Şedinţa publică din data de 5 martie 2025
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.12.2023, pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în principal, obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru indicaţia terapeutică cancer cervical (de col uterin);
În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România la evaluarea medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru extinderea indicaţiilor terapeutice din Lista medicamentelor compensate şi pentru indicaţia terapeutică cancer cervical (de col uterin).
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 148 din 17 aprilie 2024, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România şi Ministerul Sănătăţii;
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, invocată de Ministerul Sănătăţii;
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România;
A respins excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de Ministerul Sănătăţii;
A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de Guvernul României şi de Ministerul Sănătăţii sub ambele aspecte;
A admis cererea principală formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;
A obligat pârâţii, potrivit propriilor atribuţii, la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) şi pentru indicaţia terapeutică cancer cervical;
A respins acţiunea faţă de pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România, ca nefondată;
A admis excepţia lipsei de obiect a acţiunii în contradictoriu cu Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România, invocată de Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România pentru capătul de cerere subsidiar privitor la evaluarea medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru extinderea indicaţiilor terapeutice din Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 şi pentru indicaţia terapeutică cancer cervical (de col uterin) şi, prin urmare, a respins acest capăt de cerere ca fiind fără obiect.
3. Căile de atac exercitate în cauză
3.1. Împotriva sentinţei nr. 148 din 17 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs principal recurentul-pârât Guvernul României, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerii acţiunii faţă de acest pârât.
Susţine că este un organ colegial, care are în structura sa autorităţi de specialitate/de resort, în speţă Ministerul Sănătăţii, care la rândul său are în subordine Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, autorităţi ce dispun, în exercitarea prerogativelor legale, de atribuţii şi competenţe în sensul celor solicitate prin acţiune, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei medicamentelor compensate, art. 219 alin. (7) din Legea nr. 95/2006, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 şi art. 220 alin. (3) şi art. 280 lit. i) Legea nr. 95/2006.
Consideră că din interpretarea acestor dispoziţii reiese că o eventuală măsură cu privire la obligarea elaborării Listei şi a iniţierii unui proiect de act administrativ privind reglementarea situaţiei litigioase nu poate fi atribuită Guvernului României, în integralitatea sa, ca organism colegial.
În acest sens, arată că potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării: "Au dreptul să iniţieze proiecte de documente de politici publice şi proiecte de acte normative, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern, conform atribuţiilor şi domeniului lor de activitate, următoarele autorităţi publice:
a) ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, aflate în subordinea Guvernului, precum şi autorităţile administrative autonome;
b) organele de specialitate ale administraţiei publice centrale aflate în subordinea sau în coordonarea ministerelor, prin ministerele în a căror subordine sau coordonare se află."
Astfel, arată că în vederea adoptării/aprobării de către Guvern, actele se iniţiază de către autorităţile de specialitate, potrivit domeniului de activitate.
Critică faptul că instanţa de fond a constatat că în procedura de introducere pe listă a medicamentelor compensate sunt implicate mai multe autorităţi publice, printre care şi Guvernul României.
În acest sens, invocă dispoziţiile art. 6 din Ordinul nr. 861/2014, referitoare la procedura includerii în Listă şi arată că atât timp cât procesul de evaluare a tehnologiilor medicale trebuie să fie unul continuu, iar Ministerul Sănătăţii a recunoscut necesitatea decontării medicamentelor pentru indicaţii terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, prin elaborarea unui proiect de ordin în acest sens, rezultatul terapiei cu medicamentul menţionat confirmând evoluţia pozitivă a stării bolnavilor, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale avea obligaţia de a iniţia, din oficiu procedura de evaluare.
3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs incident recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 491 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
Critică soluţia dată de către instanţa de fond cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce o priveşte, apreciind că instanţa de fond nu a analizat dispoziţiile naţionale şi europene incidente în cauză.
De asemenea, arată că reclamanta a solicitat decontarea unui medicament pentru care nu are un drept recunoscut de lege în raport cu afecţiunea de care suferă, motiv pentru care solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
4. Procedura de soluţionare a recursurilor
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 5 februarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, ulterior cauza fiind amânată pentru termenul din 5 martie 2025
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererilor de recurs
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează a analiza excepţia din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care la termenul din 5 martie 2025, instanţa de recurs a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-reclamante.
Înalta Curte constată că excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului.
Rezultă, astfel, că lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate să fie invocată atât în primă instanţă, cât şi direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepţie procesuală, iar în recurs, în condiţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanţa poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de folosinţă din oficiu, oricând, pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în primă instanţă, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecăţii în căile de atac".
Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă fiind lovite de nulitate absolută.
Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existenţa folosinţei drepturilor civile, respectiv a capacităţii de folosinţă pe tot parcursul procesului.
Aşadar, capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile ce constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.
În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă, aşa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.
Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimata-reclamantă a decedat la data de 30.01.2024, astfel cum reiese din referatul de interogare a bazei de date DEPABD, depus la dosarul de recurs.
Prin urmare, la acest moment, reclamanta este lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.
De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acţiuni, respectiv obligarea pârâţilor la includerea în lista medicamentelor compensate a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru indicaţia terapeutică cancer cervical (de col uterin), cu scopul de a-i fi administrat compensat, se reţine că cererea vizează un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moştenitorii reclamantei defuncte, stingându-se odată cu încetarea capacităţii de folosinţă a titularului, respectiv la moartea acesteia.
În concluzie, având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-reclamante şi va anula cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul principal declarat de recurentul-pârât Guvernul României şi recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 148 din 17 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând: va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei şi va anula cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul principal declarat de recurentul-pârât Guvernul României şi recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 148 din 17 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:
Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei.
Anulează cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă.
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.