Insolvență la 30 mai 2017, sub nr. x/107/2017, reclamanții A, B, C, D, toți în calitate de acționari ai societății debitoare E S.A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții E S.A., prin lichidator judiciar C.I.I. F, ca prin hotărârea ce se va pronunța:
I. Să se constate nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a societății debitoare E S.A. din 25 noiembrie 2013, respectiv nulitatea absolută a hotărârii asociaților în ceea ce privește:
înlocuirea acționarului G S.R.L. - lichidat și radiat prin sentința nr. 200/F/2013 a Tribunalului Alba, dosar nr. x/107/2009, cu foștii asociați ai acestei societăți: H și I, în cote egale, de 50% din totalul de 97.140 acțiuni, reprezentând 87,0025% din capitalul social al societății E S.A.;
oferta de cumpărare a acțiunilor deținute de acționarii minoritari la valoarea nominală a acțiunilor;
desemnarea doamnei H ca administrator special al societății E S.A. în perioada falimentului.
Pe cale de consecință, s-a solicitat să se constate că:
H și I nu au calitatea de acționari ai societății E S.A.;
H nu are calitatea de administrator special de la data de 25 noiembrie 2013;
II. Totodată, s-a solicitat să se dispună anularea tuturor actelor subsecvente efectuate de H în calitate de acționar al societății E S.A. și de administrator special în cadrul dosarului de faliment nr. x/107/2011 al Tribunalului Alba, precum și în dosarele asociate, retroactiv, începând cu 25 noiembrie 2017, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziții Codul civil, Codul de procedură civilă, Legea nr. 31/1990, Legea nr. 85/2006.
La 29 septembrie 2017, Cabinetul Individual de Insolvență F, lichidator judiciar al debitoarei în faliment, societatea E S.A., a formulat cerere de intervenție, solicitând instanței introducerea în cauză a C.I.I. F, ca reprezentat al debitoarei, iar, în contextul aprobării cererii, să se dispună admiterea acțiunii și anularea procesului-verbal.
La termenul din 13 noiembrie 2017, pârâta H a depus cerere de intervenție, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în acțiunea introductivă, excepția lipsei interesului, excepția puterii lucrului judecat a sentinței nr. 971/F/2017, rămasă irevocabilă prin nerecurare, pronunțată în dosarul nr. x/107/2011 al Tribunalului Alba, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii introductive ca neîntemeiată.
La termenul din 13 noiembrie 2017, și acționarii societății E S.A., J, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, U, V, W, X ,Y, Z, AA, AB, AC au depus cerere de intervenție.
Prin sentința nr. 7.COM/2018 din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Alba – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosarul nr. x/107/2017, au fost respinse excepțiile autorității de lucru judecat și puterii de lucru judecat invocate în cauză. A fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenienții J, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, U, V, W, X ,Y, Z, AA, AB, AC, în calitate de acționari ai societății E S.A.; a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A, B, C și D, toți în calitate de acționari ai debitoarei E S.A., în contradictoriu cu pârâții E S.A., H și I și în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a acționarii societății E S.A. din 25 noiembrie 2013, respectiv nulitatea absolută a hotărârii în ceea ce privește: înlocuirea acționarului G S.R.L. - lichidat și radiat prin sentința nr. 200/F/2013 a Tribunalului Alba (dos. x/107/2009) cu foștii asociați ai acestei societăți - H și I în cote egale, de 50% din totalul de 97.140 acțiuni reprezentând 87,0025% din capitalul social al societății E S.A., oferta de cumpărare a acțiunilor deținute de acționarii minoritari la valoarea nominală a acțiunilor, desemnarea doamnei H și administrator special al societății E S.A. în perioada falimentului. S-a constatat că pârâții H și I nu au calitate de acționari în cadrul societății E S.A. și că H nu are calitatea de administrator special de la data de 25 noiembrie 2017. Totodată, s-a dispus anularea tuturor actelor subsecvente efectuate de H în calitate de acționar al societății E S.A. și de administrator special în cadrul dosarului de faliment nr. x/107/2011 al Tribunalului Alba, precum și dosarelor asociate, retroactiv, începând cu data de 25 noiembrie 2013. Au fost obligați pârâții H și I la plata către reclamanți a sumei de 5.100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 5.000 lei, reprezentând onorariu de avocat și 100 lei, taxă judiciară de timbru.
Împotriva hotărârii primei instanțe, H a declarat apel.
Prin încheierea din 15 ianuarie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția a II-a Civilă a respins cererea de amendare a doamnei avocat AD și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/176/2018 al Judecătoriei Alba Iulia.
Împotriva acestei încheieri, reclamanții A, B, C și D au declarat recurs, în ceea ce privește dispoziția instanței privind suspendarea judecății cauzei, care, prin decizia nr. 892 din 28 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția a II-a Civilă, a fost respins ca rămas fără interes.
Prin încheierea din 6 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția a II-a Civilă, s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de intimații A, B, C și D și s-a constatat suspendată de drept judecata cauzei pentru decesul pârâților Y și X.
Prin încheierile din 8 decembrie 2020 și 23 februarie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia — Secția a II-a Civilă a respins cererile de repunere pe rol a cauzei, formulate de apelanta AE (fostă H), menținând măsura suspendării.
Împotriva încheierilor din 6 octombrie 2020, 8 decembrie 2020 și 23 februarie 2021, recurenta AE (fostă H) a declarat recurs, care, prin decizia nr. 189 din 7 februarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția a II-a Civilă, a fost respins.
Ulterior, prin decizia nr. 148/2024 din 3 iunie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția a II-a Civilă a admis excepția perimării, a constatat perimat apelul declarat de aceasta împotriva sentinței primei instanțe și a respins cererea apelantei de repunere pe rol a cauzei.
Împotriva încheierilor din 6 octombrie 2020, 8 decembrie 2020 și 23 februarie 2021 și a deciziei nr. 148/2024 din 3 iunie 2024, a declarat recurs apelanta AE (fostă H), solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la 19 august 2024, intimatul A a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar prin întâmpinarea transmisă la dosar la 10 septembrie 2024, intimata E S.A., prin lichidator judiciar AF, a solicitat admiterea recursului.
Recurenta a răspuns întâmpinarea intimatului A.
În acord cu dispozițiile art. 493 C. proc. civ., în cauză s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reținut că recursul îndreptat împotriva încheierilor din 6 octombrie 2020, 8 decembrie 2020 și 23 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția a II-a Civilă, recurenta nu are deschisă calea de atac a recursului, iar recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel a fost declarat după împlinirea termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. Raportul a fost comunicat părților; recurenta și intimata și-au exprimat punctul de vedere la acesta.
Analizând, cu prioritate recursul sub îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același act normativ, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, constată următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune faptul că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.
Obiectul recursului de față îl constituie, pe de o parte, încheierile din 6 octombrie 2020, 8 decembrie 2020 și 23 februarie 2021 ale Curții de Apel Alba Iulia – Secția a II-a Civilă prin care au fost respinse cererile de redeschidere a judecății cauzei, iar pe de altă parte, decizia nr. 148/2024 din 3 iunie 2024 prin care aceeași instanță a constatat perimat recursul.
Sub un prim aspect, Înalta Curte notează că potrivit art. 414 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol a procesului, partea interesată poate declara recurs durează suspendarea cursului judecării procesului.
Analizând parcursul procesual al dosarului, instanța supremă constată că aceleiași încheieri au mai fost supuse controlului judiciar, împotriva lor recurenta exercitând, anterior, aceeași cale extraordinară de atac prevăzută de textul de lege evocat, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă sub nr. x/107/2017 și soluționată prin decizia nr. 189 din 7 februarie 2023 a instanței supreme.
Principiul constituțional al unicității căilor de atac preluat și în normele procesuale la art. 460 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.
Altfel spus, dreptul de a exercita o cale de atac este unic, partea nemulțumită de soluția instanței având posibilitatea să uzeze doar o singură dată de instrumentele de control judiciar, rațiunii consacrării acestui principiu derivând din necesitatea asigurării protecției lucrului judecat și a finalității procedurii judiciare.
Cum în cauză încheierile din 6 octombrie 2020, 8 decembrie 2020 și 23 februarie 2021 ale Curții de Apel Alba Iulia – Secția a II-a Civilă au mai făcut obiectul recursului, demersul judiciar de față este inadmisibil, acesta urmând a fi respins în acest sens.
În continuare, verificând legalitatea sesizării instanței supreme în ce privește recursul declarat împotriva deciziei de apel, Înalta Curte reține că în acord cu dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., termenul de recurs este de 5 zile de la pronunțarea hotărârii prin care s-a constatat perimarea procesului, iar art. 181 alin. (2) C. proc. civ. prevede că atunci ,,când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează”.
Totodată, conform art. 182 alin. (1) și (2) C. proc. civ. „Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile”.
At. 183 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data inițierii procesului, 30 mai 2017, aplicabilă în temeiul art. 24 din același Cod, stabilește că se consideră efectuat în termen actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare.
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat prin decizia nr. 34 din 15 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, în sensul că actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen.
În considerentele deciziei amintite s-a reținut că „ (…) fiind o derogare de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) C. proc. civ., numai actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiția de a fi depus până la ora 24,00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen, nu și cazul comunicării prin fax sau e-mail, care, nefiind în mod expres menționat în cuprinsul art. 183, nu poate fi extins pe cale de interpretare” și, de asemenea, că „Toate actele depuse prin fax sau e-mail după ora încheierii programului de lucru al instanței sunt înregistrate a doua zi, fiind considerate depuse la data înregistrării, în conformitate cu prevederile art. 199 C. proc. civ.”.
Potrivit art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, cu modificările ulterioare, „Programul de lucru al instanțelor este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile pe săptămână; programul începe, de regulă, la ora 8,00 și se încheie la ora 16,00”; aceleași dispoziții se regăsesc și în art. 89 alin. (1) din noul Regulament de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 3.243/2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
În speță, decizia atacată a fost pronunțată la 3 iunie 2024, iar recursul a fost transmis prin poșta electronică luni, 10 iunie 2024, ora 23:00, primind dată certă la 11 iunie 2024.
Într-adevăr, calculând termenul de recurs potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs s-a împlinit la 10 iunie 2024, însă de vreme ce recursul a fost depus prin poștă electronică după ora la care activitatea în instanță a încetat, calea de atac apare formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Această împrejurare determină incidența art. 185 alin. (1) C. proc. civ., intervenind decăderea recurentei din exercitarea dreptului procesual, în condițiile în care nu s-a făcut dovada împiedicării printr-o împrejurare mai presus de voința sa în exercitarea dreptului în interiorul termenului, astfel încât cererea de recurs a acesteia este lovită de nulitate, potrivit art. 175 și art. 179 C. proc. civ.
În cauză nu poate fi reținută incidența deciziei nr. 45/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, câtă vreme dispozițiile interpretate prin aceasta, art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nu sunt aplicabile procesului de față, început la 30 mai 2017, în sensul art. 192 alin. (2) din același Cod.
De aceea, dând eficiență dispozițiilor legale sus-enunțate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul recurentei declarat împotriva încheierilor din 6 octombrie 2020, 8 decembrie 2020 și 23 februarie 2021 ale Curții de Apel Alba Iulia – Secția a II-a Civilă și va anula ca tardiv recursul promovat de recurentă împotriva deciziei nr. 148/2024 din 3 iunie 2024, pronunțată de aceeași instanță, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta AE fostă H împotriva încheierilor din 6 octombrie 2020, 8 decembrie 2020 și 23 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/107/2017.
Anulează ca tardiv recursul declarat de recurenta AE fostă H împotriva deciziei nr. 148/2024 din 3 iunie 2024, pronunțată de aceeași instanță.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2025.