Şedinţa publică din data de 25 martie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalului Covasna sub numărul unic de dosar x/2021 la data de 05.10.2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/20.09.2021 emis de pârâtă, ca fiind netemeinic şi nelegal.
Prin sentinţa civilă nr. 1176/02.12.2021, Tribunalul Covasna, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Covasna – complet specializat în materia contencios administrativ şi fiscal, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal.
La Curtea de Apel Braşov, dosarul a fost înregistrat în data de 17.12.2021.
B. – secţia Română a formulat o cerere de intervenţie accesorie în interesul/sprijinul reclamantului A., prin care a solicitat admiterea în principiu a acestei cereri şi admiterea acţiunii reclamantului astfel cum a fost formulată, în sensul anulării Raportului de evaluare emis de pârâta Agenţia naţională de Integritate sub nr. x/20.09.2021.
Prin încheierea de şedinţă din data de 03.02.2022 Curtea de Apel Braşov, în baza art. 61 şi 63 C. proc. civ., a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantului, formulată de intervenienta B., secţia Română.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 35/F/2022 pronunţată în data de 04 martie 2022, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios şi, în consecinţă a anulat Raportul de evaluare a stării de incompatibilitate nr. x, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate – Inspecţia de Integritate; deopotrivă, a admis cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantului, formulată de intervenienta B. – secţia Română.
3. Cererea de recurs
Pârâta AGENŢIA NAŢIONALA DE INTEGRITATE a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat casarea în tot a sentinţei, iar în rejudecare, respingerea contestaţiei, cu consecinţa menţinerii a raportului de evaluare nr. x/20.09.2021 emis de Agenţia Naţională de Integritate.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
Soluţia instanţei de fond de anulare a raportului de evaluare nr. x/20.09.2021 emis de Agenţia Naţională de Integritate este nelegală, întrucât instanţa de fond a pronunţat această soluţie cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 2 alin. (4) coroborat cu art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin O.U.G nr. 20/2020, precum şi a conţinutului actului administrativ contestat.
În analiza temeiniciei şi legalităţii raportului de evaluare, instanţa de fond a pornit de la o premisă greşită şi totodată nelegală, şi anume că sunt contradictorii considerentele raportului cu concluziile acestuia, motivând aceasta prin faptul că prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului emitentului actului administrativ în chiar cuprinsul acestuia este un imperativ şi în cazul raportului de evaluare contestai în prezenta cauză, dată fiind natura acestuia de act administrativ.
Aşa cum se poate observa din analiza conţinutului raportului de evaluare nr. x/20.09.2021, acest act administrativ cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de legiuitor la art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010. Legiuitorul nu a impus o formă prestabilită a raportului de evaluare, ci a obligat doar la prezentarea unor elemente identificabile şi verificabile, care să justifice concluziile la care A.N.I. a ajuns, în funcţie de specificitatea fiecărui caz în parte.
Faptul că inspectorul de integritate a considerat în continuare, după exprimarea punctului de vedere al persoanei evaluate, că sunt elemente în sensul existenţei unei situaţii de incompatibilitate, nu poate forma convingerea instanţei de judecată că, procedând la emiterea raportului de evaluare, nu ar fi valorificat argumentele persoanei evaluate exprimate prin punctul de vedere formulat în scris şi înregistrat la ANI cu nr. x.
Procesele-verbale încheiate la sediul ANI la data de 29.01.2021 şi 01.02.2021 şi înregistrate cu nr. x/29.01.2021 şi x sunt documente care confirmă faptul că persoana evaluată A. a luat cunoştinţă de dosarul administrativ de evaluare, ce conţine actele din lucrarea nr. x/17.08.2020. Validitatea raportului de evaluare nu este condiţionată de redarea în întregime a punctului de vedere formulat de persoana evaluată sau de combaterea argumentelor persoanei evaluate (legiuitorul nu prevăzut o astfel de condiţie pentru validitatea raportului de evaluare, şi nici nu a instituit în sarcina inspectorului de integritate o astfel de obligaţie).
Raţionamentul instanţei de fond în baza căruia îşi fundamentează soluţia de admitere a acţiunii formulate de reclamant este greşit. Inspectorul de integritate a încadrat corect situaţia de fapt (incompatibilitatea) în tiparul normelor legale aplicabile in cauza dedusă judecăţii, în sensul că a menţionat care sunt elementele faţă de care a reţinut starea de incompatibilitate, precum si textele legale încălcate de persoana evaluată A., stabilind astfel concordanţa deplina între faptă şi normele de_drept incidente în speţă.
Or, încadrarea juridică a faptei implica descrierea acesteia şi stabilirea textului de lege care o prevăd si o sancţionează ca şi incompatibilitate. Concret, noţiunea de încadrare juridică reprezintă corespondenţa dintre situaţia de fapt, în speţă, starea de incompabilitate şi norma/normele legale ce i se aplică.
Prin adoptarea O.U.G nr. 20/2020 s-a modificat regimul incompatibilităţilor poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare. Astfel, actul normativ menţionat mai sus arată că poliţia judiciară este constituită din ofiţeri şi agenţi de poliţie, care au dobândit statutul de poliţist în condiţiile prevăzute de Legea nr. 360/2002 cu modificările şi completările ulterioare, desemnaţi prin act administrativ de persoana care are competenţa numirii în funcţia publică a acestora, după obţinerea avizului de desemnare în poliţia judiciara, care sunt desemnaţi şi funcţionează în alt mod, potrivit unor legi speciale.
Prin raportul de evaluare s-a reţinut ca persoana evaluată A. s-a aflat în incompatibilitate, prin exercitarea simultană a funcţiei publice cu statut special (comisar şef de poliţie-şeful Politiei municipiului Târgu Secuiesc în cadrul I.P.J Covasna şi având şi calitatea de organ al politiei judiciare) şi a funcţiei de vicepreşedinte cu organizarea, promovarea şi desfăşurarea activităţilor sociale în cadrul B., secţia Română, pentru care a obţinut venituri, încălcând astfel prevederile art. 2 alin. (4) coroborate cu art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004 astfel cum au fost modificate si completate de art. 1 pct. 1 şi pct. 6 din O.U.G nr. 20/2020.
Astfel, aşa cum se poate observa, prin acest text de lege, s-a instituit de către legiuitor o nouă incompatibilitate în sarcina categoriei profesionale a organelor de cercetare penală a poliţiei judiciare. Aceste dispoziţii legale se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, urmărindu-se ca persoana care deţine o funcţie publică, inclusiv cu statut special, să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea desfăşurării oricăror alte funcţii şi în domeniul privat care ar putea genera o stare de incompatibilitate.
Raportat la dispoziţa legală menţionată mai sus, rezultă fără echivoc faptul că funcţionarii publici, inclusiv funcţionarii publici cu statut special pot să aleagă între statutul dat de funcţia publică (situaţie în care trebuie să se supună şi restricţiilor prevăzute pentru funcţia publică, şi fără ca această incompatibilitate să reprezinte o încălcare ori o restrângere a dreptului fundamental la muncă sau a libertăţii de alegere a profesiei sau a locului de muncă) şi funcţia privată.
În conformitate cu dispoziţiile O.U.G nr. 20/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, deşi instanţa de fond reţine că reclamantul A., potrivit celor comunicate de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna prin adresele nr. x/18.09.2020 şi nr. y/16.02.2021, deţine, începând cu data de 01.03.2007, funcţia de şef al poliţiei municipiului III la Poliţia municipiului Tg. Secuiesc conform Dispoziţiei Şefului Inspectoratului nr. S/50 din 01.03.2007 şi, respectiv are calitatea de organ de cercetare a poliţiei judiciare de la data de 11.04.2005, conform avizului de numire al procurorului nr. 1030/C/2005, totuşi, pe calea unei interpretări trunchiate a conţinutului raportului de evaluare contestat, constată că incompatibilitatea nu corespunde temeiului de drept indicat în concluziile raportului, şi de niciun alt temei de drept.
În pofida celor reţinute de instanţa de fond, în speţă, sunt întrunite şi cerinţele legale prevăzute de art. 2 alin. (4) din Legea nr. 364/2004, astfel cum a fost modificat şi completat de O.U.G nr. 20/2020, respectiv reclamantul A. are calitatea de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare şi deţine, în domeniul privat, şi funcţia de vicepreşedinte cu organizarea, promovarea şl desfăşurarea activităţilor sociale în cadrul B., secţia Română, pentru care a obţinut venituri.
Legiuitorul, prin dispoziţiile art. II alin. (2) din O.U.G nr. 20/2020 a asigurat un termen de 90 de zile, astfel încât fiecare poliţist ce deţinea calitatea de organ de cercetare al politiei judiciare, să îşi reglementeze situaţia juridică, respectiv să îşi exprime, în mod liber, opţiunea pentru a evita existenţa situaţiei de incompatibilitate, cerinţă legală care nu a fost respectată de reclamant.
Instanţa de fond a achiesat la susţinerile reclamantului, conform cărora în perioada de referinţă 11.02.2020-16.02.2021 nu a desfăşurat nicio activitate care să se circumscrie calităţii de organ de cercetare judiciară, sens în care a concluzionat nelegal, printr-o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii, că prin această conduită este evident că reclantul şi-a exprimat implicit opţiunea între calitatea de organ al poliţiei judiciare şi cea de vicepreşedinte al IPA, secţia Română.
Or, contrar celor retinute de instanţa de fond, renunţarea la calitatea de organ al politiei judiciare nu poate avea loc pe cale de deducţie logico-iuridică raportat la unele situaţii faptice, ci doar cu respectarea condiţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 20/2020 pentru completarea Legii nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea politiei judiciare. Faptul că reclamantul A. nu ar mai fi instrumentat, de la o anumită dată, dosare de cercetare penală nu echivalează cu renunţarea expresă (formulată în scris) la calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, astfel că neprocedând în acest mod, şi ignorând dispoziţia legală care reglementează aceasta, menţionată mai sus, nu i-a încetat în mod "tacit" această calitate. Reglementând raportul dintre activitatea desfăşurată în virtutea funcţiei publice şi alte funcţii private, legiuitorul a urmărit transpunerea în legislaţie a principiului transparenţei în exercitarea funcţiei publice, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiei publice.
In drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Reclamantul A. şi intervenienta B., secţia Română au formulat întâmpinări la recurs cu conţinut identic, prin care au solicitat, în principal, anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:
Prin recursul formulat, parata reiterează apărările din fata instanţei de fond, solicitând de fapt o reanalizare a situaţiei de fapt si a probelor administrate in fond.
In acest sens, se remarca împrejurarea ca absolut toate criticile de care se prevalează nu vizează aspecte de nelegalitate a hotărârii, ci doar de netemeinicie, recurenta mărginindu-se la a relua copy-paste aceleaşi susţineri din întâmpinarea formulata in prima instanţa.
Pe fond, se arată că recursul este nefondat; prima instanţă a realizat o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din Legea 364/2004, având în vedere că, din funcţia deţinută, de şef al poliţiei municipiului târgu secuiesc, reclamantul nu a încălcat niciun moment regimul incompat1bilităţilor.
Contrar celor susţinute de ANI, prima instanţă a realizat o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din Legea 364/2004 la situaţia de fapt dedusă judecăţii.
In primul rând, prima instanţă a semnalat judicios faptul că, în determinarea duratei pretinsei stări de incompatibilitate, ANI s-a raportat în mod greşit la data de 11.02.2020, adică data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2020, în loc de data de 04.05.2020, adică 90 de zile după intrarea acesteia în vigoare, astfel cum stabilesc în mod expres prevederile art. II alin. (2) din acelaşi act normativ.
În al doilea rând, prima instanţă a stabilit corect faptul că incompatibilitatea în discuţie nu se aplică în raport cu funcţia deţinută de poliţist, ci de calitatea poliţistului de organ de cercetare penala al poliţiei judiciare.
Or, prin adresa nr. x/16.02.2022, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna a răspuns solicitării de relaţii transmise de prima instanţă, informând-o că, în perioada 04.05.2020-16.02.2020 (relevanta în cauză), reclamantul nu a exercitat atribuţii de organ de cercetare penală, Aşadar, atâta vreme cât, astfel cum s-a dovedit incontestabil, reclamantul nu a exercitat niciun fel de atribuţii de organ de cercetare penală, este profund absurdă teza acreditată de recurenta-pârâta, potrivit căreia, prin simpla deţinere a funcţiei de Şef al Poliţiei Municipiului Târgu Secuiesc, ar fi fost încălcat regimul incompatibilităţilor.
Nesocotirea de către ANI a deciziei CCR nr. 317/21.05.2019; avizele de poliţie judiciară emise în baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 au fost lipsite de efecte juridice, temeiul acestora fiind declarat necontituţional.
În altă ordine de idei, prin raţionamentul său, ANI nesocoteşte Decizia CCR nr. 317 din 21 mai 2019, prin care au fost declarate neconstitutionale prevederile art. 6. Alin. 11 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare.
Or. în aceste condiţii, în care absolut toate avizele de politie judiciară au fost emise în baza prevederilor art. 6 alin, (1) din Legea nr. 364/2004, care au fost declarate neconstituţionale, ANI ar fi trebuit să observe faptul ele nu mai produc absolut niciun efect juridic.
Altfel spus, si daca prin absurd s-ar aprecia ca reclamantul ar fi deţinut un astfel de aviz, in perioada relevanta in speţa actul nu mai era in fiinţa, încetând sa mai producă efecte juridice din momentul Deciziei CCR anterior menţionate.
Prin urmare, este vădit eronat argumentul recurentei-pârâte, potrivit căruia reclamantul ar avea calitatea de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare, in lipsa avizului necesar potrivit Deciziei CCR.
Caracterul discriminatoriu al interpretării propuse de ANI, în raport cu abordarea total diferită a acesteia, pentru situaţii identice, în privinţa corpului profesional al magistraţilor; în mod identic prevederilor art. 2 alin. (4) din Legea 364/2004 (vizând organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, adică situaţia dedusă judecăţii în speţă), art. 101 din Legea nr. 161/2003 stabileşte următoarele:
"Funcţia de judecător şi procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior".
Cu toate acestea, în prezent, la nivel naţional, există înregistrate mai multe asociaţii ale magistraţilor având un statut si scopuri similare asociaţiei interveniente, respectiv organizaţii neguvernamentale, apolitice, naţionale şi profesionale şi care sunt conduse de magistraţi.
Or, în cazul poliţiştilor, în Nota de fundamentare a O.U.G. nr. 20/2020 (care a modificat Legea 364/2004), se precizează în mod expres faptul că scopul noii reglementări este reprezentat de necesitatea ca "incompatibilitatea poliţistului care are calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, să fie în acelaşi regim cu cel aplicabil magistratului şi, suplimentar celui stabilit de Statutul Poliţistului".
Aşadar, este absolut evident că, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 alin, 4 din Legea 364/2004 (reglementate prin O.U.G. nr. 20/2020], respectiv a noţiunii de "funcţie privată", trebuie să se ţină cont: pe de o parte, de faptul că intenţia declarată a legiuitorului ta adoptarea acestei modificări legislative a fost aceea a alinerii regimului incompatibilităţilor poliţiştilor la cel al magistraţilor; pe de altă parte, de faptul că, în actuala reglementare, magistraţilor le este permis să adere la organizaţii profesionale locale, naţionale sau internaţionale şi să facă parte din organele de conducere ale acestora.
Susţinerile ANI sunt contrazise cu evidenţă de probele administrate în primă instanţă. Fişa postului reclamantului, de şef al poliţiei municipiului, nu prevede o astfel de cerinţă, de promovare în structurile poliţiei judiciare.
În justificarea presupusei stări de incompatibilitate, în fundamentarea Raportului de evaluare, ANI încearcă să acrediteze teza că, potrivit avizului de numire al procurorului nr. 1030/C/2005, reclamantul ar avea şi calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, conform răspunsului comunicat de I.P.J. Covasna. Cu toate acestea, în ciuda solicitărilor repetate ale reclamantului, precum şi a adresei/solicitării emise de prima instanţă în această privinţă, nici ANI si nici Inspectoratul judeţean de Poliţie Covasna nu au putut prezenta avizul la care Raportul face referire.
Din acest motiv, având în vedere ca probatoriul administrat în prima instanţa a infirmat teza existenţei unui astfel de aviz, este evident că în privinţa reclamantului nu se poate reţine calitatea de organ de cercetare al politiei judiciare, deci, pe cale de consecinţa. nici pretinsa stare de incompatibilitate.
De altfel, după cum reclamantul a arătat în cauză, pentru promovarea în funcţie, I.P.J. Covasna nu a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte obţinerea avizului de politie judiciară, întrucât acesta nu a mai făcut parte din structurile specializate (nemaiavând atribuţii în constatarea infracţiunilor, în strângerea datelor în vederea începerii urmăririi penale ori în activitate de cercetare penală), iar în fişa postului nu a avut ca cerinţă pentru ocuparea postului deţinerea avizului de poliţie judiciară.
Sub acest aspect, urmează a se observa că, potrivit fişelor postului prezentate de reclamant, pentru ocuparea funcţiei de şef al Poliţiei Mun. Tg. Secuiesc, nu este prevăzută cerinţa promovării în structurile poliţiei judiciare.
Or, potrivit art. 6 alin. (2)4 din Legea nr. 364/2004, "Avizul de desemnare în poliţia judiciară încetează de drept în situaţiile prevăzute la alin. (2 indice 2 lit a) - d)", iar art. (2 indice 2) Calitatea de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare încetează, după caz: ....b) la data numirii poliţistului într-o funcţie care nu presupune existenţa avizului de desemnare în poliţia judiciară.
5. Răspunsul la întâmpinare
Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a combătut apărările intimaţilor din cadrul întâmpinărilor, printr-un răspuns la întâmpinare, solicitând instanţei de recurs respingerea excepţiei nulităţii recursului, ca nefondată.
6. Procedura de soluţionare a recursului
La termenul din data de 12.09.2023, în şedinţă publică, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-intervenientă accesorie în interesul intimatului-reclamant B. – secţia Română şi de intimatul-reclamant A. în cadrul întâmpinărilor formulate, pentru considerentele expuse în practicaua respectivei încheieri.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 06 februarie 2024, Înalta Curte a suspendat judecata recursului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024 aflat la acel moment pe rolul Tribunalului Covasna – secţia Civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
La data de 31 ianuarie 2025, intimatul – reclamant A. a depus cerere pentru repunerea cauzei pe rol şi reluarea dezbaterilor, ca urmare a soluţionării definitive a dosarului nr. x/119 2024 prin Decizia nr. 774/R/2024 din data de 17 decembrie 2024.
La termenul de azi, 25 martie 2025, cauza a fost repusă pe rol.
7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
7.1. Elemente de fapt şi de drept relevante reţinute de prima instanţă
În fapt, prin Raportul de evaluare nr. x/20.09.2021 întocmit de Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, s-a constatat că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, şi anume dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004, coroborate cu art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 20/2020, întrucât "în perioada 11.02.2020 – 16.02.2021 (data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă nr. 20/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, respectiv data răspunsului B., secţia Română – I.P.A. secţia Română), persoana evaluată a deţinut şi exercitat simultan funcţia publică cu statut special (comisar şef de poliţie – şeful Poliţiei municipiului Târgu Secuiesc) în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Covasna şi funcţia de vicepreşedinte 1 cu organizarea, promovarea şi desfăşurarea activităţilor sociale în cadrul B., secţia Română, pentru care a obţinut venituri, încălcând astfel art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (4) din O.U. nr. 20/2020".
Pentru a se constata această încălcare a regimului incompatibilităţilor, s-a reţinut, prin Raportul contestat, că reclamantul deţine, începând cu data de 01.03.2007, funcţia de şef al poliţiei municipiului II la Poliţia Municipiului Târgu Secuiesc, conform Dispoziţiei Şefului Inspectoratului nr. S/50/01.03.2007, iar începând cu data de 01.10.2019 deţine şi funcţia de vicepreşedinte 1 cu organizarea, promovarea şi desfăşurarea activităţilor sociale în cadrul I.P.A secţia Română, conform Hotărârii nr. 4430/01.10.2019 a Consiliului Naţional.
De asemenea, s-a reţinut, în ceea ce priveşte susţinerea reclamantului în sensul că nu are calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, că potrivit avizului de numire al procurorului nr. 1030/C/2005 reclamantul are şi această calitate, conform răspunsului comunicat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna nr. 19913/16.02.2021.
S-a mai reţinut, totodată, că sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 176/2010, cele ale art. 115 din Legea nr. 161/2003, ale art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004 şi ale art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă nr. 20/2020.
7.2. Analiza motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă şi a apărărilor intimatului-reclamant
Se impune a fi precizat că motivul de nulitate referitor la nerespectarea dreptului la apărare al reclamantului a fost considerat nefondat de prima instanţă, astfel că minimele critici formulate de recurenta-pârâtă prin recurs referitori la acest aspect nu vor fi analizate, nemaifiind utile soluţionării recursului, cât timp partea reclamantă nu a formulat recurs cu privire la acest motiv de nulitate respins.
Prima instanţă a reţinut două temeiuri distincte de nulitate a actului administrativ atacat: pe de o parte, vicii legate de modalitatea de motivare a raportului de evaluare (contradicţie între considerentele raportului şi concluziile acestuia); pe de altă parte, inexistenţa ca atare a incompatibilităţii.
În ceea ce priveşte primul aspect legat de viciile de motivare a raportului de evaluare, prima instanţă a reţinut că, deşi în considerentele actului administrativ atacat se constată de către pârâtă inclusiv faptul că reclamantul ar deţine calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, în concluziile aceluiaşi Raport se reţine că starea de incompatibilitate a reclamantului constă în deţinerea simultană de către acesta, a funcţiei publice cu statut special de comisar şef de poliţie şi a funcţiei de vicepreşedinte în cadrul B., secţia Română.
Înalta Curte constată că recursul recurentei-pârâte pe acest aspect este fondat, urmând a se verifica soluţia ce se impune a fi dată recursului după soluţionarea tuturor motivelor de recurs; însă, într-adevăr, nu se poate constata existenţa unei asemenea contradicţii între conţinutul şi concluziile raportului de evaluare, cât timp inspectorul de integritate a încadrat situaţia de fapt (incompatibilitatea) în tiparul normelor legale aplicabile in cauza dedusă judecăţii, în sensul că a menţionat care sunt elementele faţă de care a reţinut starea de incompatibilitate, precum si textele legale considerate a fi fost încălcate de persoana evaluată A., stabilind astfel concordanţa deplina între faptă şi normele de_drept incidente în speţă.
În acest context, în mod nelegal instanţa de fond a reţinut că incompatibilitatea menţionată în actul administrativ contestat nu este susţinută de temeiul de drept indicat în concluziile raportului şi de niciun alt temei de drept.
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la greşita aplicare a legii prin reţinerea inexistenţei ca atare a incompatibilităţii, Înalta Curte constată că este nefondat, ceea ce va conduce în final, ca efect procedural, la respingerea recursului ca nefondat, menţinându-se acest motiv de nulitate constatat de prima instanţă.
Conform prevederilor art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare în forma ulterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 20/2020:
"Art. 6. - (1) Avizul de desemnare în poliţia judiciară se retrage de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul desemnat în acest sens, atunci când se constată, după caz:
(...) b) existenţa unei stări de incompatibilitate potrivit art. 2 alin. (4)."
Art. 2 alin. (4) prevede următoarele:
"(4) Calitatea de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior."
De asemenea, pct. II din O.U.G. nr. 20/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare prevede următoarele:
"Art. II.
(1) Avizele de desemnare în poliţia judiciară emise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă îşi păstrează valabilitatea. Dispoziţiile Legii nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, referitoare la retragerea avizului şi încetarea calităţii de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare sunt aplicabile.
(2) În cazul poliţiştilor care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, dispoziţiile art. 2 alin. (4) şi art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică după 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă."
Prin adoptarea O.U.G nr. 20/2020 s-a modificat regimul incompatibilităţilor poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare; astfel, actul normativ menţionat mai sus arată că poliţia judiciară este constituită din ofiţeri şi agenţi de poliţie, care au dobândit statutul de poliţist în condiţiile prevăzute de Legea nr. 360/2002 cu modificările şi completările ulterioare, desemnaţi prin act administrativ de persoana care are competenţa numirii în funcţia publică a acestora, după obţinerea avizului de desemnare în poliţia judiciara, care sunt desemnaţi şi funcţionează în alt mod, potrivit unor legi speciale.
Prin raportul de evaluare s-a reţinut ca persoana evaluată s-a aflat în incompatibilitate, prin exercitarea simultană a funcţiei publice cu statut special (comisar şef de poliţie-şeful Politiei municipiului Târgu Secuiesc în cadrul I.P.J Covasna şi având şi calitatea de organ al politiei judiciare) şi a funcţiei de vicepreşedinte cu organizarea, promovarea şi desfăşurarea activităţilor sociale în cadrul B., secţia Română, pentru care a obţinut venituri, încălcând astfel prevederile art. 2 alin. (4) coroborate cu art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004 astfel cum au fost modificate si completate de art. 1 pct. 1 şi pct. 6 din O.U.G nr. 20/2020.
Ca element esenţial al stării de incompatibilitate, subliniat prin raportul de evaluare, s-a aflat împrejurarea că reclamantul, potrivit celor comunicate de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna prin adresele nr. x/18.09.2020 şi nr. y/16.02.2021, deţine, începând cu data de 01.03.2007, funcţia de şef al poliţiei municipiului III la Poliţia municipiului Tg. Secuiesc conform Dispoziţiei Şefului Inspectoratului nr. S/50 din 01.03.2007 şi are calitatea de organ de cercetare a poliţiei judiciare de la data de 11.04.2005, conform avizului de numire al procurorului nr. 1030/C/2005.
Astfel, a concluzionat recurenta, reclamantul are calitatea de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare şi deţine, în domeniul privat, şi funcţia de vicepreşedinte cu organizarea, promovarea şi desfăşurarea activităţilor sociale în cadrul B., secţia Română, pentru care a obţinut venituri.
Legiuitorul, prin dispoziţiile art. II alin. (2) din O.U.G nr. 20/2020 a asigurat un termen de 90 de zile, astfel încât fiecare poliţist ce deţinea calitatea de organ de cercetare al politiei judiciare, să îşi reglementeze situaţia juridică, respectiv să îşi exprime, în mod liber, opţiunea pentru a evita existenţa situaţiei de incompatibilitate, cerinţă legală care nu a fost respectată de reclamant.
Incompatibilitatea a fost reţinută de recurentă pentru perioada 11.02.2020 – 16.02.2021.
Or, constată Înalta Curte că prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă, la data de 31.01.2024, sub nr. x/2024, ulterior precizată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna, Agenţia Naţională de Integritate şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatarea nulităţii avizului pentru promovarea în funcţiile structurilor judiciare nr. 1030/C/11.04.2005.
Prin sentinţa civilă nr. 480 din 14 iunie 2024, Tribunalul Covasna, secţia civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna şi Agenţia Naţională de Integritate şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna şi Agenţia Naţională de Integritate, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, conform art. 6 alin. (24) din Legea nr. 364/2004, a constatat încetarea Avizului de desemnare în poliţia judiciară de la data numirii reclamantului în funcţia de şef al Poliţiei Municipiului Târgu Secuiesc.
Prin decizia nr. 744/17 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de recurs formulată de recurentul pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie împotriva sentinţei civile nr. 480/14.06.2024 pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă, pe care a casat-o în parte, iar în rejudecare, a admis în parte cererea formulată reclamant în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Procurorul General; în temeiul art. 6 alin. (24) din Legea nr. 364/2004, a constatat încetarea de drept, începând cu data de 11.02.2020 -data publicării în M.Of. a O.U.G. nr. 20/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, a Avizului de desemnare în poliţia judiciară emis pe numele reclamantului A.; a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată; a înlăturat dispoziţiile contrare şi a menţinut în rest sentinţa civilă nr. 480/14.06.2024 pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă.
A reţinut această instanţă că incompatibilitatea în considerarea deţinerii avizului emis de procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatată în privinţa reclamantului prin Raportul de evaluare nr. x/20.09.2021 a fost pentru prima dată reglementată prin O.U.G. nr. 20/2020, ce a fost emisă în contextul pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 317/2019, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 sunt neconstituţionale.
Relevante în contextual speţei sunt considerentele 25 şi 27 ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 317/2019:
"25. Analizând dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004, Curtea observă că acestea nu creează un cadru clar, predictibil şi lipsit de echivoc cu privire la condiţiile de numire, promovare şi eliberare în/din funcţie a organelor de cercetare judiciară. Astfel, nu se poate deduce modul în care sunt departajaţi în mod concret, în vederea numirii, lucrătorii specializaţi din Ministerul Afacerilor Interne, care sunt criteriile promovării şi, mai ales, acelea ale eliberării din funcţie, în afară de cele referitoare la neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor ce derivă din calitatea de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare, la care face trimitere, în mod expres, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 364/2004.(...)
27. Or, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004, Curtea constată că acestea nu relevă o soluţie legislativă caracterizată de supleţe, ci o derobare a legiuitorului de la competenţa constituţională de a stabili condiţii şi criterii clare, concrete, referitoare la aspecte esenţiale ale raportului de serviciu al organelor de cercetare ale poliţiei judiciare. Prin aceste carenţe de legiferare, reglementarea trimite, mai degrabă, la criterii ce ţin de oportunitate şi subiectivism, arbitrare, caracteristici ce nu pot constitui fundament al existenţei şi evoluţiei raportului de serviciu al unui funcţionar public."
S-a reţinut că, faţă de data publicării deciziei CCR 317/2019- 23 iulie 2019, nu se poate solicita aplicarea deciziei Curţii, din perspectiva acesteia fiind vizat un raport juridic epuizat, iar raportat la dispoziţiile art. 6 alin. (2)2 şi 24 din Legea 364/2004 republicată, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2020, se produc consecinţe asupra raportului de serviciu al reclamantului. Astfel, având în vedere că intimatul reclamant deţinea la data 11.02.2020 funcţia de şef poliţie municipiu III la Poliţia Municipiului Târgu Secuiesc (astfel cum reiese din cuprinsul adresei nr. x/18.12.2023, funcţie pentru care nu este necesar avizul de desemnare. Aşadar, la data la data numirii poliţistului într-o funcţie care nu presupune existenţa avizului de desemnare în poliţia judiciară, cum este cea de şef poliţie municipiu III la Poliţia Municipiului Târgu Secuiesc, funcţie pentru care nu se impune obţinerea avizului, încetează de drept avizul de desemnare în poliţia judiciară.
Prin urmare, faţă de constatarea, prin hotărâre judecătorească definitivă, a încetării de drept, începând cu data de 11.02.2020 (data publicării în M.Of. a O.U.G. nr. 20/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare) a Avizului de desemnare în poliţia judiciară emis pe numele reclamantului A., rezultă că nu mai sunt îndeplinite condiţiile existenţei incompatibilităţii reţinute în sarcina pârâtului.
Faţă de acest aspect, nu mai prezintă utilitate restul argumentaţiei primei instanţe şi nici celelalte critici invocate prin memoriul de recurs, astfel că nu vor mai fi analizate.
7.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate ca nefondat.
Ca urmare a culpei procesuale prin căderea în pretenţii, va fi obligată recurenta – pârâtă Agenţia Naţională de Integritate la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului – reclamant A., reprezentând onorariu avocat conform facturii seria x nr. x din data de 13.05.2024 emisă de Cabinet de Avocat C. şi confirmării de plată ataşate acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 35/F/2022 din data de 04 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta – pârâtă Agenţia Naţională de Integritate la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului – reclamant A..
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 martie 2025.