Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 13/2025 din 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A (fiul lui (...), născut la data de (...) în Calafat, județul Dolj, CNP (...)) împotriva sentinței penale nr. 151/05.10.2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/54/2023, rămasă definitivă prin decizia nr. 139/A/07.05.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a reținut că, la data de 19.08.2024 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, sub numărul de dosar x/215/2024, contestația la executare prev. de art. 598 C.p.p. formulată de persoana condamnată A, deținut în Penitenciarul B.
În motivarea contestației, persoana condamnată a precizat că se află în executarea unei pedepse de 9 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol și înșelăciune și solicită deducerea perioadei de 1 an și 10 luni în care a fost încarcerat în Marea Britanie.
La termenul din data de 19.09.2024, petentul condamnat a precizat că solicită deducerea a 18 luni închisoare rezultate ca urmare a semnării a unui ordin de deportare prin care a fost de acord să nu se mai întoarcă în Marea Britanie.
Pentru soluționarea contestației la executare, Judecătoria Craiova a dispus efectuarea unei adrese la Penitenciarul B pentru a înainta copia MEPI și pentru a comunica relații cu privire la executarea pedepsei, efectuarea unei adrese la Baroul X pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să asigure asistență juridică persoanei condamnate, atașarea fișei de cazier judiciar a persoanei condamnate din sistemul informatic Rocris și efectuarea unei adrese la I.G.P.F. - Bir. Național Interpol - pentru a comunica dacă persoana condamnată a fost supusă vreunei măsuri preventive în vederea executării pedepsei de 9 ani și 4 luni închisoare și dacă a beneficiat de reduceri ale pedepsei urmare a semnalării vreunui acord de deportare.
S-a mai reținut că, prin sentința nr.3341 din data de 28.11.2024 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.y/215/2024, în baza art. 47 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen. cu aplicarea art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu, a Judecătoriei Craiova-Secția penală și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova-Secția Penală, unde dosarul a fost înregistrat sub nr.x/54/2024.
La termenul de judecată din data de 22.01.2025 s-a luat o declarație contestatorului condamnat A care a precizat că deducerea s-a făcut corect, fiind arestat din data de 07 martie 2022, precum și că nu are obiecțiuni în legătură cu perioadele deduse.
A mai precizat că obiectul cauzei îl reprezintă înscrisurile de la filele 32-35 din dosarul Judecătoriei Craiova, solicitând deducerea a 18 luni conform ordinului de deportare, având în vedere că în aceste înscrisuri este menționată data de 28.11.2026.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat nefondată contestația la executare pentru următoarele considerente:
A reținut că, prin sentința penală nr. 151 pronunțată la data de 05.10.2023 de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/54/2023, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și, în consecință, în baza art. 141 alin. (6) lit. a din Legea 302/2004 rep. a fost recunoscută sentința nr. T20227051 din data de 04.11.2022 a Curții Coroanei din Cambridge, Regatul Unit al Marii Britanii, definitivă, prin care A (fiul lui (...), născut la (...), în mun. Calafat, jud. Dolj, cu domiciliul în România, mun. Calafat, str. (...), jud. Dolj, CNP (...)) a fost condamnat la pedeapsa de 9 (nouă) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și înșelăciune, care au corespondent în legislația română în infracțiunile de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen.
Totodată, s-a dispus continuarea executării de către cetățeanul român A într-un penitenciar din România a pedepsei de 9 (nouă) ani și 4 (patru) luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsa de 9 ani și 4 luni închisoare perioada arestării preventive, de la 07 martie 2022 la 04 noiembrie 2022, precum și perioada executată, de la 05 noiembrie 2022 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Sentința penală menționată a rămas definitivă prin decizia nr. 139/A/07.05.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește deducerea a 18 luni conform ordinului de deportare, Curtea a reținut că petentul A, cetățean român, condamnat prin sentința nr. T20227051 din data de 04.11.2022 a Curții Coroanei din Cambridge, Regatul Unit al Marii Britanii, definitivă, recunoscută în România, în situația în care a beneficiat, în statul de condamnare, de recunoașterea ca executată a unei perioade de timp, ca efect al muncii prestate și a conduitei pozitive pe parcursul executării pedepsei sau a altor instituții ale statului de condamnare, își păstrează acest drept și ulterior transferării sale într-un loc de deținere din țara de origine, el urmând să producă efecte identice în ambele ordini juridice, atât a statului de condamnare, cât și a statului de executare.
Pentru a produce însă astfel de efecte, recunoașterea ca executată a unei perioade de timp, ca efect al unor instituții legale ale statului de condamnare trebuie să fie acordată printr-o hotărâre judecătorească sau un act judiciar emis de autoritățile acestui stat, care urmează a fi recunoscute în condițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Evaluând datele concrete ale cauzei prin prisma dispozițiilor legale menționate, s-a constatat că autoritățile din Regatul Unit al Marii Britanii nu au transmis o astfel de hotărâre judecătorească și nici un act judiciar, prin care să i se acorde vreun drept contestatorului condamnat A
În lipsa unei hotărâri judecătorești sau a unui act judiciar emis de autoritățile statului de condamnare, prin care condamnatului să i se fi recunoscut ca executată o anumită perioadă de timp, ca efect al legislatiei statului de condamnare, s-a reținut că instanța statului de executare nu poate proceda la deducerea corespunzătoare din pedeapsa de executat, în condițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 rep.
Totodată, Curtea a subliniat că înscrisurile la care face referire contestatorul nu pot fi asimilate unei hotărâri judecătorești sau unui act judiciar emis de autoritățile statului de condamnare, prin care condamnatului să i se fi recunoscut ca executată o anumită perioadă de timp, ca efect al legislației statului de condamnare, ci privesc doar o corespondență legată de modificarea legii cu privire la modul în care funcționează Schema de eliminare anticipată.
În ceea ce privește condițiile privind liberarea condiționată, instanța a reținut însă că acestea sunt guvernate în speță de legea română, conform art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep.
Împotriva sentinței penale nr. 13 din data de 22 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova– Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024, a formulat contestație condamnatul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală la data de 12.02.2025.
În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul condamnat A a solicitat admiterea contestației, precizând că a semnat un acord de deportare cu autoritățile engleze, pe baza căruia i-a fost redusă pedeapsa aplicată cu 1 an și 6 luni, sens în care data eligibilității eliberării condiționate ar fi 28.11.2026.
În fapt, a susținut că a acceptat să execute pedeapsa în România doar prin raportare la împrejurarea că statul Britanic a propus și materializat un acord de reducere a sentinței aplicate.
Analizând hotărârea contestată, în raport cu susținerile contestatorului condamnat A și cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.
În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Contestatorul condamnat A a solicitat, în esență, deducerea perioadei de 1 an și 6 luni închisoare, conform ordinului de deportare, din pedeapsa de 9 ani și 4 luni închisoare, aplicate prin sentința nr. T20227051 din data de 04.11.2022 a Curții Coroanei din Cambridge, Regatul Unit al Marii Britanii.
Înalta Curte constată că această deducere nu a fost cuprinsă într-o hotărâre judecătorească sau în vreun alt act judiciar emis de autoritățile statului de condamnare, prin care condamnatului să i se fi recunoscut că executată o anumită perioadă de timp, ca efect al legislației statului de condamnare.
Astfel, singura sentință care a făcut obiectul recunoașterii de către autoritățile române a fost sentința nr. T20227051 din data de 04.11.2022 a Curții Coroanei din Cambridge, Regatul Unit al Marii Britanii, definitivă, prin care A (fiul lui (...), născut la (...), în mun. Calafat, jud. Dolj, cu domiciliul în România, mun. Calafat, str. (...), jud. Dolj, CNP (...)), prin care contestatorul A a fost condamnat la pedeapsa de 9 (nouă) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și înșelăciune, care au corespondent în legislația română în infracțiunile de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen. (recunoscută prin sentința penală nr. 151 pronunțată la data de 05.10.2023 de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/54/2023, definitivă prin decizia nr. 139/A/07.05.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Drept urmare, întrucât deducerea de 1 an și 6 luni închisoare presupus realizată de autoritățile statului de condamnare, nu a fost cuprinsă într-o hotărâre judecătorească sau act judiciar emis de autoritățile statului de condamnare, aceasta nu poate produce efecte juridice pe teritoriul României. De altfel, se observă că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că a fost dedusă o perioadă executată, ci data la care persoana condamnată este eligibilă a fi liberată condiționat potrivit legislației statului de condamnare.
Deopotrivă, se observă că o astfel de solicitare nu a fost formulată în cursul judecării fondului cauzei (dosar nr. x/54/2023 al Curții de Apel Craiova) sau în calea de atac a apelului (dosar nr. x/54/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală), prin care sentința penală nr. 151 pronunțată la data de 05.10.2023 de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/54/2023 a rămas definitivă.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A împotriva sentinței penale nr. 13 din data de 22 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova– Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024.
Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) C.proc.pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C.proc.pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 lei, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A împotriva sentinței penale nr. 13 din data de 22 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova– Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 de lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2025.