Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2025
Deliberând asupra cauzei prezente şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti la data 01.08.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, B. S.A., B. S.A. prin C., B. S.A. Administratorul Judiciar Consorţiul format din D., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să anuleze în tot Hotărârea nr. 22/648/31.03.2022 pronunţată de Consiliul Superior al CECCAR în dosarul nr. x/2018, aceasta fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 33 din O.G. nr. 65/1994 şi a art. 6 din Legea nr. 554/2004, Consiliul Superior al CECCAR nefiind o entitate cu atribuţii jurisdicţionale.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 18 lit. j) şi art. 48 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CECCAR emis în baza O.G. nr. 65/1994, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că legiuitorul a abrogat în mod expres din legea specială a doua cale de atac, iar textul din regulamentul de organizare şi funcţionare nu a fost armonizat cu modificarea legislativă, fiind un text dintr-un act administrativ unilateral rămas fără suport legal, text atacat ce practic adaugă la lege.
2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă:
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1996 din 22 decembrie 2023, analizând excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate, a constatat că Hotărârea nr. 1/1995, prin care a fost adoptat Regulamentul de organizare şi funcţionare al CECCAR, este un act administrativ normativ, întrucât conţine prevederi referitoare la întregul Corp al Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, fiind un act cu aplicabilitate repetată, asupra unor subiecţi de drept nedeterminaţi. Prin urmare, acest act nu se încadrează în categoria actelor administrative ce pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate, acesta fiind un act administrativ cu caracter normativ, ce conţine reglementări cu caracter general, impersonal şi obligatoriu.
Prin aceeaşi sentinţă nr. 1996 din 22 decembrie 2023, s-a admis contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, B. S.A. prin C. şi B. S.A. Administratorul Judiciar Consorţiul format din D. şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus anularea în tot a Hotărârii nr. 22/648 din data de 3.03.2022, pronunţată de Consiliul Superior al CECCAR în dosarul nr. x/2018.
3. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii B. şi Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, la data de 22 februarie 2024, respectiv 29 februarie 2024.
A. Prin cererea de recurs pârâta B., întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de fond care a pronunţat hotărârea atacată pe fond.
În subsidiar, a solicitat, admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
Motivele de casare de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
Un prim argument, s-a raportat la faptul că, prin contestaţie, intimatul-reclamant a solicitat anularea Hotărârii nr. 22/648 din 31.03.2022 pronunţată de CS-CECCAR, în procedura prealabilă, susţinându-se că hotărârea ar încălca dispozitiile art. 33 din O.G. nr. 65/1994 şi ale art. 6 din Legea 554/2004.
Astfel, instanţa de fond a nesocotit prevederile art. 33 alin. (4) si art. 34 din O.G. 65 1994, reţinând faptul ca acestea ar reprezenta temeiul hotărârii CS-CECCAR contestate, pentru singurul motiv ca textele de lege au fost evocate în preambulul acesteia.
În opinia recurentei, hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, instanţa extinzând în mod nelegal aplicabilitatea unor dispoziţii abrogate şi, totodată, ignorând alte dispoziţii de drept material care au stat la baza emiterii hotărârii CS-CECCAR.
Prin hotărârea dată, instanţa de fond, interpretând greşit normele de drept material, face o confuzie între atribuţiile de for disciplinar ale CS-CECCAR (abrogate in O.G. nr. 65/1994), de care, de altfel, acesta nu a uzat în speţa de faţă şi atribuţiile acestuia de organ de conducere care soluţionează petiţiile/plângerile prealabile conform O.G. nr. 65/1994 şi art. 7 din Legea 554/2004. Calificarea eronată a temeiurilor de drept care au stat la baza pronunţării hotărârii CS-CECCAR şi soluţionarea pe fond a cauzei cu ignorarea temeiului acţiunii reclamantului, au determinat pronunţarea unei soluţii nelegale care nesocoteşte natura actului de procedura şi limitele acţiunii trasate de reclamant în baza principiului disponibilităţii.
De asemenea, hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce priveşte aplicabilitatea/inaplicabilitatea art. 6 din Legea 554/2004, invocat de reclamant ca temei de drept al acţiunii şi orice motivare a admiterii, sub acest aspect, a cererii de chemare in judecată.
Recurenta a mai arătat că hotărârea a fost dată cu ignorarea temeiului de drept avut în vedere de CS-CECCAR şi făcându-se o aplicare greşită a dispoziţiilor O.G. nr. 65/1994, instanţa de fond, în mod nelegal, considerând că în speţă ar fi vorba de procedura "contestaţiei", iar nu de procedura "plângerii prealabile" reglementată de art. 7 din Legea 554/2004, astfel cum în mod întemeiat a fost reţinut de CS-CECCAR.
Prin hotărârea dată, instanţa de fond, interpretând greşit normele de drept material, face o confuzie între atribuţiile de for disciplinar ale CS-CECCAR (abrogate in O.G. nr. 65/1994), de care, de altfel, acesta nu a uzat in speţa de fata, şi atribuţiile acestuia de organ de conducere care soluţionează petiţiile/plângerile prealabile conform O.G. nr. 65/1994 si art. 7 din Legea 554/2004.
Calificarea eronată a temeiurilor de drept care au stat la baza pronunţării hotărârii CS-CECCAR şi soluţionarea pe fond a cauzei cu ignorarea temeiului acţiunii reclamantului, au determinat pronunţarea unei soluţii nelegale care nesocoteşte natura actului de procedură şi limitele acţiunii trasate de reclamant in baza principiului disponibilităţii.
Aşa cum a arătat recurenta, din analiza Hotărârii nr. 22/648 din 31.03.2022, se poate observa ca aceasta nu a fost fundamentată pe dispozitiile art. 33 şi art. 34 din O.G. nr. 65/1994 (in forma anterioara abrogării) şi nici nu i s-a atribuit calitatea de act de natură disciplinară emis în procedura disciplinară. Din contră, CS-CECCAR a indicat dispozitiile abrogate ale art. 33 alin. (4) din O.G. nr. 65/1994 în scopul de a explica motivele pentru care şi-a fundamentat hotărârea pe dispozitiile art. 7 din Legea 554/2004 şi nu pe normele indicate de B..
Sesizarea formulată de recurentă a fost recalificată de CS-CECCAR ca fiind plângere prealabilă, fiind incidente dispozitiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că, faţă de faptul că hotărârea a cărei anulare s-a solicitat a fost emisă de CS-CECCAR, competenţa de soluţionare a unei plângeri prealabile revine Consiliului Superior al CECCAR (autoritatea ierarhic superioară), în calitatea sa de organ de conducere a CECCAR, iar nu ca structură disciplinară.
Pe cale de consecinţă, actele emise de CSD-CECCAR pot face obiectul plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004.
Motivele de casare de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
În opinia recurentei este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin 1 pct. 8 C. proc. civ., fiind evident că actele emise de CS-CECCAR nu sunt acte administrativ jurisdicţionale, neaflându-ne în fata unui jurisdicţii speciale reglementate printr-o lege organica.
Se arată că temeiul de drept invocat de reclamant în acţiune — respectiv art. 6 din Legea 554/2004 pentru a putea înlătura aplicabilitatea procedurii reglementate de art. 7 al Legii 554/2004, procedura prealabilă avută în vedere de CS-CECCAR în pronunţarea hotărârii criticate, nu este aplicabil în cazul plângerii sau contestaţiei administrative formulate împotriva unui act administrativ pentru care legiuitorul a instituit o procedură fără caracter jurisdicţional.
Astfel, aşa cum a arătat şi în actele procedurale depuse la dosar, nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. d) şi e) şi art. 6 din Legea 554/2004 (nu se află în faţa unui act administrativ jurisdicţional şi, pe cale de consecinţă, în faţa unei jurisdicţii administrative speciale). Art. 6 din Legea 554/2004, invocat de reclamant, priveşte actele administrativ-jurisdicţionale, respectiv jurisdicţiile speciale administrative.
Conform art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea 262/2007, actul administrativ jurisdicţional semnifică actul juridic emis de o autoritate administrativă investită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială.
În speţa de faţă, nu se află în faţa unui act administrativ jurisdicţional şi, pe cale de consecinţă, în fata unei jurisdicţii speciale administrative, CECCAR nefiind investită printr-o lege organică cu astfel de atribuţii.
Mai precizează recurenta că, comisiile de disciplină care funcţionează pe lângă consiliile filialelor CECCAR sau pe lângă CS-CECCAR nu sunt definite de legiuitor ca organe administrativ-jurisdicţionale, iar procedura care le reglementează activitatea nu întruneşte in mod complet elementele definitorii ale activităţii de jurisdicţie caracterizată prin soluţionarea de către un organ independent (autoritate).
În lipsa unei prevederi exprese într-o lege organică, împrejurarea că reglementarea procedurii comisiilor de disciplină conţine şi elemente care se regăsesc şi în cadrul unei activităţi jurisdicţionale nu conferă activităţii de cercetare disciplinară efectuată în cadrul CECCAR natura juridică a unei jurisdicţii distincte, care să se soldeze cu emiterea unui act administrativ-jurisdicţional care să întrunească atributele puterii de lucru judecat în sensul art. 2 alin. (1) lit. d) si e din Legea 554/2004.
Prin urmare, orice acte emise de CECCAR sunt simple acte administrative şi nu acte administrative jurisdicţionale emise de o autoritate administrativă cu atribuţii jurisdicţionale, astfel încât nu se poate pune problema că ar fi incidente prevederile art. 6 din Legea 554/2004, la care face trimitere reclamantul.
Conchide recurenta, în sensul că aceste acte administrative emise de CECCAR pot face obiectul plângerii prealabile reglementate de art. 7 din Legea 554/2004.
Totodată, se susţine de către recurentă că hotărârea este vădit nelegală, întrucât în pronunţarea Hotărârii 22/2022, CS-CECCAR a acţionat în limita şi în conformitate cu atribuţiile care îi revin, acesta putând răspunde unei sesizări în baza art. 7 din Legea 554/2004.
CS-CECCAR, în calitatea sa de organ de conducere, este îndreptăţit legal să soluţioneze petiţiile celor interesaţi în acord cu scopul O.G. nr. 65/1994 şi cu scopul procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004, respectiv să dispună asupra structurilor sale măsurile necesare justei activităţi, astfel încât să asigure corecta aplicare a legii, sa limiteze situaţii cu componenta litigioasă şi/sau consecinţe asupra CECCAR.
Împrejurarea ca CS-CECCAR a procedat la recalificarea plângerii recurentei ca circumscriindu-se în sfera prevederilor art. 7 din Legea 554/2004 nu constituie o nelegalitate, aşa cum a susţinut reclamantul, ci, în contextul în care prin sesizarea formulată s-a solicitat reexaminarea actului administrativ emis, aceasta îndeplineşte cerinţele art. 7 din Legea 554/2004.
B. Prin recursul recurentului-pârât Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a argumentat, în esenţă, faptul că instanţa de fond a extins în mod nelegal şi greşit aplicabilitatea art. 33 alin. (4) din O.G. nr. 65/1994 şi art. 34 lit. b) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, prin reţinerea aspectului potrivit căruia hotărârea Consiliului Superior ar fi fost întemeiată pe dispoziţiile legale menţionate anterior, acestea fiind abrogate.
Evidenţiază că simpla evocare în debutul Hotărârii nr. 22/648/31.03.2022 pronunţată de Consiliul Superior al CECCAR a unor dispoziţii nu echivalează cu faptul că dispoziţiile respective evocate reprezintă temeiul actului.
Din conţinutul Hotărârii nr. 22/648/31.03.2022 rezultă că dispoziţiile abrogate au fost menţionate pentru a evidenţia evoluţia în timp a temeiului legal până la care se opreşte Consiliul Superior al CECCAR prin emiterea actului său decizional, respectiv art. 7 din Legea 554/2004 privind procedura prealabilă, această dispoziţie legală fiind aplicată de Consiliul Superior al CECCAR, ca urmare a recalificării.
Apreciază că recalificarea nu este nelegală, având în vedere că în jurisprudenţă s-a statuat că în contextul în care prin sesizarea formulată s-a solicitat reexaminarea actului administrativ emis, aceasta îndeplineşte cerinţele art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi se impune în mod necesar recalificarea acesteia.
Menţionează că instanţa de fond a modificat temeiul Hotărârii nr. 22/648/31.03.2022 pronunţată de Consiliul Superior al CECCAR.
Subliniază că recursul este admisibil şi prin raportare la greşita calificare a temeiului de drept al actului contestat cât şi prin raportare la soluţionarea eronată a cauzei prin ignorarea temeiului de drept al acţiunii introductive.
Susţine că organul de conducere, respectiv Consiliul Superior al CECCAR are competenţa legală, conform atribuţiilor prevăzute în O.G. nr. 65/1994 şi în Regulamentul de organizare şi funcţionare a CECCAR, să soluţioneze petiţiile celor interesaţi, nu în calitate de structură disciplinară, ci în calitate de organ de conducere care reprezintă şi angajează în mod valabil Corpul profesional.
O structură disciplinară este o structură internă ce nu poate angaja şi reprezenta Corpul profesional, în timp ce Consiliul Superior al CECCAR reprezintă un organ central de conducere în măsură să reprezinte şi să angajeze Corpul profesional.
În susţinerea argumentelor menţionate anterior, indică dispoziţiile legale prevăzute în pagina 6 din recursul formulat de CECCAR, respectiv art. 32 lit. d) şi e), art. 9 din O.G. nr. 65/1994, dispoziţiile art. 10, art. 18 şi art. 48 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al CECCAR.
Evidenţiază faptul că organul de conducere Consiliul Superior al CECCAR nu s-a pronunţat asupra niciunui aspect privind fondul cauzei disciplinare, ci s-a pronunţat asupra unor chestiuni de procedură şi a unor omisiuni cu privire la care comisiile de disciplină sunt obligate să se supună, respectiv să le parcurgă. Prin urmare, Consiliul Superior al CECCAR nu a interferat în activitatea comisiilor de disciplină, acestea din urmă putând să admită sau să respingă solicitările asupra cărora a omis anterior să se pronunţe potrivit propriei analize, după parcurgerea procedurii legale care obligă comisiile de disciplină să analizeze o petiţie sau o plângere în raport de dispoziţiile art. 15 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină.
Subliniază că Hotărârea nr. 22/648/31.03.2022 pronunţată de Consiliul Superior al CECCAR nu vatămă drepturile şi interesele intimatului-reclamant, acesta din urmă având posibilitatea formulării unei acţiuni în faţa instanţelor judecătoreşti, în măsura în care este nemulţumit de soluţia pronunţată.
A solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
4. Apărările formulate în cauză:
În cauză a fost formulată întâmpinare la recursurile promovate în cauză de către pârâţii B. prin Administratorul Judiciar consorţiul format din D. şi prin C. şi Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
La termenul de judecată din 29 ianuarie 2025 recurenta-pârâtă B. S.A., a învederat că şi-a schimbat denumirea în B. S.R.L.şi, totodată, a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unor chestiuni de drept care a fost soluţionată în sensul respingerii acesteia.
Prin notele de şedinţă recurenta-pârâtă B. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
5. Procedura de soluţionare a recursurilor
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 24 iunie 2024 s-a fixat termen de judecată la data de 29 ianuarie 2025, respectiv 12 martie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia instanţei de recurs asupra căilor de atac formulate
Înalta Curte constată fondate recursurile în limitele şi pentru considerentele expuse mai jos.
Din istoricul demersurilor judiciare derulate între părţile litigante, rezultă următoarele:
Cu titlul prealabil, este de menţionat că cererile de recurs privesc doar soluţia pe fondul cauzei şi nu dezlegarea data asupra excepţiei de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate.
Este de necontestat că, la data de 11.08.2017, pârâtul B. a formulat plângere împotriva expertului contabil A., pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 121 alin. (2) lit. m) din ROF a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România din 23.10.1995, coroborat cu dispoziţiile punctului II.3. Prin Hotărârea nr. 50/08.11.2017, emisă de către Comisia de disciplină de pe lângă Consiliul filialei CECCAR Bucureşti, s-a dispus respingerea plângerii formulate de către reclamanta B. S.A. împotriva pârâtului A., ca neîntemeiată.
Prin Hotărârea nr. 70/10.11.2021, emisă de către Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR a fost respinsă contestaţia formulată de B. S.A. împotriva Hotărârii nr. 50/08.11.2017. Prin Hotărârea nr. 22/648 din data de 31.03.2022, a fost admisă plângerea formulată de către B. S.A., s-a dispus anularea Hotărârii nr. 70/10.11.2021, emisă de către Comisia superioară de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR, şi transmiterea cauzei spre rejudecare Comisiei Superioare de disciplină de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR.
Astfel, cum rezultă din actele dosarului, scopul urmărit de reclamant în contradictoriu cu pârâţii B. şi Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România este anularea în tot a Hotărârii nr. 22/648 din data de 31.03.2022, pronunţată de către Consiliul Superior al CECCAR în dosarul nr. x/2018, susţinându-se că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 33 din O.G. nr. 65/1994 şi art. 6 din Legea nr. 554/2004, Consiliul Superior al CECCAR nefiind o entitate cu atribuţii jurisdicţionale.
Instanţa de fond, a apreciat că art. 33 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată, indicat în partea introductivă a Hotărârii contestate, este în prezent abrogat, astfel că nu putea servi drept temei pentru emiterea Hotărârii contestate. Această abrogare a survenit prin Legea nr. 162/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 548/12.07.2017, aşadar anterior formulării plângerii înregistrate la filiala CECCAR Bucureşti cu nr. 6087/11.08.2017, care a făcut obiectul prezentei cauze, motiv pentru care prevederile art. 33 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, în forma anterioară abrogării, nu erau aplicabile speţei de faţă.
Această statuare a instanţei de fond, a condus la concluzia, pe de o parte, că intenţia legiuitorului manifestată prin abrogarea expresă a art. 33 alin. (4) din O.G. nr. 65/1994 (abrogare survenită prin Legea nr. 162/2017) de a elimina atribuţia Consiliului Superior al CECCAR de a soluţiona contestaţiile îndreptate împotriva hotărârilor Comisiei superioare ale CECCAR, dar şi din prevederile 34 lit. b) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor şi Consiliul superior al CECCAR, care stabilesc faptul că hotărârile Comisiei superioare de disciplină sunt definitive.
O asemenea concluzie este consolidată prin admiterea acţiunii şi prin anularea în tot a Hotărârii nr. 22/648 din data de 31.03.2022, pronunţată de Consiliul Superior al CECCAR în dosarul nr. x/2018.
Reluând analiza criticilor comune de nelegalitate, Înalta Curte reţine că invocarea motivului de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 din C. proc. civ., cu referire la modul de motivare a sentinţei, are ca finalitate tocmai neanalizarea cauzei din perspectiva aspectelor avute în vedere de CS-CECCAR pentru a explica evoluţia şi modificările în timp a temeiului de drept şi fundamentul final al acestei hotărâri, reprezentat de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, de remarcat este şi faptul că, la pronunţarea soluţiei, judecătorul fondului nu a expus în argumentele prezentate dacă reglementările profesiei contabile exclud sau nu aplicarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. x, în sensul art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004 care prevede că plângere prealabilă reprezintă cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia.
Înalta Curte constată că, în argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de fond avea obligaţia potrivit dispoziţiilor legale enunţate de a arăta argumentele pro şi contra ce au format convingerea în ce priveşte soluţia pronunţată, argumente ce trebuiau să se raporteze atât la susţinerile, apărările părţilor, cât şi la probele şi dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii, cu atât mai mult cu cât, instanţa de fond, a reţinut că în speţă ar fi vorba de procedura "contestaţiei", iar nu de procedura "plângerii prealabile" reglementată de art. 7 din Legea 554/2004.
Înalta Curte constată că motivarea sentinţei instanţei de fond, sub aspectul anterior menţionat, poate fi considerată ca fiind afectată de viciul unor considerente insuficiente, cum au susţinut recurentele.
Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reţine că, lipsa argumentelor sus enunţate din considerentele hotărârii, ce ţin de motivarea soluţiei pronunţate, face imposibilă examinarea legalităţii soluţiei instanţei de fond, motiv pentru care fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., urmează a se admite recursurile, a se casa sentinţa recurată şi, în baza art. 496 alin. (2) C. proc. civ., a se trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond, urmând a fi analizate ca apărări şi celelalte critici, ce vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
În rejudecare, instanţa de trimitere, în exercitarea rolului activ prevăzut de dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., cu respectarea principiilor care guvernează procesul civil, va da calificarea juridică exactă actelor şi faptelor deduse judecăţii de reclamant şi va statua, în raport de limitele învestirii, şi, mai apoi, cu privire la normele de drept aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, argumentat în fapt şi în drept, cu luarea în considerare şi a dezlegărilor date normelor de drept invocate de părţi prin prezenta hotărâre.
Instanţa de trimitere va dispune, totodată, cu privire la orice măsuri ce apreciază că se impun a fi dispuse în cauză, în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice asupra cererii deduse judecăţii.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile formulate de recurenţii-pârâţi B. şi Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România împotriva sentinţei civile nr. 1996 din 22 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 9 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.