Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 59 din data de 29 noiembrie 2024, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A împotriva ordonanței din data de 08.10.2024 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/134/P/2024, menținută prin ordonanța nr. x/II/2/2024 din data de 21.10.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava a reținut că prin cererea înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți și înregistrată sub nr. x/VIII/1/2024 petenta A a solicitat „revizuire la fondul dosarului nr. x/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți”, arătând că a primit în data de 17.05.2024 sentința penală nr. 272/04.04.2024 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosarul nr. x/285/2024.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava a reținut că prin sentința penală nr. 272/04.04.2024 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosarul nr. x/285/2024 s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petenta A împotriva încheierii nr. 185/28.02.2024 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. y/285/2024 având ca obiect plângere împotriva ordonanței de clasare dată în dosarul nr. x/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat că petenta a criticat prin cererea „revizuire la fondul dosarului nr. x/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți”, soluția de clasare dată în dosarul nr. x/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, soluție care a fost mai întâi atacată cu plângere conform art. 339 C. proc. pen. la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți (soluționată prin ordonanța nr. x/II/2/2023 din data de 15 ianuarie 2024 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava), iar ulterior la judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Rădăuți conform art. 340 C. proc. pen. (soluționată prin încheierea judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Rădăuți nr. 185/28.02.2024 pronunțată în dosarul nr. y/285/2024).
Odată cu respingerea, prin încheierea judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Rădăuți nr. 185/28.02.2024 pronunțată în dosarul nr. y/285/2024, a plângerii formulată de petentă împotriva ordonanței de clasare dată în dosarul nr. x/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, judecătorul de cameră preliminară a reținut că această din urmă ordonanță a dobândit caracter definitiv și nu mai poate fi contestată.
Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava a conchis că așa cum în mod corect a constatat procurorul de caz ce a pronunțat ordonanța din data de 08.10.2024 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/134/P/2024, (ce face obiectul prezentei analize de legalitate și temeinicie), căile de atac împotriva actelor de dispoziție ale procurorului sunt clar stabilite de legiuitor, legiuitorul neprevăzând, pe de o parte, posibilitatea exercitării căii de atac a revizuirii împotriva unei ordonanțe de clasare dată de procuror, iar pe de altă parte, competența procurorului în soluționarea unei astfel de cereri.
Prin urmare, s-a apreciat că în mod corect prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți a restituit petentei A, pe cale administrativă, cererea de „revizuire la fondul dosarului nr. x/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți”, apreciind că „nu este de competența organelor de urmărire penală”.
În consecință, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava a constatat că prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți nu a săvârșit vreo infracțiune în legătură cu administrarea acestei cereri a petentei, și prin urmare, soluția de clasare dată în prezenta cauză cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea făptuitorului reclamate de petentă a fi fost săvârșite de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, este legală și temeinică, nefăcându-se dovada existenței infracțiunilor.
Împotriva acestei încheieri contestoarea A a formulat contestație, solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava pentru refacerea cercetării penale.
Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prealabil analizării aspectelor invocate de petent, Înalta Curte amintește că legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se cere reformarea hotărârii atacate.
Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală observă că dispozițiile art. 4251 din Codul procedură penală definesc cadrul general de promovare a căii ordinare de atac a contestației, stabilind că se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui art. fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
De asemenea, art. 341 alin. (8) C. proc. pen. stabilește că ”Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a, b) și d) și alin. (71) este definitivă.”
În acest context, Înalta Curte reține că petenta A a formulat plângere împotriva soluției dispuse prin ordonanța nr. x/134/P/2024, emisă la data de 08 octombrie 2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea infractorului, menținută prin ordonanța nr. x/II/2/2024 din data de 21 octombrie 2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, finalizată cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, respectiv încheierea penală nr. 59 din data de 29.11.2024 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/39/2024, prin care plângerea petentei a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva încheierii penale nr. 59 din data de 29.11.2024 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/39/2024, petenta a declarat contestație.
În lumina celor de mai sus, Înalta Curte reține că prezenta contestație a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziții ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A împotriva încheierii penale nr. 59 din data de 29.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/39/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A împotriva încheierii penale nr. 59 din data de 29.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/39/2024.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu, astăzi, 18 februarie 2025.