Contract de finanţare. Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare. Perioada cuprinsă între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în JOUE şi data limită de depunere a ofertelor
Cuprins pe materii: Drept administrativ. Contenciosul administrativ reglementat prin legi speciale.
Index alfabetic:
- Contract de finanţare
- Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare
- Data depunerii ofertelor
Legea nr. 98/2016, art. 74
Dispoziţiile art. 74 alin. (1) din Legea nr. 98/2016 instituie un termen minim de 35 de zile între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi data-limită de depunere a ofertelor, fără a stabili o limită maximă, lăsând astfel la aprecierea autorităţilor contractante posibilitatea stabilirii termenului maxim în raport cu complexitatea serviciilor, produselor sau lucrărilor care vor fi achiziţionate.
De asemenea, potrivit art. 74 alin. (4) din acelaşi act normativ, autoritatea contractantă are dreptul de a reduce cu 5 zile perioada pentru depunerea ofertelor prevăzută la alin. (1) în cazul în care acceptă depunerea ofertelor prin mijloace electronice, în condiţiile legii.
Or, alocarea unui termen de 43 de zile pentru depunerea ofertelor este de natură a respecta prevederile legale care guvernează regimul achiziţiilor publice, fiind un termen superior celui minim prevăzut de art. 74 din Legea nr. 98/2016, astfel că nu se poate reţine existenţa unei vătămări a operatorilor economici pentru depunerea ofertelor, având în vedere şi faptul că modalitatea de derulare a procedurii a fost online, acceptându-se ofertele depuse în format electronic.
I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1314 din 11 martie 2025
- Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04.03.2024, sub nr. x/2/2024, reclamanta Autoritatea Pentru Digitalizarea României în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:
- anularea Deciziei nr. 19428/08.02.2024 privind soluționarea contestației 4043/09.11.2023 înregistrată la MIPE - Direcția Generală Program Operațional Competitivitate sub nr. 191709/10.11.2023 și nr. 194922/15.11.2023, Contract de finanțare nr. 12/2.3.1/01.09.2020, cod SMIS 130599, POC, Axa Prioritară 2, formulată de beneficiarul Autoritatea pentru Digitalizarea României, împotriva Notei de conștatare nr. 174209/17.10.2023;
- anularea Notei de constatare nr. 174209 din data de 17.10.2023 a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență privind proiectul „Platforma Software Centralizată pentru Identificarea Digitală („PSCID”)”, cod SMIS 130599, contract de finanțare nr. 12/2.3.1./01.09.2020, beneficiar Autoritatea pentru Digitalizarea României, ca urmare a analizării Centralizatorului constatărilor și recomandărilor
- Anexa 2.1 - Recomandarea nr. 2 aferentă Raportului final de operațiuni AA nr. 220791/FT/23.08.2023. Tipul neregulii suspectate: „Neregulă neintenționată. Individuală”.
- exonerarea sa de la plata sumei de 4.102.358,40 lei reprezentând cheltuieli neeligibile autorizate în CR7/DC 40 API 2/21.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa Civilă nr. 95 din 14 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a X-a de contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice a admis cererea formulată de Autoritatea pentru Digitalizarea României în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.
A anulat decizia nr. 19428/08.02.2024 privind soluţionarea contestaţiei şi, în consecinţă, a anulat nota de constatare nr. 174209/17.10.2023 a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă privind proiectul „Platforma Software Centralizată pentru Identificarea Digitală” emise de pârât.
3.Cererea de recurs ce face obiectul judecăţii
Împotriva sentinţei de mai sus a promovat recurs pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi în urma rejudecării, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
Prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material incidente, respectiv dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 în analiza efectuată asupra legalităţii deciziei nr. 19428/8.02.2024 şi a notei de constatare a neregulilor nr.174209/17 octombrie 2023.
În cadrul recursului se arată aspectele de nelegalitate faţă de care se critică ca nelegală soluţia de fond prin care prima instanţă a admis acţiunea reclamantei şi a anulat ca nelegale actele contestate.
În cadrul recursului se arată că analiza primei instanţe este greşită cu privire la ambele nereguli constatate în cadrul proiectului supus analizei, respectiv proiectul „Platforma Software Centralizată pentru Identificarea Digitală” (PSCID).
Prima neregulă constă în faptul că reclamanta-intimată în calitate de autoritate contractantă nu a corelat şi stabilit perioada de depunere a ofertelor în funcţie de complexitatea contractului de achiziţie publică şi de cerinţele specifice, astfel încât operatorii economici interesaţi să beneficieze de un interval de timp adecvat şi suficient pentru elaborarea ofertelor şi pentru pregătirea documentelor de calificare şi selecţie solicitate prin documentele achiziţiei.
A doua abatere constă în faptul că autoritatea contractantă nu a prelungit perioada stabilită în documentele achiziţiei pentru depunerea ofertelor şi nu a ţinut cont de complexitatea contractului de achiziţie publice şi de cerinţele specifice acestuia, deşi prin solicitările clarificării primite din partea operatorilor interesaţi s-a solicitat prelungirea termenului de depunere a ofertelor.
În ceea ce priveşte prima abatere se invocă aplicarea greşită a prevederilor art. 74, art. 152 alin. (1) lit. b) şi art. 152 alin. (3) şi (3) din Legea nr. 98/2016, cu referire la art. 55 alin. (2) din H.G. nr. 395/2016.
Cu privire la a doua abatere se invocă aplicarea greşită a prevederilor art. 55 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016, art. 22, art. 28 alin. (3) şi art. 33 alin. (1) din Legea nr.101/2016, cu referire la art. 55 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016 în analiza privind legalitatea corecţiei.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi în rejudecare respingerea acţiunii reclamantei ca nefondate.
La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Motivat în şedinţa publică din 11.03.2025, Curtea a respins excepţia nulităţii recursului apreciindu-se că aspectele de nelegalitate invocate pot fi încadrate în cadrul motivului de recurs arătat, respectiv în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile unei interpretări sau aplicări greşite a normelor de drept material respectiv a dispoziţiilor art. 66/2001 şi a Legii nr. 98/2016, în analiza legalităţii actelor administrative contestate realizate de prima instanţă.
În mod legal Curtea, ca instanţă de recurs, apreciază că sentinţa recurată, prin care au fost anulate ca nelegale actele administrative, ca efect al admiterii acţiunii este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Curtea constată ca legală analiza efectuată de prima instanţă având ca obiect cele două nereguli constatate faţă de care s-au aplicat corecţiile financiare conform O.U.G. nr. 66/2011, aprecierea legalităţii fiind corectă în raport de dispoziţiile Legii nr. 98/2016.
Astfel, cu privire la prima neregulă care a dus la aplicarea corecţiei financiare în sensul că reclamanta în calitate de autoritate contractantă nu a corelat şi stabilit perioada cuprinsă între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în JOUE şi data limită de depunere a ofertelor în funcţie de cerinţele legate şi cele specifice contractului, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 74 alin. (4) din Legea nr. 98/2016, termenul prevăzut de art. 74 alin. (1) din acelaşi act normativ, fiind respectat dat fiind faptul că modalitatea de derulare a procedurii a fost online, acceptându-se ofertele depuse în formulat electronic.
Astfel, potrivit art. 74 alin. (1) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare: (1) Perioada cuprinsă între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi data-limită de depunere a ofertelor este de cel puţin 35 de zile.
Prin urmare, dispoziţiile legale anterior menţionate instituie un termen minim de 35 de zile fără a stabili o limită maximă, lăsând astfel la aprecierea autorităţilor contractante posibilitatea stabilirii termenului maxim în raport cu complexitatea serviciilor, produselor sau lucrărilor care vor fi achiziţionate.
Pe de altă parte potrivit prevederilor art. 74 alin. (4) din actul normativ anterior invocat Autoritatea contractantă are dreptul de a reduce cu 5 zile perioada pentru depunerea ofertelor prevăzută la alin. (1) în cazul în care accepta depunerea ofertelor prin mijloace electronice, în condiţiile prezentei legi.
Aplicând dispoziţiile anterior menţionate situaţiei de fapt deduse judecaţii, se constata ca anunţul de participare a fost transmis spre publicare în JOUE în data de 19.12.2020, iar termenul limită pentru primirea ofertelor sau a cererilor de participare din anunţ, data şi ora locală de depunere a ofertelor a fost stabilită la 01.02.2021 ora 15:00, adică cu 43 de zile înainte de data limită de depunere a ofertelor.
Se constată că a fost respectat termenul prevăzut la art. 74 din Legea nr. 98/2016 dat fiind faptul că modalitatea de derulare a procedurii a fost online, acceptandu-se ofertele depuse în format electronic.
În mod corect prima instanţă a înlăturat susţinerea reiterată şi în recurs, în sensul existenţei unei vătămări a operatorilor economici pentru depunerea ofertelor. În cauză prin termenul de 43 de zile alocat operatorilor ofertanţi să depună oferta reclamanta-intimată a respectat prevederile legale care guvernează regimul achiziţiilor publice, fiind un termen superior celui minim prevăzut de dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 98/2016.
În ceea ce priveşte critica recurenţii-pârâţi privind clarificarea din oficiu nr. 1 şi respectiv nr. 2 aceasta este nefondată.
Clarificările emise cu privire la documentaţia de atribuire-clarificare nr. 1 şi cu privire la înlăturarea unor erori materiale nu au avut un scop restrictiv şi nu au fost de natură a afecta concurenţa loială dintre ofertanţi, iar refuzul autorităţii contractante de a prelungi termenul de depunere a ofertelor a fost justificat de faptul că achiziţia în cauză se derula în cadrul unui proiect finanţat din fonduri europene în baza contractului de finanţare, proiect care prevedea termene clare de realizare a activităţilor incluse în proiect.
Cu privire la cea de-a doua neregulă constatată Curtea apreciază ca legală analiza efectuată de prima instanţă în sensul prelungirea termenului de depunere a ofertelor s-a realizat cu respectarea prevederilor prevăzute de art. 55 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016 potrivit cărora în cazul în care după publicarea unui anunţ, intervin anumite modificări faţă de informaţiile deja existente, autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite spre publicare un anunţ de tip erată la anunţul iniţial care trebuie să fie publicat nu mai târziu de 3 zile lucrătoare înainte de data stabilită pentru depunerea ofertelor sau solicitărilor de participare.
Astfel, intenţia autorităţii contractante de a prelungi termenul de depunere a ofertelor a fost adusă la cunoştinţa tuturor operatorilor economici înscrişi la procedura prin intermediul Notificării nr. 600/28.01.2021.
Totodată, reclamanta a emis prin intermediul SEAP erata automata nr. EN1025575 pentru extinderea termenului de depunere a ofertelor la nivelul sistemului informatic. Erata EN1025575 a fast transmisă din sistem spre publicare în data de 28.01.2021, validată EX-ANTE în data de 28.01.2021, transmisă spre publicare în JOUE după validarea ANAP în data de 28.01.2021 şi publicată în JOUE în data de 02.02.2021 respectiv în SEAP în data de 02.02.2021.
Însă pentru a participa, respectiv a se înscrie, la o procedură de atribuire desfăşurata prin mijloace electronice în SEAP, operatorii economici aveau obligaţia de a se înregistra în sistem, respectiv de a parcurge procesul de înregistrare în SEAP înainte de termenul limită de depunere a ofertei.
Având în vedere că, în cazul ambelor anunţuri, notificarea referitoare la publicarea în JOUE a fost transmisă după un termen mai mare de 48 de ore de la confirmarea primirii, reclamanta a suspendat procedura de atribuire.
Pentru participarea la procedura cu ofertă, operatorii economici aveau obligaţia de a urma procedura de înregistrare în sistemul electronic naţional SEAP. Prin înregistrarea şi înscrierea la procedură se prezumă că au avut acces la orice document publicat de autoritatea contractantă în cadrul procedurii, inclusiv la decizia de prelungire a termenului de depunere a ofertelor încă din data de 28.01.2021 dar şi la suspendarea procedurii din data de 01.02.2021, nefiind imputabil reclamantei că ar fi aplicat un tratament discriminatoriu între utilizatorii SEAP şi utilizatorii JOUE şi că ar fi încălcat principiile transparenţei şi egalităţii de tratament.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 142 şi 146 din Legea nr. 98/2016 coroborate cu art. 54 din H.G. nr. 395/2016, rezultă că autoritatea contractantă a respectat obligaţia legală de a transmite spre publicare anunţurile de tip erată prin completarea formularelor disponibile în SEAP.
Curtea apreciază că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 142 şi art. 146 din Legea nr. 98/2016 coroborate cu art. 54 din H.G. nr. 395/2016 în sensul că toţi operatorii economici au avut posibilitatea de a cunoaşte anunţul de participare, în cauză fiind respectate de reclamanta-intimată în calitate de autoritate contractantă principiile transparenţei, nediscriminării şi al tratamentului egal.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496-497 C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat, menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.