Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr.x/2/2024/a1, în baza art. 346 alin. C.proc.pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/158/P/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe inculpatul A, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 196 alin. (2) și 3 rap. la art. 194 alin. (1) lit. a C. pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. x/158/P/2021 din data de 11.11.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 12.11.2024, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 196 alin. (2) și 3 rap. la art. 194 alin. (1) lit. a C. pen., constând în aceea că, la data de 09.04.2021, în jurul orei 07,30, în calitate de conducător al autoturismului marca (...) cu nr. de înmatriculare (...), a pătruns pe drumul public situat pe str. (...), prin viraj la stânga, din incinta ansamblului rezidențial cu nr. (...), fără să respecte dispozițiile art. 54 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 și ale art. 135 lit. f din Regulamentul de Aplicare al OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, în sensul că nu s-a asigurat la efectuarea virajului și nu a acordat prioritate de trecere motocicletei marca (...) cu nr. de înmatriculare (...) condusă de persoana vătămată B, care vine dinspre șos. (...) către str. (...) cu o viteză de minim 86 km/h, deci cu încălcarea dispozițiilor art. 48 și art. 49 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, intrând în coliziune cu aceasta, iar în urma accidentului persoana vătămată B a suferit leziuni traumatice care au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale, testiculul drept fiindu-i afectat în mod ireversibil, absența morfologiei testiculare pe partea dreaptă reprezentând infirmitate fizică posttraumatică și pierdere de organ.
Această situație de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu întocmit la data de 09.04.2021 de către lucrători din cadrul DGPMB – Brigada Rutieră; procese-verbale de cercetare la fața locului din 09.04.2021 și 27.09.2022; planșe judiciare și schița accidentului; declarația persoanei vătămate B; certificatul medico-legal nr. x/23.04.2021; raport de expertiză medico-legală nr. x/2021 din data de 06.12.2021; raport de nouă expertiză medico-legală nr. x/2023 din data de 22.07.2024 și avizul x/2023 din 09.08.2024 întocmit de Comisia de Avizare și Control; raport de expertiză tehnică judiciară; declarațiile martorilor C, D, E și F; proces-verbal de vizionare a înregistrărilor video întocmit la data de 18.07.2023; înscrisuri; declarațiile date în calitate de suspect și inculpat de către A.
S-a menționat că inculpatului i s-a comunicat copie certificată a rechizitoriului la data de 13.11.2024 (f. 2 dosar) prin poștă electronică, aspect confirmat de acesta (f. 29 dosar), precum și la adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură la data de 18.11.2024 (f.15), fiind stabilit un termen de 30 de zile de la comunicare în vederea formulării de cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, precum și a efectuării actelor de urmărire penală.
Totodată, celelalte părți au fost încunoștințate cu privire la obiectul procedurii în camera preliminară, la dreptul de a-și angaja un apărător și la termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat că părțile nu au formulat în termenul stabilit cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Astfel, judecătorul de cameră preliminară a constatat că sunt incidente prevederile art. 346 alin.1 C.proc.pen., potrivit cărora "Dacă nu s-au formulat cereri și excepții în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) și (3) și nici nu a ridicat din oficiu excepții, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății. Judecătorul de cameră preliminară se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora."
În privința sesizării instanței, judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceasta s-a realizat prin rechizitoriu, conform art. 329 C.proc.pen., reținând că rechizitoriul cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 328 C.proc.pen. referitoare la descrierea faptelor reținute în sarcina inculpatului, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.
Judecătorul a mai constatat că rechizitoriul cuprinde descrierea împrejurărilor de loc și timp în care s-a comis pretinsa faptă, precum și încadrarea juridică a faptei și motivarea în drept, fiind totodată verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul ierarhic superior, astfel încât sunt respectate condițiile de formă prevăzute de art. 328 C.proc.pen.
Totodată, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu s-au invocat motive de nulitate a actelor de urmărire penală efectuate în cauză sau a probelor administrate și a apreciat că nici din oficiu nu se impune a fi invocată vreo cauză de nulitate relativă sau absolută.
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat că instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze în fond prezenta cauză este Curtea de Apel București, raportat la dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. d și art. 41 alin. (1) lit. a C.proc.pen., având în vedere că inculpatul are calitatea de avocat.
În consecință, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță, în baza art. 346 alin. 346 alin. 1 C.proc.pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit în cauză, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
*****
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație inculpatul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 06.02.2025, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 04.03.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile părților prezente, care au fost redate în cuprinsul practicalei prezentei încheieri.
Pentru acest termen, la data de 03.03.2025, prin email, contestatorul A a transmis motivele contestației, înregistrate la instanță la data de 04.03.2025.
În esență, prin motivele contestației formulate de inculpatul A s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 415 alin. (7) pct. 2 lit. b C. proc. pen., spre a fi efectuată în mod legal procedura de citare cu acesta, pentru a-și exercita efectiv dreptul de a formula cereri și excepții în camera preliminară cu privire la rechizitoriul nr. x/158/P12021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și la modul în care a fost efectuată urmărirea penală, susținând că procedura de comunicare a rechizitoriului, precum și a citației în vederea formulării de cereri și excepții în camera preliminară, împotriva rechizitoriului nr. x/158/P12021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, au fost viciate.
A susținut contestatorul inculpat că nu a fost legal citat cu privire la formularea de cereri și excepții în camera preliminară, având în vedere faptul că actele de procedură în format fizic nu au ajuns niciodată în posesia sa, în acest sens făcând referire la dispozițiile privind citarea, respectiv art. 260, 261 C. proc. pen., menționând în esență că în momentul în care agentul procedural ar fi încercat comunicarea actelor, inculpatul sau altă persoană nu se afla la adresă pentru a primi citația și, în această situație, agentul procedural avea obligația legală de a se interesa când destinatarul poate fi găsit la adresă pentru a i se comunica actele procedurale, însă această obligație nu a fost în niciun moment îndeplinită de către agentul procedural, ceea ce duce la vicierea procedurii de citare. Dacă acest demers nu ar fi avut rezultat, agentul procedural avea obligația legală de a afișa pe ușa locuinței o înstiințare care să cuprindă elementele prevăzute la alin. (4) al art. 261 din C.proc. pen.
Or, a arătat că nici această obligatie legală nu a fost îndeplinită de către agentul procedural care nu a afișat pe ușa inculpatului nicio înștiintare, precizând contestatorul că pe data de 20 ianuarie 2025, uitându-se în cutia poștală, a descoperit înștiințarea în interiorul cutiei poștale, care însă trebuia afișată la ușa imobilului.
În ceea ce privește procesul verbal întocmit în data de 18.12.2024, cu ocazia discuției telefonice cu doamna grefier, a susținut că acesta nu poate ține loc de confirmare a legalității procedurii de citare, de vreme ce a fost întrebat dacă i s-a comunicat rechizitoriul pe email și având în vedere volumul mare de acte procedurale ce i se comunică pe email, având în vedere profesia sa, a răspuns vag ca ar fi primit ceva, neștiind la ce act anume face referire doamna grefier.
A mai arătat, cu privire la comunicarea pe email a actelor procedurale, că în faza de cameră preliminară nu și-a dat acordul în vederea comunicării acestor acte pe email, iar la dosarul cauzei nu există niciun proces verbal care să ateste faptul că s-a comunicat prin intermediul poștei electronice rechizitoriul din dosar sau vreo citație, astfel cum prevăd expres disp. art. 262 alin. (2) C. proc. pen.
Având în vedere lipsa procesului verbal întocmit cu prilejul comunicării prin intermediul poștei electronice a actelor procedurale către inculpat, lipsa acordului în vederea comunicării prin intermediul formatului electronic a actelor de procedură și lipsa vreunei notificări de livrare a actelor procedurale, contestatorul a susținut că procedura de citare este iremediabil viciată.
Pentru motivele expuse, contestatorul a solicitat admiterea contestației formulate împotriva încheierii pronunțate în data de 22.01.2025 în dosarul x/2/2024/a1, prin care a fost constatată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/158/P/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și dispusă începerea judecății în cauză, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 415 alin. (7) pct. 2 lit. b C. proc. pen., spre a fi efectuată în mod legal procedura de citare cu acesta, pentru a-și putea exercita efectiv dreptul de a formula cereri și excepții în camera preliminară cu privire la rechizitoriul nr. x/158/P/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și la modul în care a fost efectuată urmărirea penală față de acesta.
Examinând actele dosarului și încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 347 alin. (1), 4 C. proc. pen., Înalta Curte – Completul de 2 judecători de cameră preliminară reține următoarele:
În procedura prevăzută de dispozițiile art. 342 și următoarele C. proc. pen., prin încheierea contestată, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București la data de 22.01.2025, s-a procedat la verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității rechizitoriului, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
În cadrul procedurii de cameră preliminară, soluțiile ce pot fi dispuse în cauză sunt cele reglementate de dispozițiile art. 346 C. proc. pen. purtând întocmai această denumire marginală.
În speță, soluția pronunțată de judecătorul de cameră preliminară al instanței de fond, contestată în cauză, a fost pronunțată în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. care prevede că, dacă nu s-au formulat cereri și excepții în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) și (3) și nici nu a ridicat din oficiu excepții, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății. Judecătorul de cameră preliminară se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.
Prin Decizia nr. 489 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1126 din 25 noiembrie 2021, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a reținut că procedura în fond a camerei preliminare a fost reglementată, ca regulă, într-o structură tripartită - etapa măsurilor premergătoare (art. 344 C. proc. pen.), etapa soluționării cererilor și excepțiilor invocate ("Procedura în camera preliminară" - art. 345 C. proc. pen.) și etapa soluționării camerei preliminare ("Soluțiile" - art. 346 C. proc. pen.). Prin excepție de la regula precitată, legiuitorul a stabilit, în vederea asigurării celerității procedurii în camera preliminară, ca, atunci când nu se invocă cereri sau excepții de către inculpat (personal sau prin apărător) ori nu se invocă excepții de către judecător, din oficiu, cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, la expirarea termenului stabilit conform art. 344 alin. (2) și (3) C. proc. pen., judecătorul să treacă direct la etapa soluționării camerei preliminare și să dispună, prin încheiere, începerea judecății, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului. Aceasta întrucât părțile și persoana vătămată nu au formulat nicio obiecție (cerere/excepție) cu privire la aspectele menționate ce ar rezulta din actul de sesizare și nici judecătorul nu a invocat, din oficiu, vreo excepție, astfel încât să fie necesar a se dezbate în fața judecătorului, în contradictoriu, pretenții, apărări, susțineri. (a se vedea și Decizia C.C.R. nr. 460 din 13 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1175 din 27 decembrie 2023).
Potrivit art. 344 alin. (2) C. proc. pen., copia certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deținere ori, după caz, la adresa unde locuiește sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părți și persoanei vătămate li se aduc la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
A mai reținut Curtea Constituțională în deciziile anterior menționate că, drept urmare a comunicării actului de sesizare, așadar având posibilitatea de a analiza acest act și, eventual, studiind dosarul de urmărire la arhiva instanței, inculpatul, celelalte părți și persoana vătămată pot verifica regularitatea sesizării instanței, competența acesteia, legalitatea probelor și a actelor de urmărire penală. Toate acestea constituie premise ale conduitei procesuale pe care inculpatul, celelalte părți și persoana vătămată o vor manifesta în etapa măsurilor premergătoare din cadrul procedurii de cameră preliminară și în funcție de care se va declanșa ori nu etapa soluționării cererilor și excepțiilor invocate, așadar "procedura în camera preliminară", reglementată de art. 345 C. proc. pen., care la alin. (1) prevede că "La termenul stabilit conform art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară soluționează cererile și excepțiile formulate ori excepțiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părților și ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum și ale procurorului". Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că legiuitorul a reglementat premisele în vederea exercitării de către inculpat, celelalte părți și persoana vătămată a dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la contradictorialitate, în procedura de fond a camerei preliminare, prin aceasta fiind respectate drepturile și interesele legitime ale persoanelor implicate în această procedură, lipsa de diligență a acestora, atitudinea lor pasivă concretizată în neinvocarea vreunei excepții ori formularea vreunei cereri cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală neputând fi convertită într-un fine de neconstituționalitate a normei procesual penale criticate.
În aceste coordonate, evaluând încheierea contestată și actele și lucrările dosarului, Înalta Curte – Completul de 2 judecători de cameră preliminară reține că în speță, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București constatând că nu s-au formulat în cauză, în termenul stabilit, cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, a constatat că sunt incidente prevederile art. 346 alin. (1) C. proc. pen., anterior menționate, procedând în consecință la soluționarea cauzei în cameră de consiliu, la termenul din data de 22.01.2025, fără citare și fără participarea procurorului, conform rezoluției de la dosar, (fila 1).
Astfel, în concret, prin încheierea contestată în cauză s-a reținut că inculpatului din prezenta cauză, A, i s-a comunicat copie certificată a rechizitoriului la data de 13.11.2024 (f. 2 dosar) prin poștă electronică, aspect confirmat de acesta (f. 29 dosar), precum și la adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură, la data de 18.11.2024 (f.15), fiind stabilit un termen de 30 de zile de la comunicare în vederea formulării de cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, precum și a efectuării actelor de urmărire penală.
Totodată, s-a menționat că și celelalte părți au fost încunoștințate cu privire la obiectul procedurii în camera preliminară, la dreptul de a-și angaja un apărător și la termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Ca atare, în baza dispozițiilor legale anterior menționate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, reținând că – nu s-au formulat în cauză, în termenul stabilit, cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală; că este competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze în fond prezenta cauză; că rechizitoriul cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 328 C. proc. pen. referitoare la descrierea faptelor reținute în sarcina inculpatului, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare; că rechizitoriul cuprinde descrierea împrejurărilor de loc și timp în care s-a comis pretinsa faptă, precum și încadrarea juridică a faptei și motivarea în drept, fiind totodată verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul ierarhic superior, astfel încât s-a constatat că sunt respectate condițiile de formă prevăzute de art. 328 C. proc. pen.; precum și faptul că nu s-au invocat motive de nulitate a actelor de urmărire penală efectuate în cauză sau a probelor administrate și de asemenea, că nici din oficiu nu se impune a fi invocată vreo cauză de nulitate relativă sau absolută - în consecință, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit în cauză, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
Examinând încheierea contestată prin prisma motivelor de contestație formulate de inculpatul A, Înalta Curte – Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că este nefondată contestația inculpatului, actele și lucrările dosarului reliefând împrejurarea că inculpatul a avut cunoștință de emiterea rechizitoriul în ceea ce îl privește, fiindu-i comunicat, acesta confirmând primirea actului de sesizare, a avut cunoștință de obiectul procedurii de camera preliminară și de faptul că are dreptul de a formula cereri și excepții în cauză, astfel cum prevăd dispozițiile art. 344 C. proc. pen.
Astfel, dispozițiile art. 344 C. proc. pen. stabilesc măsurile premergătoare prevăzute pentru această etapă:
(1) După sesizarea instanței prin rechizitoriu, dosarul se repartizează aleatoriu judecătorului de cameră preliminară.
(2) Copia certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deținere ori, după caz, la adresa unde locuiește sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părți și persoanei vătămate li se aduc la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
(3) În cazurile prevăzute la art. 90 judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu și stabilește, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
(4) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) și (3), dacă s-au formulat cereri sau excepții ori dacă a ridicat excepții din oficiu, judecătorul de cameră preliminară stabilește termenul pentru soluționarea acestora, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului.
În cauză, în aplicarea acestor dispoziții legale, judecătorul de cameră preliminară a dispus comunicarea către inculpat a unei copii de pe rechizitoriu, fixând termen pentru depunerea cererilor și excepțiilor specifice camerei preliminare - 30 de zile de la comunicare.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că, în acord cu dispozițiile legale precitate, Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, sesizat cu Rechizitoriul emis la data de 11.11.2024 în dosarul penal nr. x/158/P/2021 (x/P/2021) al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrat pe rolul instanței sub nr. x/2/2024 la data de 12.11.2024, prin rezoluția aflată la fila 1 din dosarul de fond, în conformitate cu art. 344 alin. (2) C. proc. pen., a dispus:
- se comunică inculpatului/inculpaților copia certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia la locul de deținere ori, după caz, la adresa unde locuiește sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură;
-se aduce la cunoștință inculpatului/inculpațilir/celorlalte părți și persoanei vătămate că obiectul procedurii în camera preliminară îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței, și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală;
-se aduce la cunoștință incukpatului/inculpaților că are/au dreptul de a-și angaja un apărător și că în termen de 30 de zile de la data comunicării rechizitoriului se pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Din actele dosarului de fond reiese că inculpatul A nu a formulat cereri și excepții aferente procedurii de cameră preliminară, în termenul fixat de judecător pentru depunerea cererilor și excepțiilor, de 30 de zile de la comunicarea rechizitoriului.
Așa cum reiese din dovada aflată la fila 15 din dosarul de fond, comunicarea rechizitoriului s-a făcut către inculpatul A la data de 18.11.2024, la adresa de domiciliu a acestuia, iar potrivit înscrisului de la fila 2 din dosar, rechizitoriul a fost comunicat acestuia la data de 13.11.2024 la adresa de e-mail x@gmail.com – aspect confirmat chiar de către inculpatul A, conform procesului-verbal din data de 18.12.2024 aflat la fila 29 din dosarul Curții de Apel București, în cuprinsul acestui proces verbal menționându-se că:
„Astăzi, 18.02.2024, s-a luat telefonic legătura cu inculpatul A, care a precizat că a primit la data de 13.11.2024, pe adresa de email x@gmail.com, rechizitoriul emis în dosarul nr. x/158/P/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.” (fila 29).
Astfel, calculând termenul de 30 de zile stabilit de judecător, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. proc. pen., (potrivit cărora, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește), ultima zi a acestui termen stabilit de judecător ar fi fost 16.12.2024, având în vedere comunicarea rechizitoriului la adresa de email, respectiv la data de 13.11.2024 – confirmată personal de inculpatul A, conform procesului verbal anterior redat, aspect de altfel necontestat de inculpat nici în calea de atac de față, acesta făcând referire în motivarea contestației la procesul verbal din data de 18.12.2024 și la discuția telefonică cu doamna grefier a instanței de fond, singura apărare a contestatorului inculpat sub acest aspect fiind în esență că pe adresa de email primește de regulă multe acte.
Or, având în vedere natura juridică a actului cum este cea a rechizitoriului ce constituie actul de sesizare, inculpare, în speță, a inculpatului, având o importanță deosebită în raport cu alte/diverse acte, în mod normal nu putea fi catalogată ca intrând în categoria „volumului mare de acte procedurale care i se comunică pe email” așa cum afirmă inculpatul în motivarea contestației și tocmai în virtutea calității sale de avocat așa cum tot acesta menționează în motivele de contestație, acesta avea reprezentarea faptului că prin afirmațiile sale în mod oficial confirmă primirea rechizitoriului emis în dosarul nr. x/158/P/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apl București - așa cum de altfel s-a și întâmplat și consemnat.
Pe de altă parte, dacă situația nu ar fi fost în sensul reținut, inculpatul ar fi putut chiar și după data de 18.12.2024, când a fost contactat de grefierul de ședință al instanței, să întreprindă demersuri pentru a identifica rechizitoriul comunicat și eventual să formuleze vreo cerere în acest sens sau orice alte solicitări determinate de neînțelegerea conținutului actului despre care a confirmat că l-a primit.
Însă în cauză, inculpatul contestator A nu a formulat nicio solicitare în acest sens ulterior momentului când în mod oficial a fost contactat telefonic de grefa instanței și când a confirmat primirea prin adresa sa de email, cunoscută în dosar (și prin intermediul căreia a formulat multiple cereri la organele judiciare), a Rechizitoriului ce face obiectul prezentei cauze, niciun moment contestatorul inculpat nesusținând faptul că nu ar fi adresa sa de email sau că ar fi greșită, etc.
Ba mai mult, în cadrul dosarului de cameră preliminară, tot prin adresa de email indicată, (x@gmail.com), inculpatul A a formulat la data de 21.01.2025, filele 33-35 dosar fond, cerere de prelungire a dreptului de a conduce, prin e-maiul transmis instanței Curții de Apel București inculpatul menționând expres numărul dosarului x/2/2024 (fila 35), dosar constituit așadar, astfel cum s-a arătat, întocmai urmare a înregistrării pe rolul acestei instanțe, în procedura de cameră preliminară, a Rechizitoriului în ceea ce îl privește, acest aspect relativ la solicitarea sa adresată instanței de a dispune prelungirea dovezii cu drept de circulație pentru o perioadă de 90 de zile, fiind relevant deopotrivă în aprecierea faptului că acesta avea cunoștință de dosarul și obiectul camerei preliminare, (cum de altfel a reieșit pe deplin și din faptul că a confirmat primirea rechizitorului astfel cum s-a reținut anterior), în condițiile în care inculpatul A a adresat această cerere la instanța sesizată cu rechizitoriul și indicând numărul de dosar astfel constituit și de asemenea, tot prin adresa de email x@gmail.com a confirmat apoi primirea email-ului și a citației pentru termenul intermediar din 28.01.2025 (fila 41), pentru când a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform cererii sale aflată la fila 40 în care acesta personal indică numărul dosarului asociat constituit x/2/2024/a1 (în care s-a pronunțat încheierea din 22.01.2025, contestată în cauză).
Față de toate aceste aspecte reliefate de actele dosarului și revenind la motivele contestației formulate în cauză, Înalta Curte – Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată, contrar susținerilor contestatorului, că procedura de comunicare a rechizitoriului nu a fost viciată, nefiind identificate elemente care să justifice trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, așa cum s-a solicitat de acesta, susținerile contestatorului fiind neîntemeiate.
În speță, termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară pentru soluționarea cauzei în baza dispozițiilor art. 346 alin. (1) C. proc. pen. urmare a faptului că s-a constatat că nu au fost formulate cererile și excepțiile specifice camerei preliminare în termenul stabilit, a fost evident un termen mai mult decât suficient, necesar pentru formularea eventualelor cereri și excepții, însă în cauză inculpatul a înțeles să nu uzeze de acest drept (nici în intervalului termenului de 30 de zile de la comunicarea rechizitoriului stabilit de judecător și nici în termenul de peste două luni, respectiv până la data 22.01.2025, când s-a fixat termen pentru soluționarea cauzei în baza dispozițiilor art. 346 alin. (1) C. proc. pen., când s-a pronunțat încheierea contestată), deși fiind contactat telefonic de grefierul instanței pe rolul căruia se afla cauza ce îl privește, inculpatul A a confirmat primirea rechizitoriului.
Potrivit legii și așa cum i s-a comunicat în cauză, inculpatul avea dreptul de a formula cereri și de a ridica excepții în legătură cu legalitatea sesizării instanței, competența acesteia, legalitatea probelor și a actelor de urmărire penală. Acest aspect reprezintă o modalitatea de exercitare a dreptului la apărare încă din faza de cameră preliminară, care oferă posibilitatea inculpatului să obțină o clarificare a actului de sesizare, eventual posibilitatea de a obține restituirea cauzei la parchet, fie pentru refacerea actului de sesizare (neregulat întocmit), fie pentru refacerea urmării penale, după caz.
Însă, în această situație este vorba despre exercitarea unui drept, și nu de o obligație. Prin urmare, în această etapă, inculpatul are posibilitatea să nu formuleze astfel de cereri în procedura de cameră preliminară, legiuitorul reglementând modul de soluționare a cauzei în aceste condiții prin dispozițiile art. 346 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia judecătorul va trece direct la soluționarea fazei de cameră preliminară, dispunând prin încheiere începerea judecății, atunci când la expirarea termenul stabilit conform art. 344 alin. (2) și 3 C. proc. pen., se constată că nu s-au formulat cereri sau excepții nici de către inculpat și nici nu s-au invocat, din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară, cum a fost cazul în speță.
În cauza de față, în considerarea tuturor argumentelor reținute Înalta Curte – Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că toate criticile inculpatului din motivele de contestație relativ la vicierea modului de citare referitor la comunicarea rechizitoriului, afirmațiile privind neafișarea actului pe ușa domiciliului, neverificarea de către factorul poștal când este destinatarul acasă pentru a i se face comunicarea, etc, reprezintă simple afirmații, nedovedite și nu afectează procedura de comunicare a rechizitoriului, câtă vreme așa cum s-a arătat în cele ce preced, inculpatul A a confirmat primirea actului de sesizare și nu a contestat comunicarea lui pe emailul cu care coresponda cu organele judiciare, inclusiv cu instanța sesizată cu rechizitoriul, fiind totodată, așa cum s-a arătat, comunicat rechizitoriul și la adresa de domiciliu rezultată din actele dosarului (copia cărții de identitate aflată la fila 354, volum 2 dup, cazierul judiciar, fila 28 dosar fond etc.), astfel că și în raport cu comunicarea efectuată la domiciliul inculpatului actele au fost legal comunicate, legea prevăzând posibilitatea constatării îndepliniri actelor procedurale când destinatarul lipsește de la adresă, procesul verbal întocmit în acest sens de către factorul poștal, aflat la fila 15 din dosar, precum și plicul ce poartă mențiunea afișării înștiințării, aflat la fila 16 din dosar, respectând exigențele legale.
Ca atare, nici din această perspectivă criticile inculpatului formulate pe calea contestației de față nu sunt întemeiate, neputând fi primite afirmațiile acestuia cu privire la vicierea procedurii de comunicare a rechizitoriului, din cele reținute în cauză și reliefate de actele dosarului, nerezultând acest aspect, contestația fiind așadar apreciată nefondată.
Concluzionând, în cauza de față, similar judecătorului din cadrul primei instanțe, Înalta Curte – Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată îndeplinite exigențele de conținut ale actului de sesizare, prevăzute de art. 328 C. proc. pen. în ceea ce privește legalitatea actului de sesizare a instanței, în sensul că, rechizitoriul conține denumirea parchetului, data emiterii, numele, prenumele și calitatea celui care l-a întocmit, datele privitoare la faptele reținute în sarcina inculpatului A, descrierea acestora și încadrarea juridică, probele și mijloacele de probă, datele privind persoana inculpatului, dispoziția de trimitere în judecată, indicarea persoanelor propuse a fi audiate, cheltuielile judiciare, precum și semnătura procurorului, actul de sesizare fiind de asemenea verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul ierarhic superior (astfel cum rezultă din mențiunea expresă existentă pe prima filă a acestuia).
Astfel, verificând în cauză rechizitoriul nr. x/158/P/2021 din data de 11.11.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, se constată că acesta este regulamentar întocmit și satisface integral exigențele dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. pen., respectând forma și conținutul impus de aceste dispoziții legale, cuprinzând o descriere explicită a tuturor circumstanțelor factuale, prin indicarea punctuală a elementelor de timp sau loc, a modalității de săvârșire a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) și 3 rap. la art. 194 alin. (1) lit. a C. pen., pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A, în mod corect, judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanțe constatând că actul de sesizare respectă cerințele legii, nu cuprinde aspecte de neregularitate și de asemenea, că nu se identifică aspecte de nelegalitate în ceea ce privește administrarea probelor și efectuarea actelor de către organele de urmărire penală.
În consecință, cum în cauză, nu au fost invocate de inculpat și nici identificate din oficiu de instanță aspecte care ar vicia actul de sesizare ori legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, Înalta Curte, Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că încheierea atacată este legală și temeinică, apreciind că în mod judicios s-a constatat în cauză, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/158/P/2021 din data de 11.11.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecării cauzei privind pe inculpatul A.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b coroborat cu art. 347 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 2 judecători de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A împotriva încheierii din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr.x/2/2024/a1.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A împotriva încheierii din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr.x/2/2024/a1.
Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu, astăzi, 04 martie 2024.