Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 226/2024 din data de 18 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A, deținut în Penitenciarul X, împotriva sentinței penale nr.46 din data de 15.02.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/54/2018, ca inadmisibilă.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.12.2024, revizuentul A a solicitat revizuirea sentinței penale nr.46 din data de 15.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/54/2018.
Revizuentul a invocat, în drept, dispozițiile art. 452 și art. 453 alin. (1) lit. a și f) C. proc. pen.
În motivarea cererii de revizuire, a arătat că, prin hotărârea nr.T20177302 pronunțată de către Curtea Coroanei Isleworth la data de 01.12.2017, definitivă prin hotărârea Curții de Apel-Divizia Penală din data de 13.03.2018, a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru infracțiunile de viol, tentativă de viol, penetrare, furt calificat, tâlhărie, iar din dosarul de urmărire a infracțiunilor, actele medicale, expertize rezultă că nu a comis cele trei fapte de viol, tentativă de viol și penetrare, ci doar faptele de furt calificat și tâlhărie.
Astfel, prin cererea formulată a solicitat revizuirea și rejudecarea dosarului cu expertizele făcute de laboratorul din Marea Britanie din care rezultă probe noi și nevinovăția sa în conformitate cu legea penală.
Curtea a reținut că, prin sentința penală nr.46 din data de 15.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/54/2018, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare britanice. A constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
A fost recunoscută hotărârea nr. T20177302 pronunțată la data de 01.12.2017 de Curtea Coroanei Isleworth, definitivă la data de 13.03.2018 prin hotărârea Curții de Apel-Secția Penală nr. ref. 201705663 A2, prin care cetățeanul român A a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de secțiunea 1(1) din B sexuale 2003, atac cu penetrare, prev. de secțiunea 2 din C 2003, tentativă de viol, prev. de secțiunea 1(1) din D 1981, spargere prev. de secțiunea 9(1)(b) din Legea furturilor 1968 și atac cu vătămare corporală, prev. de secțiunea 47 din Legea infracțiunilor împotriva persoanei 1861, fapte săvârșite la data de 10.05.2017, care au corespondent în legislația română în infracțiunile de viol, prev. de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f C. pen. și furt calificat prevăzut de art. 228 229 alin. (2) lit. b C. pen.
În baza art. 154 alin. (8) lit. b din Legea nr. 302/2004 a fost adaptată pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin hotărârea autorităților judiciare britanice prin reducerea acesteia la 12 ani închisoare, maximul special pentru infracțiunea corespondentă din legislația română. S-a dispus transferarea persoanei condamnate A pentru continuarea executării pedepsei de 12 ani închisoare într-un penitenciar din România. S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 08.06.2017 la zi. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În susținerea orală a cererii de revizuire revizuentul condamnat a arătat că pentru trei fapte pentru care a fost judecat în Marea Britanie nu au existat probe, cererea sa fiind întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a C. proc. pen.
Curtea a reținut că sentința a cărei revizuire s-a solicitat vizează recunoașterea unei hotărâri străine, prin care s-a admis cererea de asistență judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie, s-au recunoscut efectele unei sentințe penale pronunțate de aceste autorități judiciare străine și s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român.
În cazul în care instanța română a dispus recunoașterea unei hotărâri străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârii penale străine de condamnare nu este de competența instanței române ci a instanței din statul străin care a pronunțat hotărârea de condamnare, statul străin care solicită executarea este singurul competent să decidă asupra unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii ce se execută.
Curtea a constatat că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de revizuent nu îndeplinește condițiile art. 452 C. proc. pen., deoarece hotărârea având ca obiect recunoașterea unei hotărâri penale străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate nu constituie o hotărâre prin care instanța a soluționat fondul cauzei, în sensul pronunțării unei soluții de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
În ceea ce privește susținerea revizuentului că judecata în dosarul nr. x/54/2018 al Curții de Apel Craiova a avut loc în lipsa sa, instanța a reținut că potrivit art. 166 alin. (2) din Legea nr. 302 din 2004 în procedura judiciară de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești, instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, participarea procurorului fiind obligatorie.
Împotriva sentinței penale nr. 226/2024 din data de 18 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024 a formulat apel revizuentul A.
Concluziile apărătorului din oficiu și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și poziția apelantului revizuent din ultimul cuvânt au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Examinând apelul formulat prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar și în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că sentința a cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată în baza dispozițiilor Legii nr. 302/2004 care reglementează cooperarea judiciară internațională în materie penală. Această formă de cooperare are la bază principiul încrederii reciproce între state, iar prin sentință nu s-a statuat cu privire la fondul cauzei, scopul pentru care aceasta s-a pronunțat a fost acela de a permite ca persoana condamnată să execute pedeapsa în România.
Înalta Curte constată că revizuentul condamnat A, prin cererea formulată, a contestat probele administrate de către autoritățile britanice care au condus la condamnarea acestuia, susținând că nu i-au fost încuviințate probele solicitate în apărarea sa, considerându-se nevinovat.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 156 alin. (4) rap. la art. 139 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rezultă neechivoc că statul de condamnare este cel care păstrează prerogativele unei revizuiri a fondului hotărârii definitive, statului de executare recunoscându-i-se doar posibilitatea de a dispune asupra aspectelor ce țin exclusiv de executarea acesteia după transfer.
Aceasta, întrucât, așa cum în procedura de recunoaștere reglementată de Legea nr. 302/2004, statul de executare nu are nicio competență de a statua asupra legalității ori temeiniciei soluției de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne (adaptându-le, atunci când este cazul, la exigențele legii interne), cu atât mai mult aceluiași stat de executare nu îi pot fi recunoscute, în procedura de revizuire, prerogative suplimentare de repunere în discuție a fondului soluției. Așadar, soluționarea cererii de revizuire a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare britanice nu este de competența organelor judiciare române.
Pe de altă parte, legea procesual penală reglementează în mod amănunțit fiecare caz de revizuire în parte, instituind condiții de fond și formă ce se cer a fi îndeplinite, însă motivele invocate de revizuent, astfel cum s-a reținut anterior, neaflându-se printre aceste cazuri expres prevăzute de C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât pe calea revizuirii nu se poate dispune nici rejudecarea cauzei și nici schimbarea pedepsei la care revizuentul a fost condamnat.
Așadar, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva unei hotărâri care a avut ca obiect recunoașterea hotărârii pronunțate de autoritățile britanice, însă nu pot face obiectul revizuirii hotărârile judecătorești care nu au fost pronunțate de către o instanță română chiar dacă au fost recunoscute de aceasta, deoarece nu instanța română a rezolvat fondul cauzei.
Ca atare, revizuentul condamnat A a formulat cererea de revizuire împotriva unei hotărâri prin care nu s-a dispus asupra fondului și atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 302/2004, se constată că apelul formulat de revizuent este nefondat.
Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 226/2024 din data de 18 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul-persoană condamnată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași art., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 720 lei, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 226/2024 din data de 18 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024.
Obligă apelantul-persoană condamnată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 720 lei, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2025.