Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul A, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 46 din data de 22 ianuarie 2025, printre altele, Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală, în baza art. 421 alin. (1) pct.1 lit. b C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A împotriva sentinței penale nr.123/18.11.2024 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr.x/107/2024, și a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că, prin sentința penală nr. 123/2024 pronunțată la data de 18.11.2024 de către Tribunalul Alba, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A privind sentința penală nr. 59/2019, pronunțată la data de 02.05.2019 de Tribunalul Alba, definitivă prin decizia penală nr. 683/2020, pronunțată la data de 04.11.2020 de Curtea de Apel Alba Iulia și a obligat pe revizuent la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, curtea de apel a constatat că apelul exercitat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.
S-a reținut că prin sentința penală nr. 59/2019 din data de 02.05.2019, pronunțată în dosarul nr. x/107/2018, printre altele, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpatul A la pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 1 lună închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a, b) și n) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen., și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.
În baza art. 72 C. pen., a scăzut din durata pedepsei principale aplicată inculpatului durata reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu din data de 17.03.2018 și până în data de 28.01.2019.
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia și a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 8.107,60 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare a persoanei vătămate B.
A admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă B împotriva inculpatului A și a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 138.000 lei, cu titlu de daune morale, respectiv suma de 4.120,22 lei, cu titlu de daune materiale.
A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă C împotriva inculpaților A și D.
Prin decizia penală nr. 683/04.11.2020 pronunțată în dosarul nr. x/107/2018, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și de părțile civile C și B împotriva sentinței penale nr. 59/2019 pronunțată de Tribunalul Alba, a desființat sentința penală atacată, în ceea ce-l privește pe inculpatul A, sub aspectul:
- cuantumului daunelor morale acordate părții civile B;
- confiscării speciale de la inculpatul A a unui levier metalic cu lungimea de 82 cm;
- omisiunii obligării inculpatului A la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la judecata în fond;
și, procedând la o nouă judecată, în aceste limite:
a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă C împotriva inculpatului A și a majorat cuantumul daunelor morale acordate părții civile B la 150.000 lei.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b C. proc. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul A a unui levier metalic cu lungimea de 82 cm și, în temeiul art. 255 C. proc. pen., a restituit inculpatului A un ciocan cu coadă metalică și un obiect ascuțit din metal în lungime de 29 cm.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la judecata în fond.
A menținut celelalte dispoziții din sentința penală atacată și a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A împotriva aceleiași sentinței penale.
Curtea de apel a reținut că, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana condamnată A a formulat cerere de revizuire a sentinței de condamnare, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. b C. proc. pen., solicitând, totodată, audierea agentului de poliție E și a numiților F, G și H.
S-a mai reținut că, prin sentința nr. 123/2024 pronunțată la data de 18.11.2024 de către Tribunalul Alba în dosarul nr. x/107/2024, a fost respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Astfel, notând dispozițiile prevăzute de art. 452 art. 453 și art. 459 C. proc. pen., curtea a observat că, așa cum a reținut și prima instanță, cererea revizuentului nu poate fi încadrată în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. b C. proc. pen., chiar dacă acesta a indicat aceste cazuri de revizuire, cu precizarea că în fața instanței de apel revizuentul a precizat că revizuirea hotărârii de condamnare este întemeiată doar pe cazurile prevăzute la alin. (453) alin. (1) lit. b și d) C. proc. pen.
Privitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. b C. proc. pen., invocat de condamnat în cauza de față, curtea a reținut că, pentru a putea determina admisibilitatea unei cereri de revizuire, acesta trebuie să îndeplinească trei condiții cumulative: martorul să fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă; depoziția martorului să fi condus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, altfel spus, depoziția acestuia să fi avut o contribuție determinantă la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere; mărturia mincinoasă trebuie să fie dovedită prin hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, prin ordonanța procurorului de clasare, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei, constatându-se caracterul mincinos al mărturiei.
Curtea a mai reținut că dovada cazului de revizuire reglementat de art. 453 alin. (1) lit. b C. proc. pen., precum și a celui prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c C. proc. pen., se face, potrivit art. 454 alin. (1) și (2) C. proc. pen., prin hotărâre judecătorească definitivă ori prin orice mijloc de probă, în cadrul procedurii de revizuire, în caz de incidență a unui impediment la punerea în mișcare sau la exercitarea acțiunii penale, probă neefectuată de apelantul-persoană condamnată în cauză.
Referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. d din C. proc. pen. (când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză), curtea a observat că, raportat la art. 454 alin. (1) și (2) C. proc. pen., precitat, și acest motiv de revizuire poate fi dovedit doar prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența faptelor și săvârșirea lor de respectivele persoane, ceea ce revizuentul nu a probat.
În plus, curtea a reținut că în cazurile în care dovada nu poate fi făcută prin hotărâre judecătorească definitivă datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, proba cazurilor de revizuire mai sus menționate se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.
Cu toate acestea, în speță, condamnatul-revizuent nu a declanșat procedura prevăzută de lege (formularea unei plângeri penale) pentru ca organul judiciar să constate existența unei cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale și pentru a deveni astfel admisibilă dovedirea cazului de revizuire chiar în fața instanței competente să judece calea extraordinară de atac.
De altfel, curtea a remarcat faptul că revizuentul, nemulțumit de soluția de condamnare, având în vedere și cererea în probațiune formulată, urmărește prelungirea probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanță, aspect care nu este posibil pe cale revizuirii.
Prin urmare, având în vedere că cererea revizuentului nu poate fi încadrată în niciunul din cazurile de revizuire indicate, în mod temeinic și legal prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Împotriva deciziei penale nr. 46 din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală, a declarat, la data de 07 februarie 2025 (data poștei), recurs în casație revizuentul-condamnat A.
În motivarea cererii de recurs în casație, condamnatul a solicitat în concret reaprecierea probatoriului administrat, cu precădere a înregistrării video, care a stat la baza condamnării sale prin sentința penală nr. 59/2019 din data de 02.05.2019, pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. x/107/2018, definitivă prin decizia penală nr. 683/04.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/107/2018.
În drept, recurentul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
La data de 26 februarie 2025, s-a înregistrat la dosar o cerere de probatorii, iar la data de 06 martie 2025, inculpatul A, prin apărător ales, a depus la dosar un document intitulat „recurs în casație”, întemeiat pe cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen., apreciind, deopotrivă, că soluția de condamnare dispusă prin sentința penală nr. 59/2019 din data de 02.05.2019, pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. x/107/2018, definitivă prin decizia penală nr. 683/04.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/107/2018, este netemeinică și nelegală.
Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de către recurentul A, au fost depuse concluzii scrise de către partea civilă B, care a solicitat, în esență, respingerea căii de atac exercitate.
După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul Secției penale, la data de 04.03.2025, sub nr. x/107/2024.
Prin referatul din 04.03.2025, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 10 aprilie 2025.
Raportul întocmit de către magistratul asistent desemnat în cauză a fost depus la dosar la data de 08 aprilie 2025.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul A împotriva deciziei penale nr. 46 din data de 22 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală, din perspectiva dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal „Admiterea în principiu”, dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.
alin. (4) al aceluiași text de lege stabilește că, în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.
În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată, prioritar, că cererea de recurs în casație formulată de apelantul revizuent A nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen.
Potrivit 434 alin. (1) C. proc. pen., recursul în casație poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel sau de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casație poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție în virtutea competenței funcționale recunoscute acestor instanțe prin dispozițiile art. 38 alin. (2) C. proc. pen. [art. 39 alin. (2) în cazul curților militare de ape]), respectiv art. 40 alin. (2) C. proc. pen., altele decât cele prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Pe de altă parte, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 438 C. proc. pen., care reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație, precum și a dispozițiilor art. 448 C. proc. pen., care stabilesc soluțiile la judecata recursului în casație, după admiterea în principiu, rezultă că sunt supuse recursului în casație numai hotărârile penale definitive pronunțate în apel prin care s-a soluționat fondul cauzei (acțiunea penală/civilă).
Altfel spus, hotărârile penale susceptibile a fi supuse recursului în casație sunt numai cele pronunțate în apel, prin care a fost soluționat raportul de drept penal substanțial dedus judecății, cu excepția celor prevăzute de art. 434 alin. (2) lit. e – g) C. proc. pen.
Ca urmare, toate celelalte hotărâri penale pronunțate în apel sunt excluse controlului jurisdicțional exercitat în procedura recursului în casație, întrucât exercițiul acestuia are ca finalitate exclusivă remedierea erorilor de drept comise de instanțele de apel la judecarea fondului cauzei.
În raport cu aceste considerații teoretice, se constată că, în speță, calea extraordinară de atac a recursului în casație a fost exercitată de revizuentul condamnat A împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală, ca instanță de apel, în virtutea competenței funcționale recunoscute acestei instanțe conform art. 38 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 463 C. proc. pen.
Această hotărâre, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de acesta împotriva sentinței penale nr. 59/2019 pronunțată la data de 02.05.2019 de Tribunalul Alba, în dosarul nr. x/107/2018, definitivă prin decizia penală nr. 683/2020, pronunțată la data de 04.11.2020 de Curtea de Apel Alba Iulia, nu poate face obiectul recursului în casație, neconstituind o hotărâre prin care se soluționează fondul cauzei.
Constatarea anterior menționată face neutilă verificarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casație formulată de revizuentul-condamnat A împotriva deciziei penale nr. 46 din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală, în dosarul nr. x/107/2024, nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 434 C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea recurentului, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A împotriva deciziei penale nr. 46 din data de 22 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2025.