Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 15 din data de 13 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/39/2024, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A.
În baza art. 166 alin. (6) lit. a raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a recunoscut și pus în executare sentința nr. 82 Hv 33/11i din data de 31.07.2024 pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale Viena (definitivă la 31.07.2024), prin care persoana transferabilă A a fost condamnată la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- delictul de spionare de date ale unui titlu de plată non-cash sub forma de participare conform art. 12 cazul trei, 241 h alin. (1) cifra 1 alin. (2) cazul doi în versiunea conform monitorului austriac I 2021/201;
- delictul de spionare de date ale unui titlu de plată non-cash sub forma de participare conform art. 12 cazul trei, 241 h alin. (1) cifra 1 alin. (2) cazul doi în versiunea conform monitorului austriac I 2021/201;
- delictul de furt calificat prin efracție în cadrul unei asocieri criminale în calitate de participant, conform art. 127 129 alin. (1) cifra 3, 130 alin. (2) (cu referire ta alin. (1) primul și al doilea caz), 12 cazul trei și 15 C. pen.;
- delictul de înstrăinare a titlurilor de plată non-cash în forma de participare conform art. 12 cazul trei, 241 e alin. (1), alin. (2) cazul doi C. pen.;
- delictul de suprimare (sustragere) de documente în forma de participare conform art. 12 cazul trei, 229 alin. (1) C. pen.,
fapte care își găsesc corespondent în legislația penală română în:
- infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. și
- infracțiunile de complicitate la: furt, furt calificat, interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice, efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, acces ilegal la un sistem informatic, toate în formă continuată, prevăzute de art. 48 cu raportare la art. 228 art. 229 alin. (1) lit. d C. pen., art. 250 alin. (1) C. pen., art. 360 alin. (1) C. pen. și art. 361 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 2 ani închisoare.
În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare perioada deja executată reprezentând arestarea preventivă din data de 30.11.2010 și din perioada 19.06.2024 - 31.07.2024, precum și perioada executată de la data pronunțării și rămânerii definitive a hotărârii – respectiv 31.07.2024 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a sentinței.
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava a constatat că, în prezent, contestatorul A execută pedeapsa de 2 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința nr. 82 Hv 33/11i din data de 31.07.2024 pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale Viena (definitivă la 31.07.2024), într-un penitenciar din Austria.
Prin urmare, având în vedere cererea autorităților judiciare din Austria de recunoaștere și executare în România a hotărârii judecătorești de condamnare pronunțată în Austria față de A și de transfer a condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei închisorii, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată, fiind îndeplinite condițiile care reglementează transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state, membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România.
Curtea a reținut că sentința nr. 82 Hv 33/11i din data de 31.07.2024 pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale Viena a rămas definitivă la data de 31.07.2024, iar faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare cetățeanului român A ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și infracțiunile de complicitate la furt, furt calificat, interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice, efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, acces ilegal la un sistem informatic, toate în formă continuată.
S-a arătat de prima instanță că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare obligatorii prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a, alin. (2) Legea nr. 302/2004 și nici vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare facultative prevăzute de art. 163 alin. (3) din aceeași lege.
Urmare a corespondenței cu autoritățile judiciare din statul solicitant s-a comunicat că persoana condamnată A nu este de acord să execute pedeapsa în România, însă, în această privință, Curtea a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d din Legea nr. 302/2004 republicată, consimțământul acesteia nefiind necesar întrucât persoana condamnată este cetățean român și, în ce-l privește, autoritățile judiciare din Austria au emis o interdicție de reședință limitată pe durata de 8 ani (hotărâre a oficiului federal pentru străini și azil din 31.08.2024, Nr.(...)06/(...)).
Așadar, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 302/2004 republicată pentru recunoașterea și punerea în executare a sentinței de condamnare pronunțate față de cetățeanul român A, că recunoașterea hotărârii de condamnare și transferul persoanei condamnate în România în vederea continuării executării pedepsei este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate și că pedeapsa de 2 ani închisoare la care a fost condamnat A se încadrează în limite legale.
Împotriva acestei sentințe persoana condamnată A a formulat apel.
Contestatorul a arătat că, în timp ce se afla în Penitenciarul din Viena, a venit o doamnă ofițer și i-a pus o serie de întrebări, căreia i-ar fi comunicat că nu înțelege și nu vorbește limba germană, însă aceasta i-a solicitat să semneze un formular în limba germană. A precizat că nu a făcut cerere de transfer în România, deoarece soția sa este cetățean slovac, copii săi la fel și nu este de acord să continue executarea pedepsei în România, sens în care a depus o plângere la Ministerul Justiției din Austria.
Examinând apelul formulat de apelantul A, în temeiul art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauza de față instanța a fost învestită în procedura de recunoaștere și executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, procedură prevăzută de Legea nr. 302/2004 prin care au fost transpuse în legislația internă dispozițiile Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare (România), certificatul emis în speță de autoritățile judiciare austriece în baza art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, precum și hotărârea judecătorească de condamnare, împreună cu notificarea persoanei condamnate.
Înalta Curte constată că prin sentința nr. 82 Hv 33/11i din data de 31.07.2024 pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale Viena (definitivă la 31.07.2024), a cărei recunoaștere s-a dispus în cauză, cetățeanul român A a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunilor de: delictul de spionare de date ale unui titlu de plată non-cash sub forma de participare conform art. 12 cazul trei, 241 h alin. (1) cifra 1 alin. (2) cazul doi în versiunea conform monitorului austriac I 2021/201; delictul de spionare de date ale unui titlu de plată non-cash sub forma de participare conform art. 12 cazul trei, 241 h alin. (1) cifra 1 alin. (2) cazul doi în versiunea conform monitorului austriac I 2021/201; delictul de furt calificat prin efracție în cadrul unei asocieri criminale în calitate de participant, conform art. 127 129 alin. (1) cifra 3, 130 alin. (2) (cu referire ta alin. (1) primul și al doilea caz), 12 cazul trei și 15 C. pen.; delictul de înstrăinare a titlurilor de plată non-cash în forma de participare conform art. 12 cazul trei, 241 e alin. (1), alin. (2) cazul doi C. pen.; delictul de suprimare (sustragere) de documente în forma de participare conform art. 12 cazul trei, 229 alin. (1) C. pen.
În esență, se reține că persoana condamnată, împreună cu alte persoane, a constituit un grup infracțional organizat care a spionat, respectiv a încercat să spioneze date, și anume PIN-urile titlurilor de plată non-cash ale numiților B, dr. C, D, a sustras de la numiții B, dr. C, D bunuri mobile, respectiv portofelul cu diverse sume de bani, a sustras bunuri mobile străine prin folosirea unei chei obținute pe nedrept de la institute bancare, a încercat să retragă numerar de la bancomat folosind cardurile numiților B, dr. C, D, a sustras un card electronic de asigurare de sănătate, un abonament pentru seniori de la Căile Ferate Austriece (OBB) și un abonament pe an pentru mijloacele de transport public în Viena ale lui dr. C, un card membru de la crucea roșie și un abonament pe an pentru mijloacele de transport public în Viena ale lui D, a condus mașina de fugă și a acoperit fapta comisă de un alt membru al grupului care a sustras de la victima în etate E bunuri mobile, a sustras de la E un portofel și bani în numerar, a sustras de la un bancomat cu cardul numitei E o sumă de bani și a încercat să sustragă bunuri mobile străine, deschizând fermoarul unui compartiment lateral al căruciorului numitei F.
În speță, se constată că prima instanță a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea hotărârilor străine de condamnare și executarea pedepselor aplicate persoanei condamnate A prin hotărârea definitivă recunoscută în cauză într-un penitenciar din România, obiectul acestei proceduri fiind cel prevăzut de dispozițiile art. 165 din Legea nr. 302/2004 republicată, când persoana condamnată se află în executarea pedepsei într-un penitenciar din Austria.
Astfel, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare din Belgia față de cetățeanul român A este condiționată în cauza de față de îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a – e) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din această perspectivă, prima instanță a reținut în mod legal întrunirea tuturor condițiilor pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârilor de condamnare pronunțate de autoritățile austriece, respectiv: caracterul definitiv și executoriu al hotărârilor, existența dublei incriminări (faptele comise de apelantul A, în contextul faptic descris în certificat, întrunind conținutul constitutiv al infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. și al infracțiunilor de complicitate la: furt, furt calificat, interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice, efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, acces ilegal la un sistem informatic, toate în formă continuată, prevăzute de art. 48 cu raportare la art. 228 art. 229 alin. (1) lit. d C. pen., art. 250 alin. (1) C. pen., art. 360 alin. (1) C. pen. și art. 361 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.), statutul condamnatului de cetățean român, precum și neincidența vreunuia dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.
De asemenea, din examinarea tuturor datelor existente în cauză, rezultă că persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil și nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat.
În ceea ce privește consimțământul persoanei condamnate cu privire la recunoașterea hotărârilor străine pronunțate de autoritățile judiciare austriece și executarea pedepsei într-un penitenciar din România, se constată că, în cuprinsul certificatului menționat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din data de 27.11.2008, aflat în dosarul primei instanțe, la pct. k, se menționează că persoana condamnată se află în statul emitent, persoana în cauză exprimându-și inițial consimțământul, după care și-a retras acordul cu privire la transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului.
Totodată, se reține că, având cetățenie română și domiciliul în România, în conformitate cu dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d din Legea nr. 302/2004, consimțământul acestuia pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România nu este necesar.
Referitor la criticile apelantului, în sensul că nu locuiește de fapt în România, iar legăturile sale cu țara nu sunt actuale, neavând familie în România, soția și copiii săi fiind cetățeni cehi, Înalta Curte le apreciază neîntemeiate în contextul în care acesta are domiciliul în Botoșani, str. (...), jud. Botoșani și prin ordinul emis la data de 31.08.2024, nr.(...)06/(...) de Oficiul federal pentru străini din Austria față de persoana condamnată A s-a dispus interdicția de reședință pe o durată de 8 ani.
Din înscrisurile de la dosar rezultă că persoana condamnată a fost prezentă la procesul finalizat cu condamnarea sa prin sentința penală ce se solicită a fi recunoscută și a executat o parte din pedeapsă într-un penitenciar din Austria.
În concluzie, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, prima instanță a dispus recunoașterea hotărârilor penale definitive privind pe persoana condamnată A și a dispus executarea pedepsei aplicate acesteia prin hotărârea de condamnare recunoscută în cauză, într-un penitenciar din România, neexistând, așadar, motive de nelegalitate care să impună reformarea sentinței apelate.
Față de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A împotriva sentinței penale nr. 15 din data de 13 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/39/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1163 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 15 din data de 13 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/39/2024.
Obligă apelantul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1163 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2025.