Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 175/F din data de 06 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală, în temeiul art. 154 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut sentința nr. 6/2024 din data de 11.04.2024, pronunțată de Curtea cu Jurați a Provinciei Hainaut, definitivă la data de 12.05.2024, prin care cetățeanul român A a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 15 ani închisoare și s-a dispus executarea acestei pedepse într-un penitenciar din România.
S-a dedus din această pedeapsă perioada de arest preventiv de la data de 5.10.2021 la data de 7.10.2021, precum și perioada executată de la data de 7.10.2021 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 172 alin. (1) rap. la art. 167 din Legea 302/2004 republicată, înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2/2024, s-a solicitat recunoașterea sentintei penale nr. 6/2024 din data de 11.04.2024, pronunțată de Curtea cu Jurați a Provinciei Hainaut, definitivă la data de 12.05.2024, hotărâre prin care cetățeanul român A a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 15 ani închisoare.
S-a mai reținut că solicitarea formulată de autoritățile judiciare din Belgia a fost însoțită de următoarele documente: certificatul prevăzut de lege, copia certificată pentru conformitate a hotărârii de condamnare, dovada rămânerii definitive a hotărârii, dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate.
Curtea de apel a reținut că din verificările efectuate de Ministerul Justiției rezultă că persoana condamnată este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 167 alin. (1) lit. c din Legea 302/2004 rep.
Totodată, a reținut că din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare rezultă că cetățeanul român A a fost condamnat prin sentința penală nr. 6/2024 din data de 11.04.2024, pronunțată de Curtea cu Jurați a Provinciei Hainaut, definitivă la data de 12.05.2024, la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv:
- omucidere: persoana în cauză a fost condamnată pentru că, în data de 5 octombrie 2021, la La Louviere, în calitate de autor sau coautor în sensul art. 66 C. pen., a comis un act de omucidere, și anume o omucidere voluntară comisă cu intenția de a cauza moartea (art.le 392 și 393 C. pen.) asupra persoanei lui B și
- loviri voluntare: persoana în cauză a fost condamnată pentru că, în data de 5 octombrie 2021, la La Louviere, în calitate de autor sau coautor în sensul art. 66 C. pen., a cauzat în mod voluntar vătămări sau a aplicat lovituri lui C, cu circumstanța că din loviri sau din vătămări a rezultat fie o boală care pare incurabilă, fie o incapacitate personală de muncă mai mare de patru luni, fie pierderea folosinței absolute a unui organ, fie o mutilare gravă.
S-a constatat că în cauză este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 167 lit. b din Legea nr. 302/2004, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate având corespondent în legislația penală română și realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de omor, prev. și ped. de art. 188 C. pen., și vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 194 C. pen.
Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile belgiene a rezultat că persoana condamnată a fost arestată preventiv de la data de 5.10.2021 la data de 7.10.2021 și s-a aflat în executarea pedepsei de la data de 7.10.2021 la zi.
Având în vedere că nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare a persoanei condamnate pentru aceleași fapte, în România sau într-un alt stat, curtea a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 6/2024 din data de 11.04.2024, pronunțată de Curtea cu Jurați a Provinciei Hainaut, definitivă la data de 12.05.2024, prin care cetățeanul român A a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare și a dispus executarea pedepsei într-un penitenciar din România.
Împotriva sentinței penale nr. 175/F din data de 06 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A, fără a motiva în scris calea de atac.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de transfer a persoanei condamnate într-un penitenciar din România, cu argumentarea că persoana condamnată nu este de acord să execute pedeapsa în România.
Examinând actele dosarului și hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că cererea dedusă judecății are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare a cetățeanului român A la o pedeapsă cu închisoarea, pronunțată de o instanță din Belgia, stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată „Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român”.
De asemenea, conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.
Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
hotărârea este definitivă și executorie.
Din certificatul întocmit de autoritățile judiciare belgiene rezultă că sentința penală nr. 6/2024 din data de 11.04.2024, pronunțată de Curtea cu Jurați a Provinciei Hainaut, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omucidere, prev. de art. 66 rap. la art. 392 și 393 C. pen. belgian, și loviri voluntare, prev. de art. 66 rap. la art. 398 C. pen. belgian, a rămas definitivă la data de 12.05.2024.
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte).
În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A au corespondent în legislația penală română în infracțiunile de omor, prev. și ped. de art. 188 C. pen., și vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 194 C. pen., iar durata totală a pedepsei aplicate apelantului de autoritățile belgiene corespunde limitelor prevăzute de legea penală română pentru infracțiunile concurente sus-menționare.
c) persoana condamnată are cetățenie română.
Din actele dosarului rezultă că persoană condamnată A este cetățean român, născut în localitatea Slobozia, jud. Ialomița, cu domiciliul în jud. Ialomița, loc. Rovine, str. (...).
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.
Înalta Curte constată că, deși apelantul persoană condamnată A a arătat că nu este de acord să fie transferat în România în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare, Oficiul Intern al Străinilor - Serviciul Public Federal al Regatului Belgiei a emis ordinul de interdicție de reședință pe o durată de 20 de ani nr. (...) din 18.07.2024, motiv pentru care acordul apelantului nu mai este necesar, iar condiția supusă analizei este îndeplinită.
e) nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Verificând motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute în art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.
În acest sens, se reține că apelantul persoana condamnată A nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată poate fi executată în România; nu a intervenit, potrivit legii penale române, prescripția executării pedepsei; apelantul a fost prezent la judecată în statul de condamnare, conform mențiunilor din certificatul emis de autoritățile judiciare belgiene; nu a intervenit, potrivit legii penale române, amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptelor, iar persoana condamnată nu este cercetată pe teritoriul țării pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnat de către autoritățile judiciare belgiene.
Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A și transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării, în regim de detenție, a pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 6/2024 din data de 11.04.2024, pronunțată de Curtea cu Jurați a Provinciei Hainaut, definitivă la 12.05.2024.
Pentru considerentele expuse, constatând hotărârea atacată temeinică și legală, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 175/F din data de 06 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1108 de lei, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 175/F din data de 06 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală.
Obligă pe apelant la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată A, în cuantum de 1108 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2025.