Deliberând asupra cererii formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/3/2021/a1 al Curții de Apel București, constată următoarele:
Prealabil, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de strămutare formulată invocată de către reprezentantul Ministerului Public, în sensul că a rămas fără obiect, întrucât procedura de cameră preliminară a fost finalizată, inclusiv contestația petentului A formulată împotriva încheierii de cameră preliminară a fost soluționată de către Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, având în vedere că cererea de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/3/2021/a1 al Curții de Apel București a fost formulată la data de 18.10.2024, cauza a fost soluționată la data de 29.11.2024 prin încheierea nr. 734, astfel că, cererea de strămutare a fost formulată anterior soluționării cauzei, prin urmare, la momentul formulării cererii de strămutare, cauza se afla pe rolul curții de apel.
În continuare, se reține că prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21.10.2024, petentul A a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/3/2021/a1 al Curții de Apel București pentru motivul că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților și mediatizării acesteia din perspectiva rezonanței numelui petentului, dar și al altor coinculpați.
În susținerea cererii, petentul a solicitat instanței să aibă în vedere modalitatea în care a fost soluționată această cerere de recuzare, precum și alte solicitări în probațiune în cadrul dosarului de cameră preliminară, care au fost respinse. Suplimentar tuturor cererilor de probatorii respinse, dar și în susținerea excepției nulității absolute a tuturor actelor de urmărire penală, formulate la data de 20.09.2024, a solicitat emiterea unei adrese către D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, însă și această solicitare a fost respinsă de completul de judecată. Astfel, a înțeles să formuleze cerere de recuzare, pe motiv de lipsă de imparțialitate a membrilor completului de judecată.
Totodată, petentul a învederat că, deși a solicitat să fie citat, împreună cu apărătorul ales, pentru susținerea punctului de vedere referitor la cererea de recuzare, această cerere a fost soluționată fără participarea acestora, menționând că a formulat cererea de recuzare prin raportare la considerentele hotărârii judecătorești pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul ce a avut ca obiect cererea de strămutare anterior formulată și în care s-a precizat lipsa cererii de recuzare pentru motivele invocate.
Având în vedere inclusiv aceste elemente circumstanțiale față de cele învederate în cererea de strămutare anterioară, s-a menționat că apare ca evidentă suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor acestei instanțe este afectată de împrejurările cauzei și calitatea petentului, astfel cum aceasta este oferită prin comunicatele emise de Ministerul Public și preluată în mass media.
Totodată, având în vedere circumstanțele cauzei și presiunea mediatică desfășurată în jurul numelui acestuia, petentul a opinat că niciun complet din cadrul Curții de Apel București nu ar putea soluționa contestațiile formulate de inculpați în mod just, doar analizând înscrisurile de la dosarul cauzei și în baza prevederilor C. proc. pen., situație față de care a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 71 C. proc. pen., în sensul admiterii cererii de strămutare și desemnarea unei alte curți de apel pentru soluționarea cauzei penale nr. x/3/2021/alin.
Potrivit art. 72 alin. (6) C. proc. pen., au fost solicitate informații de la Curtea de Apel București care au fost transmise la dosarul cauzei.
În informațiile transmise s-a menționat obiectul cauzei a cărei strămutare se solicită, respectiv contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de C, inculpații D, A, E, F, G, H, I, J și K împotriva încheierilor de ședință din 22.12.2022, 07.03.2023 și 05.05.2023, pronunțate de Tribunalul București - Secția I penală în, dosarul nr. x/3/2021/alin.
S-a apreciat că motivele învederate în cererea de strămutare formulată de petentul A nu au aptitudinea de a genera, în optica unui observator obiectiv și informat, o aparență de parțialitate în cauza înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a II-a Penală sub numărul x/3/2021/al care să privească întregul colectiv de judecători ai instanței. De asemenea, mediatizarea cauzei nu este de natură a se constitui într-un factor de presiune insurmontabilă asupra judecătorilor instanței, care, prin natura funcției, dispun de resurse care să garanteze înfăptuirea actului de justiție cu profesionalism.
Așadar, s-a constatat că motivele invocate nu se subsumează, nici măcar din punct de vedere teoretic, motivelor de strămutare enumerate de textul de lege, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru strămutarea cauzei, nefiind invocate și neexistând elemente concrete din care să rezulte indicii conform cărora imparțialitatea judecătorilor poate fi afectată de împrejurările cauzei, ori de calitatea părților și lipsind, totodată, orice indiciu cu privire la o potențială tulburare a ordinii publice.
S-a observat că aspectele expuse de petent în cererea de strămutare au fost invocate și pe calea formulării unei cereri de recuzare, care a fost respinsă. Or, instituția strămutării nu este reglementată și nu are funcția de a constitui o cale de atac împotriva încheierilor prin care au fost analizate și respinse cererile de recuzare, sfera de incidență a celor două instituții procesual penale fiind diferită: dacă recuzarea privește cazurile de incompatibilitate în care se află judecătorul învestit cu soluționarea cauzei, strămutarea privește întregul corp de magistrați ai instanței.
În acest sens, s-a menționat că evaluarea actelor de la dosarul cauzei nu relevă nicio împrejurare sau circumstanță obiectivă sau subiectivă care să fie de natură a aduce atingere imparțialității judecătorilor Curții de Apel București, iar calitatea părților nu este una care să afecteze premisele înfăptuirii, de o manieră optimă, a actului de justiție, iar, la acest moment, nici la nivel teoretic, nu se decelează aspecte care să releve exercitarea vreunei presiuni asupra magistraților învestiți cu soluționarea cauzei, fiind prezervate toate garanțiile de independență și imparțialitate a acestora.
Sub aspectul unui pericol de tulburare a ordinii publice, s-a constatat lipsa oricărui element sau indiciu care să determine oportunitatea unei atare analize.
În consecință, s-a considerat că nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității generice a corpului de judecători ai Curții de Apel București sau la concluzia că, pe rolul instanței, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil, ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice, astfel încât, s-a apreciat că nu există motive legale și temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.
Examinând cererea formulată de petentul A în raport de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.
Conform dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care găsește cererea întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curții de la care se solicită strămutarea.
Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.
La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, pentru a se stabili dacă imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din motive care țin de împrejurările cauzei ori calitatea părților. Una din cerințele esențiale pentru buna înfăptuire a justiției este încrederea deplină a justițiabilului în organele judiciare. Neîncrederea în felul în care ar fi îndeplinite atribuțiile de serviciu ar zdruncina autoritatea hotărârilor și ar submina prestigiul organelor judiciare și al justiției. Astfel, cauza de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulți judecători sau în mod colectiv pe toți subiecții procesuali oficiali care lucrează în numele și pentru un organ judiciar penal.
Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecților procesuali oficiali care îndeplinesc atribuțiile ce intră în competența funcțională a unui organ judiciar, așa încât aceasta se răsfrânge asupra capacității subiective a însuși organului judiciar respectiv. În situația unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competență teritorială a soluționării cauzei între instanțe de judecată de același grad.
Suspiciunea individuală este îndreptată personal față de un magistrat sau față de mai mulți magistrați, în acest ultim caz, motivele putând fi similare sau diferite față de fiecare magistrat. În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie excepția de incompatibilitate care trebuie să fie invocată și analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecții procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivității sau imparțialității. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abținerii sau recuzării în cursul soluționării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestației în anulare.
Drept urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței.
Motivele temeinice care pot susține o cerere de strămutare sunt diferite de cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal. În cazul strămutării, motivele nu privesc - personal - judecătorii, ci condițiile în care o instanță penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză.
Raportat la cele ce preced care stabilesc cadrul procesual în care poate fi soluționată o cerere de strămutare, Înalta Curte, verificând actele dosarului, consideră că nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 71 C. proc. pen., astfel că nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării prezentei cauze. Conform acestor prevederi legale, motivele temeinice care pot determina strămutarea unei cauze trebuie să se refere la suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.
În speță, din cuprinsul motivelor scrise expuse de petentul A rezultă că acesta, în esență, reclamă că la Curtea de Apel București nu va beneficia de judecarea cauzei în condiții de imparțialitate, întrucât imparțialitatea judecătorilor acestei instanțe este afectată de împrejurările cauzei, susținând că i-au fost respinse cererile de probatorii, inclusiv cererea de recuzare, ceea ce apare ca evidentă suspiciunea rezonabilă, făcând, totodată, referire la calitatea petentului, circumstanțele cauzei și presiunea mediatică.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte apreciază că, la nivelul instanței față de care au fost formulate criticile de către petentul A, nu există un climat neprielnic sau o ambianță defavorabilă desfășurării normale a procesului penal privind, argumentele aduse de acesta în sprijinul cererii de strămutare nu justifică temerea sa în ceea ce privește imparțialitatea instanței, constatându-se că se invocă lipsa de imparțialitate a judecătorilor fără un suport probatoriu, nefiind invocate și nici identificate date ori informații apte să pună sub semnul îndoielii asigurarea de către toți magistrații Curții de București a dreptului petentului de a i se analiza solicitările de o instanță independentă și imparțială.
Susținerile petentului cu privire la modalitatea în judecătorii au înțeles să se pronunțe asupra cererilor formulate de către acesta în cadrul dosarului a cărui strămutare se solicită nu se regăsesc printre cele avute în vedere de art. 71 C. proc. pen. ca posibile temeiuri pentru strămutarea unui dosar și nu pot forma obiectul analizei în această procedură. De asemenea, faptul că petentului i-a fost respinsă o cerere de recuzare, precum și modul de soluționare a unor cereri formulate nu constituie un element obiectiv care să genereze suspiciuni rezonabile asupra imparțialității instanței, în lipsa oricărui indiciu privind existența unui interes concret de orice altă natură care ar putea afecta imparțialitatea judecătorilor ce o compun.
Înalta Curte apreciază că petentul nu a relevat aspecte concrete de validare a strămutării cauzei, nefiind conturată o suspiciune rezonabilă de imparțialitate cu privire la toți judecătorii Curții de Apel București. Suspiciunea rezonabilă de lipsă de obiectivitate trebuie să existe în raport cu toți judecătorii instanței pe rolul căreia se află o anume cauză penală.
Referitor la critica formulată privind mediatizarea cauzei invocată, presiune mediatică care ar genera o lipsă de imparțialitate a judecătorilor din cadrul Curții de Apel București, prin prisma calității acestuia, Înalta Curte constată că nu poate conduce de plano la reținerea unei lipse de imparțialitate a corpului de magistrați din cadrul curții de apel fără a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile cu rezonanță și asupra întregului colectiv de magistrați din cadrul Secției penale.
Este rolul și dreptul mass-media de a strânge și transmite informații către public și de a comenta asupra modului de administrare a justiției, fără a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, chiar dacă există o tendință generală din partea mass-media de a acorda o atenție mai mare problemelor juridice, mai ales în domeniul dreptului penal, judecătorii, în virtutea specificului funcției deținute, trebuie să își îndeplinească rolul în mod liber, fără a se lăsa influențați de opinia publică exprimată în mass-media.
Împrejurarea că dosarul ar fi mediatizat nu poate influența negativ activitatea judecătorilor care aplică și se supun doar legii, acest aspect neputând constitui, prin el însuși, un argument suficient pentru a aprecia că judecătorii Curții de Apel București nu ar fi obiectivi sau imparțiali, având în vedere că, în virtutea specificului funcției deținute, magistrații au obligația de a-și îndeplini atribuțiile fără părtinire și cu respectarea dispozițiilor legale, indiferent de calitatea părților sau a altor persoane care participă la procedurile judiciare.
O cerere de strămutare vizează atitudini sau comportamente care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor instanței care sunt sesizați cu soluționarea cauzei, reflex al influenței exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal pe rolul acelei instanțe, aspecte care în cauză nu se confirmă.
Așadar, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu pot fi reținute elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei sau la concluzia că pe rolul Curții de Apel București nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil care să justifice strămutarea judecării dosarului.
Or, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen., atâta timp cât nu au fost invocate și nici identificate elemente obiective care să genereze suspiciuni asupra imparțialității tuturor magistraților Curții de Apel București, împrejurările învederate de petentul A, astfel cum au fost expuse în cuprinsul cererii și susținute cu prilejul dezbaterilor, nu pot conduce la admiterea cererii de strămutare.
Înalta Curte subliniază, în acest context, că, odată învestită cu soluționarea unei cauze, instanța este îndrituită să ia toate măsurile procesuale pe care le consideră necesare pentru buna administrare a actului de justiție, pentru aflarea adevărului și pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, iar judecătorii au obligația de a decide în mod obiectiv și liberi de orice influențe asupra cauzelor repartizate.
În concluzie, având în vedere motivele invocate de petentul A, dar și informațiile furnizate de către Curtea de Apel București, Înalta Curte apreciază că la nivelul acestei instanțe sunt asigurate condițiile necesare pentru normala și corecta soluționare a dosarului nr. x/3/2021/a1, nefiind elemente pentru a se putea considera că prin judecarea acestei cauze s-ar încălca dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele expuse, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în temeiul art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/3/2021/a1 al Curții de Apel București.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/3/2021/a1 al Curții de Apel București.
Obligă petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2024.