Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 14.04.2025 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale sub numărul unic de dosar x/2025, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central şi în temeiul art. 17 alin. (8) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2025, contestaţie, prin care a solicitat anularea Deciziei Biroului Electoral Central nr. 264/D din data de 11.04.2025.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 89 din data de 16 aprilie 2025, Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile indicate la punctul I.2 supra a declarat recurs reclamantul A., prin care, invocând cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În susţinerea căii de atac promovate, recurentul a evocat, pe de o parte, teza lipsei motivării hotărârii recurate, iar, pe de altă parte, pe cea a calităţii de motive străine de natura cauzei a considerentelor primei instanţe ce au vizat prevederile art. 3 pct. 11 şi pct. 12 din Regulamentul (UE) 900/2024.
Prin primul set de argumente, recurentul – reclamant a arătat, în esenţă că, din perspectiva calităţii de actor politic, reţinerea, de către instanţa de fond, a exercitării, de către reclamant, a unui mandat de senator ar fi străină de situaţia de fapt incidentă cauzei, câtă vreme acesta a deţinut calitatea de deputat până în decembrie 2024, în prezent fiind simplu membru al B..
În continuare, partea recurentă a subliniat că nici argumentele primei instanţe care privesc natura juridică a textului publicat pe platforma online C. de îndemn direct către alegători de a vota un candidat la alegerile prezidenţiale din 4 mai 2025 nu ar putea fi calificate drept motivare care să aibă legătură cu cauza, întrucât esenţa postării a fost cea a unei explicaţii legate de promisiunea personală a recurentului de a-şi da demisia din B. în anumite condiţii. În acest, sens recurentul a învederat că întreaga postare ar reprezenta explicaţii şi opinii personale, care nu pot fi cenzurate.
De asemenea, recurentul – reclamant a învederat că în sentinţa recurată nu se regăsesc considerente prin care instanţa de fond să fi dezlegat chestiunea actorului politic în numele căruia reclamantul ar fi acţionat, fiind ignorate aspecte precum faptul că reclamantul nu şi-a dat demisia din B., nu s-a autosuspendat, nu a dobândit o funcţie de conducere sau reprezentare în acest partid şi nu s-a alăturat staff-ului de campanie al lui D..
Pe de altă parte, sub titulatura motive străine de natura cauzei, recurentul – reclamant a susţinut că prevederile art. 3 pct. 11 şi pct. 12 din Regulamentul (UE) 900/2024 nu ar fi incidente cauzei pendinte, întrucât reclamantul nu ar fi invocat aceste prevederi normative, nu ar fi folosit tehnicile reglementate de aceste texte din Regulamentul indicat supra, nu ar fi plătit pentru creşterea distribuţiei către platforma C., nu deţine un grup de propagare a mesajelor proprii, nu a distribuit postarea pe grupuri de comunicare directă (platforme de tipul E.), iar postarea sa ar avea doar 2 distribuiri, venite în mod natural de la diverşi urmăritori.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimatul – pârât Biroul Electoral Central a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca legală, a sentinţei recurate, argumentând, în esenţă, în sensul existenţei, în cuprinsul hotărârii atacate, a unei motivări conforme obligaţiei ce incumbau, în acest sens, instanţei de fond.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente şi aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că, prin plângerea ce a fost înregistrată la Biroul Electorul Central pentru alegerea Preşedintelui României din anul 2025 ("Biroul Electoral Central" sau "BEC") sub nr. 840C/BEC/P.R.2025/11.04.2025, a fost reclamată afişarea, pe platforma online foarte mare C., a unui material text, despre care s-a afirmat că a fost publicat cu eludarea legislaţiei naţionale în domeniul electoral.
În aplicarea prevederilor art. 9 din Regulamentul (UE) nr. 2022/2065, a art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 50/2024, a art. 16 şi art. 17 din O.U.G. nr. 1/2025, a art. 3 şi art. 30 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2024/900 şi ţinând cont de Hotărârea Autorităţii Electorale Permanente nr. 9/2025, pârâtul Biroul Electoral Central a emis Decizia BEC nr. 264D/11.04.2025, prin care a admis plângerea menţionată mai sus şi a dispus eliminarea materialului text publicat pe platforma online foarte mare C. de utilizatorul cu nume A. şi indicativ A. - https://www.x.com la următorul URL: https://www.x.com, de către F. din Irlanda, furnizorul serviciului de platformă online foarte mare C. şi a tuturor materialelor conexe acestuia.
Legalitatea Deciziei BEC nr. 264D/11.04.2025 a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale, urmare învestirii sale prin contestaţia formulată de recurentul - reclamant, prin sentinţa recurată, instanţa de fond expunând în considerentele hotărârii, o motivare apreciată de Înalta Curte ca fiind conformă obligaţiei ce incumba primei instanţe în această privinţă, motiv pentru care sunt nefondate criticile subsumate de partea recurentă – reclamantă cazului de casare/nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. (singurul caz de casare evocat de recurent şi în limitele căruia instanţa de control judiciar va realiza verificarea sentinţei Curţii de Apel Bucureşti).
Referitor la aspectul motivării sentinţei, Înalta Curte arată că art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. implică o nelegalitate a hotărârii recurate fie prin prisma faptului că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fie că acele motive sunt contradictorii sau toate motivele sunt străine de natura cauzei.
Din cuprinsul cererii de recurs formulate în cauză rezultă că, în accepţiunea titularului căii de atac, hotărârea recurată ar fi susceptibilă de casare în raport, pe de o parte, de o pretinsă nemotivare a acesteia, iar, pe de altă parte, de o pretinsă lipsă a legăturii cu cauza a argumentelor evocate de prima instanţă.
Lecturând atent sentinţa atacată, în raport de criticile aduse de recurentul – reclamant, Înalta Curte constată existenţa raţionamentului logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată, motivarea hotărârii fiind logică, clară şi coerentă, bazată pe formulări concrete, specifice, astfel încât este posibil controlul hotărârii în căile de atac; în plus, considerentele dezvoltate de instanţa de fond sunt în legătură cu soluţia pronunţată, fiind, astfel, respectate atât prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., cât şi cele ale art. 6 din Convenţia [europeană] a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ("Convenţia EDO").
Instanţa de control judiciar reţine că obligaţia de motivare a unei hotărâri judecătoreşti, conform prevederilor art. 425 din C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părţilor, stabilirea, în considerentele hotărârii, a situaţiei de fapt, încadrarea în drept, expunerea unui raţionament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluţiei date în cauză.
Se reţine că judecătorul nu este obligat legal să răspundă oricărui argument de fapt şi de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial - ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menţionate în cererea părţii în sprijinul aceluiaşi motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a unei părţi nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.
Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, în acest sens fiind relevante şi argumentele statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (paragraful 20 din hotărârea pronunţată în cauza Gheorghe Mocuţa contra României), potrivit cărora "...deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x) . . . . . . . . . .Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)".
Aplicând aceste repere teoretice cauzei pendinte, Înalta Curte subliniază, dintr-o primă perspectivă, că se impune o evidenţiere a chestiunii litigioase analizate, în mod concret, în cadrul acţiunii cu care instanţa de fond a fost învestită, sferei acestei chestiuni urmând a-i fi circumstanţiată cercetarea existenţei sau inexistenţei unei motivări a sentinţei.
Cum ceea ce s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată a fost verificarea legalităţii unei decizii a BEC emise în aplicarea prevederilor art. 17 din O.U.G. nr. 1/2025 în vederea soluţionării plângerilor cu privire la campania electorală prin intermediul platformelor online foarte mari, în sensul art. 3 din Regulamentul (UE) 2024/900, aspectele examinate vizează, în esenţă, îndeplinirea sau neîndeplinirea de către titularul materialului publicat pe sus indicatele platforme, a obligaţiei reglementate de art. 16 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 1/2025, coroborate cu cele ale art. 2 şi art. 3 din Hotărârea AEP nr. 9/2025, de etichetare a respectivelor materiale în scopul atenţionării şi informării corecte a publicului cu privire la caracterul de material publicitar politic al postării, în măsura în care condiţiile ca această obligaţie să se nască în sarcina titularului materialului sunt îndeplinite.
În continuare, se reţine că obligaţia de etichetare sus indicată incumbă actorilor politici, iar, din interpretarea art. 3 pct. 4 din Regulamentul (UE) 2024/900, rezultă că dobândesc o atare calitate inclusiv persoanele fizice care nu deţin funcţii elective, dar care postează pe conturile personale, deschise pe platformele online foarte mari, în mod preponderent şi repetitiv, având potenţial de influenţare a electoratului, materiale prin care promovează obiectivele politice ale unui candidat la orice mandat electiv, în determinarea calităţii de actor politic relevanţă prezentând, alături de alte elemente, inclusiv conţinutul materialului publicat pe platformă (lit. g) teză finală coroborată cu lit. d) ambele ale art. 3 pct. 4 din Regulamentul (UE) 2024/900, analizate în raport de considerentul de la pct. 23 al Regulamentului (UE) 2024/900).
Or, în raport de aceste repere, deşi sunt corecte argumentele recurentului – reclamant privind evidenţierea greşită, în cuprinsul sentinţei recurate, a exercitării, de către acesta, a unui mandat de senator al României din partea unei formaţiuni politice (în contextul în care, în cuprinsul Deciziei BEC nr. 264D/11.04.2025, s-a reţinut calitatea de fost membru al Camerei Deputaţilor din Parlamentul României), ele nu sunt suficiente spre a genera reformarea hotărârii atacate, întrucât, din analiza coroborată a paragrafelor sentinţei primei instanţe, rezultă că o atare evidenţiere a calităţii de senator a reprezentat doar un fragment al raţionamentului instanţei de fond ce a stat la baza reţinerii corectei încadrării, de către BEC, a recurentului – reclamant, în categoria "actor politic".
Promovarea obiectivelor politice ale unuia dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale din 2025, în sensul textelor normative indicate supra, a fost un alt element reţinut de prima instanţă în filele x ale sentinţei, iar acesta reprezintă considerent prin care instanţa de fond a răspuns, în sensul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia EDO, argumentului principal al reclamantului referitor la neîncadrarea sa în categoria "actorului politic", în sensul reţinerii caracterului neîntemeiat al unui atare argument, astfel încât sentinţa este motivată prin considerente ce au legătură cu cauza.
Argumentele indicate în paragrafele anterioare sunt de natură a evidenţia şi caracterul nefondat al susţinerilor recurentului privind lipsa, din cuprinsul sentinţei recurate, a unor considerente prin care instanţa de fond să fi analizat chestiunea actorului politic în numele căruia reclamantul ar fi acţionat.
O atare chestiune a fost examinată de instanţa de fond printr-un raţionament juridic de sinteză, după cum rezultă din paragraful final al filei 10 şi din paragraful de debut al filei 11 din cuprinsul sentinţei, motiv pentru care nu pot fi reţinute nici aceste critici formulate de recurent, în cuprinsul sentinţei fiind identificare considerente care privesc chestiunea în discuţie, chiar dacă acestea nu au structura pe care o apreciază recurentul ca fiind optimă.
De asemenea, argumentele expuse în cererea de chemare în judecată privind faptul că reclamantul nu şi-a dat demisia din partidul arătat de acesta, nu s-a autosuspendat, nu a dobândit o funcţie de conducere sau reprezentare în acest partid (aspectul nealăturării staff-ului de campanie al lui D., fiind un element nou, evocat pentru prima dată în recurs) reprezintă doar argumente subsidiare în susţinerea motivelor (argumentelor) principale indicate de parte, astfel încât examinarea lor a fost realizată de către judecătorul fondului, în mod grupat, prin considerentele referitoare la argumentele esenţiale evocate. Pe cale de consecinţă, lipsa unei referiri exprese la aceste argumente nu echivalează cu o nemotivare.
În continuare, analizând susţinerile recurentului prin care acesta exhibă teza unei lipse a unui răspuns, din partea instanţei de fond, la argumentul principal din cuprinsul cererii de chemare în judecată prin care reclamantul învedera că nu ar fi fost întrunită condiţia existenţei unui îndemn direct către alegători pentru a vota un candidat, Înalta Curte observă că susţinerile recurentului – reclamant nu au, în realitate, structura unor critici de nelegalitate.
Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanţă în filele x ale sentinţei şi care vizează analiza mesajului materialului publicat de către recurentul – reclamant nu concordă modului în care apreciază partea recurentă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces, nu determină incidenţa motivului de casare în discuţie (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.), după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanţă a dreptului material, dar care nu a fost invocat de recurent.
Pe de altă parte, Înalta Curte observă caracterul incomplet al redării, în cuprinsul motivelor de recurs, a materialului text publicat pe platforma online foarte mare C. de către recurent şi care a făcut obiectul plângerii înregistrate de BEC sub nr. 840C/BEC/P.R.2025/11.04.2025, acesta omiţând să indice şi partea finală a acestuia: "Hai D.!", evidenţiată de înscrisul aflat la fila x verso a dosarului de fond, precum şi de explicaţiile furnizate de reclamant prin cererea de chemare în judecată (în care partea arată că, iniţial, mesajul conţinea şi acest text, ca mai apoi, acesta să fie eliminat înainte de pronunţarea deciziei BEC contestate).
Or, analizând sentinţa recurată exclusiv în limitele trasate de recurent prin invocarea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte consideră că, atâta vreme cât, prin decizia contestată, BEC a analizat aspectele evidenţiate prin plângerea înregistrată sub nr. x/11.04.2025, iar instanţa de fond a analizat legalitatea acestei decizii, rezultă că au legătură cu cauza considerentele sentinţei atacate prin care este prezentat raţionamentul ce a condus la concluzia existenţei unui îndemn direct către alegători de a vota candidatul vizat de sus indicata parte finală a materialului text.
Cât priveşte susţinerile recurentului privind caracterul străin de natura cauzei a menţiunii, din cuprinsul sentinţei, ce face referire la prevederile art. 3 pct. 11 şi 12 din Regulamentul 900/2024, Înalta Curte reiterează aspectele arătate în debutul prezentelor considerente, prin care a evidenţiat faptul că teza caracterului străin de natura cauzei, din cuprinsul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., impune, pentru incidenţa cazului de casare, ca întreaga motivare să aibă un atare caracter, iar nu doar un paragraf izolat, care, de altfel, nici nu are caracter decizoriu. Voinţa legiuitorului în acest sens este clar evidenţiată de sintagma "când hotărârea (...) cuprinde (...) numai motive străine de natura cauzei".
Pe cale de consecinţă, pretinsa deficienţă în motivare imputată de partea recurentă sentinţei atacate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu poate fi reţinută ca fiind fondată, prima instanţă arătând punctual de ce a respins acţiunea. Ceea ce trebuie observat în cauză este faptul că cerinţa existenţei unei motivări prin care s-a răspuns, prin raţionamente privite în mod unitar, iar nu fragmentat, argumentelor principale evocate prin cererea de chemare în judecată şi care au legătură cu cauza, este îndeplinită, fiind respectate garanţiile unui proces echitabil şi ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia EDO.
Faţă de cele arătate în precedent, observând prevederile art. 496 din C. proc. civ. şi fiind infirmate motivele de casare/nelegalitate invocate de recurent, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 89 din data de 16 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 89 din data de 16 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.