Deliberând asupra cererii de strămutare formulată în cauză, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul A a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/107/2024/a1 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală, la o altă instanță egală în grad, considerând că există o suspiciune rezonabilă că actul de justiție este afectat. Petentul a susținut că, raportat la stadiul procesual al dosarului și al dezbaterilor (până la termenul de judecată din 10.02.2025), există fapte certe care indică lipsa de imparțialitate a judecătorilor (determinată de împrejurările cauzei), încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității prevăzut de art. 351 alin. (1) C.proc.pen.
Petentul a arătat că la termenul de judecată din 09.01.2025. judecătorii s-au aflat în cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. f C.proc.pen.
În ce privește temeiul de fapt al cererii de strămutare, petentul a susținut că lipsa de imparțialitate a judecătorilor este determinată de împrejurările cauzei, de succesiunea și relevanța probelor administrate în cursul urmăririi penale, în contextul în care, în mod consecvent, procurorul de ședință a refuzat să-și exercite rolul activ în vederea aflării adevărului și a respectării dispozițiilor legale, în conformitate cu prevederile art. 363 alin. (2) C.proc.pen. S-a precizat că a formulat oral la termenul anterior din 09.01.2025 și o cerere de recuzare a procurorului de ședință, care a fost respinsă, în mod netemeinic și nemotivat, prin încheierea nr. 1/09.01.2025.
Petentul a susținut că împrejurarea că „în luna octombrie 2025 urmează să intervină prescripția răspunderii penale ” (așa cum a afirmat președintele completului) nu reprezintă un temei legal pentru încălcarea principiilor fundamentale ale procesului penal și pentru încălcarea garanțiilor procesuale esențiale de natură a asigura apărarea intereselor mele legitime în cursul procesului penal. Petentul a apreciat că nu poate să îi fie imputat faptul că organul de urmărire penală a tergiversat soluționarea unui dosar penal în care a fost cercetat pentru o faptă pretins a fi fost comisă la data de 27.10.2015, prevăzută de art. 346 alin. (3) C.pen.
Potrivit art. 72 alin. (6) C.proc.pen., au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Alba Iulia care au fost transmise la dosarul cauzei.
În informațiile transmise s-a menționat că prin încheierea penală nr. 39/2024 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/107/2024/a1, judecătorul de cameră preliminară a respins cererile și excepțiile invocate de inculpatul A, cu privire la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/79/P/2013/dL emis de Parchetul dc pe lângă Tribunalul Alba, a administrării probelor în faza de urmărire penală și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul A trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului materiilor explozive prevăzute de art. 346 alin. (1) și (3) C.pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul A, fiind format dosarul nr. x/107/2024/a1, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 20.12.2024, fiind repartizat completului pentru termenul din 09.01.2025.
La data de 09.01.2025 inculpatul, prin avocat ales, a depus la dosar precizări cu privire la motivele contestației și a susținut că înainte de a se acorda cuvântul, se impune ca și completul de cameră preliminară să ia cunoștință de conținutul acestora, ocazie cu care președintele de complet a învederat faptul că precizările motivelor de contestație au fost studiate anterior începerii ședinței de judecată. Inculpatul contestator a formulat cereri în probațiune, iar după discutarea acestora în condiții de contradictorialitate, completul de cameră preliminară a respins cererile în probațiune formulate oral de către apărătorul contestatorului-inculpat A și, constatând că nu mai sunt alt cereri de formulat, excepții sau chestiuni prealabile de invocat, a acordat cuvântul în dezbaterea cauzei. După expunerea concluziilor, avocatul inculpatului a formulat cerere de recuzare a procurorului de ședință, precizând că inculpatul dorește să exercite toate apărările posibile în fața instanței de judecată.
Dezbaterile au fost suspendate pentru judecarea cererii de recuzare. La reluarea ședinței, completul de cameră preliminară a constatat că prin încheierea penală nr. 1 din data de 09.01.2025, pronunțată în dosarul nr.x/107/2024/a1.1, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a procurorului de ședință cu mențiunea că motivarea încheierii nu a fost redactată având în vedere durata scurtă de timp de la momentul formulării cererii de recuzare până la reluarea cauzei. Avocat ales al inculpatului A a susținut că este important ca inculpatul să cunoască motivele pentru care a fost respinsă cererea de recuzare a procurorului de ședință și a arătat că urmează să solicite strămutarea cauzei, întrucât raportat la motivele prevăzute de art. 71 C.proc.pen., în opinia sa, există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor este afectată, astfel că a solicitat a se acorda un termen scurt pentru ca inculpatul să poată lua cunoștință despre motivarea soluției pronunțate cu privire la cererea de recuzare și să depună în scris cererea de strămutare.
Completul de cameră preliminară, pentru a da inculpatului posibilitatea să depună la dosar în formă scrisă cererea de strămutare, să ia cunoștință de conținutul încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzate și de conținutul încheierii de la termenul din 09.01.2025, în vederea respectării dreptului la apărare, a încuviințat cererea de amânare și a amânat judecarea cauzei pentru data de 10.02.2025.
La data de 10.02.2025 s-a depus la dosar cererea de strămutare formulată de inculpatul A, prin avocat ales, care, la aceeași dată, a fost înaintată B de Casație și Justiție. Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții sau chestiuni prealabile de invocat, completul de judecată a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbateri. S-a stabilit termen de pronunțare la data de 20.02.2025. Prin încheierea penală nr. 30/20 februarie 2025 pronunțată de completul judecătorilor de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de inculpatul A împotriva încheierii penale din nr.39/2024, din data de 04.11.2024 pronunțată în dosarul nr. x/107/2024/a1 al Tribunalului Alba, hotărârea fiind în curs de motivare.
Curtea de apel a precizat că nu a fost identificată vreo calitate specială a vreuneia dintre părțile din dosar și nici nu au fost identificate împrejurări obiective care să sugereze existența și actualitatea unor relații conflictuale.
Examinând cererea formulată de petentul A, în raport de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 71 C.proc.pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.
Conform dispozițiilor art. 74 alin. (2) C.proc.pen., în cazul în care găsește cererea întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curții de la care se solicită strămutarea.
Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.
La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, pentru a se stabili dacă imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din motive care țin de împrejurările cauzei ori calitatea părților. Una din cerințele esențiale pentru buna înfăptuire a justiției este încrederea deplină a justițiabilului în organele judiciare. Cauza de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulți judecători sau în mod colectiv pe toți subiecții procesuali oficiali care lucrează în numele și pentru un organ judiciar penal.
Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecților procesuali oficiali care îndeplinesc atribuțiile ce intră în competența funcțională a unui organ judiciar, așa încât aceasta se răsfrânge asupra capacității subiective a însuși organului judiciar respectiv. În situația unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competență teritorială a soluționării cauzei între instanțe de judecată de același grad.
Suspiciunea individuală este îndreptată personal față de un magistrat sau față de mai mulți magistrați, în acest ultim caz motivele putând fi similare sau diferite față de fiecare magistrat. În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie excepția de incompatibilitate care trebuie să fie invocată și analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecții procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivității sau imparțialității. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abținerii sau recuzării în cursul soluționării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestației în anulare.
Drept urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței.
Motivele temeinice care pot susține o cerere de strămutare sunt diferite de cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal. În cazul strămutării, motivele nu privesc - personal - judecătorii, ci condițiile în care o instanță penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză.
Raportat la aspectele ce preced, care stabilesc cadrul procesual în care poate fi soluționată o cerere de strămutare, Înalta Curte, verificând actele dosarului, consideră că nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 71 C.proc.pen., astfel că nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei. Conform acestor prevederi legale, motivele temeinice care pot determina strămutarea unei cauze trebuie să se refere la suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.
În speță, petentul A a invocat fapte care, în opinia sa, indică lipsa de imparțialitate a judecătorilor, determinată de împrejurările cauzei, de succesiunea și relevanța probelor administrate în cursul urmăririi penale, în contextul în care, în mod consecvent, procurorul de ședință a refuzat să-și exercite rolul activ în vederea aflării adevărului și a respectării dispozițiilor legale, în conformitate cu prevederile art. 363 alin. (2) C.proc.pen. Petentul a formulat cerere de recuzare a procurorului de ședință, care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Încheierea penală nr. 1 din data de 09.01.2025, pronunțată în dosarul nr.x/107/2024/a1.1.
Așadar, petentul a reclamat că în cadrul Curții de Apel Alba Iulia nu a beneficiat de judecarea cauzei în condiții de imparțialitate, invocând art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În opinia sa, instanța are obligația respectării considerentelor Deciziei nr. 802/2017 și să verifice legalitatea probelor din perspectiva art. 101 - 102 C.proc.pen, care implică un examen al legalității actelor procesuale prin care s-a dispus administrarea unui mijloc de probă.
În ceea ce privește imparțialitatea instanței, susținerile referitoare la modalitatea în care s-a desfășurat judecarea cauzei ce a avut ca obiect contestația formulată împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară care a dispus începerea judecății privind pe inculpatul A, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului materiilor explozive prevăzute de art. 346 alin. (1) și (3) C.pen., nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 71 C.proc.pen. și nu conduc la strămutarea dosarului.
Pentru considerentele expuse, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în temeiul art. 74 C.proc.pen., Înalta Curte va respinge, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/107/2024/a1 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală.
În baza art. 275 alin. (2) C.proc.pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/107/2024/a1 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală.
Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2025.