Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.76 din 20 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/39/2024, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava privind cererea de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A, formulată de autoritățile judiciare din Ungaria.
În baza art. 172 alin. (7) raportat la art. 166 alin. (6) lit. a din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 6.B.25/2021/57 din 08.11.2021 pronunțată de Tribunalul Kormend – Ungaria, rămasă definitivă la data de 17.05.2022 prin decizia nr. 13.Bf.118/2021/24 a Tribunalului din Szombathely, prin care cetățeanul român A, a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 370 alin. (1), alin. (2) lit. ba și bc și alin. (4) lit. b din C. pen. maghiar ce își găsește corespondent în legislația penală română în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 art. 229 alin. (1) lit. b, d și alin. (2) lit. b C. pen.
Totodată, s-a dispus ca persoana condamnată A să execute pedeapsa de 3 ( trei ) ani și 6 (șase) luni închisoare într-un penitenciar din România.
În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dedus din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare perioada deja executată în Ungaria de 511 zile.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 6.B.25/2021/57 din 08.11.2021 pronunțată de Tribunalul Kormend – Ungaria, rămasă definitivă la data de 17.05.2022 prin decizia nr.13.Bf.118/2021/24 a Tribunalului din Szombathely, cetățeanul român A a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 370 alin. (1), alin. (2) lit. ba și bc și alin. (4) lit. b din C. pen. maghiar, constând în aceea că, la data de 19.01.2021, între orele 01:55 – 01.58, împreună cu B, care a spart ușa de la intrarea în magazinul de art. tehnice C din localitatea Kormend, gestionat de persoana vătămată societatea comercială D, au pătruns în incinta magazinului, de unde inculpatul A a smuls de pe pe firul de alarmă 24 de bucăți de telefoane mobile, în vreme ce inculpatul B a sustras alte 3 telefoane mobile, ambii părăsind magazinul cu bunurile sustrase.
De asemenea, s-a reținut că, din documentația atașată, rezultă că cetățeanul român A a început executarea pedepsei pe data de 19.01.2021 (dată la care acesta a fost supus unei măsuri preventive privative de libertate), iar, la data de 06.12.2023 s-a dispus întreruperea executării pedepsei și expulzarea de pe teritoriul Ungariei.
În prezent, cetățeanul român A se află pe teritoriul României, domiciliind la adresa din sat/com. Blândești str. (...), jud. Botoșani, așa cum a declarat, în mod expres, personal, în fața instanței la termenul de judecată, din data de 13.09.2024.
Verificând condițiile speciale de recunoaștere prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, Curtea a constatat următoarele: sentința penală nr. 6.B.25/2021/57 din 08.11.2021 pronunțată de Tribunalul Kormend – Ungaria este definitivă și executorie; fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cetățeanului român A ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 art. 229 alin. (1) lit. b, d și alin. (2) lit. b C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii între 2 și 7 ani; nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare obligatorii, prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a - g, alin. (2) Legea 302/2004 (A nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceiași faptă pentru care a fost condamnat de statul maghiar, și nici nu a fost condamnat într-un alt stat pentru aceiași faptă penală; persoana condamnată A nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală, nu face parte dintre persoanele care nu răspund penal potrivit legii române; pedeapsa aplicată persoanei condamnate A nu constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România; potrivit legii române nu a intervenit prescripția executării pedepsei; potrivit legii române nu a intervenit amnistia, grațierea ori dezincriminarea faptei; persoana condamnată a fost prezentă personal la judecată) ori vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare facultative prev. de art. 163 alin. (3) (persoana condamnată A nu este cercetată în România pentru aceiași faptă pentru care a fost condamnată în Ungaria; statul emitent nu a respins cererea formulată în temeiul art. 170 alin. (1) din Legea 302/2004).
S-a mai reținut că potrivit procesului – verbal din 26.10.2023 întocmit de Tribunalul Szeged, persoana condamnată a fost înștiințată despre intenția autorităților maghiare de a cere autorităților Române continuarea executării pedepsei în România.
Așadar, fiindu-i solicitat acordul cu privire la continuarea executării pedepsei în România, A a arătat că după întreruperea executării pedepsei în Ungaria va părăsi teritoriul Ungariei, se va reîntoarce în România, fiind de acord ca privarea sa de libertate să fie executată în România.
Prin urmare, Curtea a apreciat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d Legea 302/2004, condamnatul A fiind de acord să execute în România restul de pedeapsă la care a fost condamnat de autoritățile maghiare, arătând că va locui în România.
Pe de altă parte, s-a constatat că lipsa consimțământului persoanei condamnate în acest caz nu ar împiedica recunoașterea condamnării străine, în condițiile în care prin sentința de condamnare s-a dispus expulzarea condamnatului A în România.
În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 302/2004 pentru recunoașterea și punerea în executare a sentinței de condamnare pronunțată față de cetățeanul român A, că recunoașterea hotărârii de condamnare în România în vederea executării pedepsei este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate și că persoana condamnată a fost expulzată în România, și având în vedere că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat A de autoritățile maghiare nu depășește maximul pedepsei prevăzute de legea română (7 ani închisoare) dacă infracțiunea ar fi fost săvârșită în România, Curtea a admis solicitarea autorităților judiciare maghiare privind executarea în România a sentinței penale nr. 6.B.25/2021/57 din 08.11.2021 pronunțată de Tribunalul Kormend – Ungaria, rămasă definitivă la data de 17.05.2022 prin decizia nr. 13.Bf.118/2021/24 a Tribunalului din Szombathely.
Împotriva acestei hotărâri, la 27.02.2025 a declarat apel persoana condamnată A, fără a indica motivele.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, sub nr. x/39/2024, fiind repartizată aleatoriu spre soluționare Completului nr. 6, pentru termenul de judecată din 20 martie 2025, când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității căii de atac.
Examinând apelul formulat de persoana condamnată A, prin raportare la actele dosarului și la excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că acesta este tardiv.
Astfel, potrivit art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2014, republicată, împotriva sentinței prin care instanța română se pronunță asupra sesizării parchetului privind recunoașterea și executarea în România a unei hotărâri judecătorești emisă de o autoritate judiciară străină se poate declara apel în termen de 10 zile care, pentru condamnat, curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 86 dosar instanța de fond, sentința penală nr. 76 din 20 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/39/2024, atacată în cauză, a fost comunicată persoanei condamnate A, la adresa din com. Blândești, str. (...), județul Botoșani (indicată de persoana condamnată, personal, în fața instanței de fond, la termenul din 13 septembrie 2024), sub semnătură, fără niciun fel de obiecțiuni din partea acestuia, la 24 septembrie 2024, așa încât, ultima zi de promovare a căii de atac a fost, potrivit art. 269 C. proc. pen., data de 07 octombrie 2024.
Or, apelul a fost declarat de persoana condamnată, la data de 27.02.2025 (fila 3 dosar apel), așadar la mai mult de 10 zile de la data comunicării sentinței atacate, termen prevăzut de art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2014 pentru promovarea acestei căi de atac.
Având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a teza I C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 76 din 20 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/39/2024, pe care, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, o va obliga la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în sumă de 1163 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca tardiv, apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 76 din 20 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/39/2024.
Obligă apelantul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1163 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2025.