Şedinţa publică din data de 7 mai 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.04.2025 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale sub numărul unic de dosar x/2025, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Deciziilor nr. 590D/2025, nr. 597D/2025, nr. 605D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 şi nr. 663D/2025 emise de Biroul Electoral Central, solicitând anularea acestora şi, în principal, în privinţa materialelor reclamate prin Decizia nr. 627D/2025, transmiterea către BEC spre o nouă analiză, consecinţă a nemotivării deciziei contestate, iar, în subsidiar, în privinţa materialelor reclamate prin Decizia nr. 627D/2025 şi, în principal, în privinţa tuturor celorlalte materiale, obligarea BEC ca, în temeiul art. 17 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, să emită ordine de eliminare a materialelor publicitare politice ilegale.
1.2. Prin cererea adiţională depusă la data de 23.04.2025, reclamantul a solicitat şi anularea deciziei BEC nr. 214D/2025 privind soluţionarea întâmpinării înregistrate cu nr. x/09.04.2025 şi obligarea pârâtului să extindă domeniul de aplicare în privinţa următoarelor ordine de eliminare a conţinutului ilegal privind campania electorală din mediul online.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 122 din data de 25 aprilie 2025, Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale a respins excepţia inadmisibilităţii cererii şi excepţia lipsei de interes a reclamantului, ca neîntemeiate şi a respins cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile indicate la punctul I.2 supra a declarat recurs recurentul - reclamant A., prin care, invocând cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei, aşa cum a fost formulată şi precizată.
Prin memoriul depus în motivarea căii de atac, recurentul a evocat exclusiv incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi a formulat critici ce, din perspectivă punctuală, au vizat soluţia instanţei dată contestaţiei îndreptate împotriva Deciziilor BEC nr. 214D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/205, nr. 663D/2025 şi nr. 590D/2025.
Totodată, prin memoriul de recurs, recurentul – reclamant a argumentat în sensul existenţei unui interes în a obţine casarea soluţiei instanţei de fond ce a vizat Decizia BEC nr. 627D/2025, întrucât, deşi candidatul vizat de materialele analizate prin această decizie nu s-a calificat în turul II al scrutinului prezidenţial, prin hotărârea instanţei de fond au fost oferite dezlegări de principiu care ar trebui să fie general valabile indiferent de candidat şi care, în lipsa recurării, ar intra în puterea lucrului judecat, mai precis necesitatea lăţimii benzii de 10% pentru semnalarea informaţiilor conţinute de materialul publicitar şi posibilitatea de a utiliza tricolorul, simbol naţional, în materialele publicitare politice publicate în mediul online.
Au fost evocate şi argumentele în susţinerea tezei interesului în a contesta celelalte decizii emise de pârât, recurentul învederând că, deşi candidatul vizat de acestea, nu s-a calificat în turul II al alegerilor prezidenţiale din 2025, un alt candidat la aceste alegeri a formulat o contestaţie la Curtea Constituţională pentru anularea scrutinului prezidenţial, motivând, printre altele, că cei doi candidaţi ce au intrat în turul II al acestuia ar fi beneficiat de o campanie agresivă pe B., aspect ce a determinat ordinea candidaţilor pentru sus indicatul tur II al alegerilor.
Cât priveşte soluţia din cuprinsul sentinţei recurate ce a vizat contestaţia formulată împotriva Deciziei BEC nr. 214 D/2025, recurentul – reclamant a apreciat că instanţa de fond a reţinut, în mod eronat, din interpretarea dispoziţiilor paragrafelor 31 şi 36 din preambulul Regulamentului (UE) nr. 2022/2065, ale art. 17 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, ale art. 4 lit. f) din Legea nr. 50/2024 şi ale art. 9 alin. (2) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 2022/2065, că sus indicata decizie este temeinică şi legală.
Citând conţinutul normativ al prevederilor art. 9 alin. (2) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 2022/2065 şi aspectele învederate în paragrafele 31 şi 36 din preambulul aceluiaşi regulament, recurentul – reclamant a subliniat că, deşi în cuprinsul textelor indicate se specifică că efectul ordinului de a acţiona ar trebui limitat, în principiu, la teritoriul statului membru emitent al acestuia, se arată că există şi excepţii, atunci când autoritatea emitentă consideră că drepturile în cauză necesită un domeniul de aplicare teritorial mai larg. Prin urmare, în opinia recurentului, în cazuri excepţionale, domeniul de aplicare teritorial trebuie stabilit după punerea în balanţă a obiectivului urmărit de ordin şi a drepturilor şi intereselor legitime ale terţilor care pot fi afectaţi de ordin, pentru a se putea extinde domeniul de aplicabilitate teritorial al ordinelor, apreciind recurentul că ar trebui îndeplinite cumulativ trei condiţii: a) să existe o situaţie excepţională, b) să existe un obiectiv legitim şi bine justificat şi c) să existe un just echilibru între obiectivul urmări de ordin şi consecinţele sale asupra drepturilor şi intereselor legitime ale terţilor.
Prima condiţie a fost apreciată de recurent drept îndeplinită în raport de faptul că scrutinul pentru alegerea Preşedintelui României reprezintă o situaţie excepţională în sensul regulamentului, întrucât este consecinţa anulării unui proces electoral anterior pentru manipularea făcută în mediul digital şi, ca atare, beneficiază de reguli stricte în privinţa conţinutului publicat pe platformele online, conform prevederilor art. 16 - 17 din O.U.G. nr. 1/2025.
Din perspectiva celei de-a doua condiţii evocate de recurent, acesta a arătat că obiectivul urmărit de ordinul de eliminare a conţinutului ilegal este cel trasat de Curtea Constituţională prin Hotărârea nr. 32/2024, mai precis evitarea manipulării caracterului liber exprimat al votului.
Citând considerentele sus indicatei hotărâri şi pe cele ale Deciziei CCR nr. 1189 din 6 noiembrie 2008, recurentul a apreciat că au fost acordate garanţii şi protecţie sporită drepturilor de a alege şi de a fi ales, acestea fiind drepturi ce ţin de esenţa democraţiei, astfel că extinderea aplicabilităţii teritoriale a ordinelor de eliminare a conţinutului ilegal ar fi, prin natura sa, una necesară. Din această perspectivă, recurentul – reclamant a apreciat că menţinerea domeniului de aplicare la nivelul României, în contextul în care în ţările din uniunea europeana locuiesc peste 3 milioane de români care au acces, în continuare, la conţinutul ilegal, nu satisface dezideratul trasat de către Curtea Constituţională prin Hotărârea nr. 32/2024 şi nu acordă importanţa pe care constituantul a conferit-o acestor drepturi.
În privinţa drepturilor şi intereselor legitime ale terţilor, recurentul a menţionat că, din moment ce chestiunea în discuţie priveşte un conţinut ilegal al mesajelor publicate, destinatarii serviciilor oferite de platformele online nu ar trebui să fie afectaţi în sens negativ, în categoria acestora intrând atât autorul conţinutului ilegal, care nu poate invoca vreo vătămare din moment ce conţinutul său nu respectă prevederile legale şi utilizator, care vizualizează conţinutul ilegal, dar care nu suferă vreo vătămare, ci, din contră, beneficiază de protecţie împotriva manipulării.
Punând în balanţă dreptul la alegeri libere şi corect exprimate al cetăţenilor români şi marja de profit a furnizorului de servicii, recurentul a apreciat că primează, în temeiul dreptului intern şi unional, dreptul cetăţenilor români la alegeri libere şi corect exprimate, care trebuie să beneficieze de o protecţie sporită, existând, astfel, asigurat un "just echilibru" între cerinţele de interes general ale cetăţenilor cu drept de vot şi protecţia drepturilor şi intereselor entităţilor deţinătoare ale platformelor online foarte mari, măsura fiind una adecvată, aptă să ducă la atingerea scopului legitim urmărit şi este necesară, câtă vreme, în viziunea recurentului, fără ea, nu s-ar putea realiza obiectivul urmărit.
Totodată, recurentul a opinat că paragraful final din considerentul 31 din preambulul Regulamentului (UE) nr. 2022/2065 ar avea un înţeles contrat celor reţinute de instanţa de fond, întrucât stabileşte faptul că dreptul unional nu limitează aplicabilitatea teritorială a ordinelor de eliminare la teritoriul naţional.
Printr-un alt set de argumente, recurentul - reclamant a criticat soluţia de respingere a contestaţiei îndreptate împotriva Deciziei BEC nr. 627D/2025, apreciind că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut faptul că, atâta timp cât a fost îndeplinit scopul de a asigura vizibilitatea şi de a informa alegătorii cu privire la natura mesajului, ar fi excesiv să se considere că mesajul nu a fost etichetat, în mod corespunzător, sens în care recurentul a evocat o eronată aplicare a prevederilor art. 3 alin. (1) din Hotărârea AEP nr. 9/2025. De asemenea, referitor la utilizarea drapelului României în cuprinsul materialelor publicitare online, recurentul a apreciat că instanţa de fond a încălcat şi aplicat greşit prevederile art. 10 din C. civ. şi art. 41 alin. (7) din Legea nr. 370/2004 prin raportare la art. 2 alin. (5) din Decizia nr. 54D/2025 a BEC.
Criticile aduse soluţiei de respingere a contestaţiei formulate împotriva Deciziei BEC nr. 663D/2025 au vizat, pe de o parte, modul de aplicare şi interpretare, de către judecătorul fondului, a prevederilor art. 16 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, art. 3 din Regulamentul (UE) nr. 2024/900 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, pe care recurentul l-a apreciat eronat. În acest sens, recurentul a considerat că mesajele difuzate de utilizatorul indicat în plângerea soluţionată prin Decizia BEC nr. 663D/2025 ar fi aparţinut unui actor politic, a cărui calitate ar fi fost, în opinia recurentului, constatată cu autoritate de lucru judecat şi ar reprezenta publicitate politică pozitivă, de natură şi concepută să influenţeze un comportament de vot la nivel naţional, promovându-se direct un candidat. Pe de altă parte, prin criticile ce au vizat această decizie a fost adus şi argumentul conform căruia deţinătorul paginii de C. coincide cu deţinătorul paginii de B., iar, din materialele reclamate, s-ar putea observa cum persoana care realizează interviurile poartă o legitimaţie ce cuprinde însemnele electorale ale alianţei electorale România Înainte, astfel încât interviurile nu ar fi luate în cadrul unui demers jurnalistic, ci ar fi, în realitate, materiale realizate cu actori politici, membrii ai partidelor ce compun D., sugerând, astfel, celor ce vizualizează materialele că acest candidat ar trebui să fie votat.
Criticile aduse soluţiei de respingere a contestaţiei formulate împotriva Deciziei BEC nr. 629D/2025 au privit tot teza unei eronate aplicări şi interpretări a prevederilor art. 16 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, art. 3 din Regulamentul (UE) nr. 2024/900 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, în raport de natura de publicitate politică pozitivă a mesajelor.
Printr-un ultim set de argumente, recurentul – reclamant a invocat şi nelegalitatea dezlegărilor date de prima instanţă contestaţiei formulate împotriva Deciziei BEC nr. 590D/2025, apreciind recurentul că, urmare aplicării cerinţelor prevăzute la art. 3 pct. 2 lit. b) şi pct. 3 din Regulamentul (UE) nr. 2024/900, materialul publicat de utilizatorul de B. "romania.la.vot" are natura publicităţii politice pozitive, care este de natură şi concepută să influenţeze un comportament de vot la nivel naţional.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimatul – pârât Biroul Electoral Central a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca legală, a sentinţei recurate, argumentând, în esenţă, în sensul unei corecte aplicări şi interpretări a normelor de drept material.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente şi aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul - reclamant A. este fondat, în limitele şi pentru următoarele considerente:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
a. Cu titlu prealabil, din perspectiva identificării limitelor învestirii în recurs, Înalta Curte observă că, deşi prin declaraţia de recurs depusă la dosarul cauzei, recurentul – reclamant a solicitat casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei, aşa cum a fost formulată şi precizată, prin memoriul de recurs depus, partea recurentă a adus critici doar soluţiei de respingere a contestaţiei formulate împotriva Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025, nr. 663D/2025 şi nr. 214D/2025.
Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar reţine că, prin calea de atac, astfel cum a fost aceasta motivată, recurentul – reclamant nu a formulat critici şi împotriva soluţiei cuprinse în sentinţa nr. 122 din data de 25 aprilie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva Deciziilor BEC nr. 597D/2025 şi nr. 605D/2025 şi nici împotriva modului de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii cererii.
Susţinerile recurentului – reclamant expuse cu ocazia dezbaterilor publice de la termenul de judecată la care instanţa de recurs a reţinut cauza pendinte spre soluţionare, ce au vizat fondul căii de atac şi prin care recurentul a solicitat admiterea recursului, vor fi avute în vedere, în examinarea căii de atac, tot în limitele casării stabilite prin voinţa recurentului – reclamant exprimată în memoriul de recurs.
În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că soluţiile de respingere a excepţiei inadmisibilităţii cererii şi de respingere a cererii de anulare a Deciziilor BEC nr. 597D/2025 şi nr. 605D/2025 au intrat în puterea lucrului judecat, neputând face obiectul examinării în recurs, motiv pentru care acesta vor fi menţinute.
Tot acestor limite, ce primează, urmează a le fi circumscrisă şi examinarea motivului de casare de ordine publică, invocat de instanţa de recurs la sus indicatul termen, cu privire la excepţia lipsei interesului reclamantului A. în susţinerea cererii de anulare a deciziilor Biroului Electoral Central şi care se înscrie în categoria ipotezelor circumscrise cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, motivul de recurs de ordine publică va fi examinat în raport de soluţia dată contestaţiei din perspectiva cererii de anulare a Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 şi nr. 663D/2025.
De asemenea, se reţine că, deşi prin declaraţia de recurs, astfel cum a fost aceasta precizată cu ocazia depunerii formei semnate a acesteia, recurentul – reclamant a invocat şi cazul de casare reglementat de pct. 6 al alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ., alături de cazul de casare reglementat de pct. 8 al aceluiaşi articol, prin memoriul de recurs partea recurentă a arătat că înţelege să invoce doar cazul de casare reglementat de pct. 8 al alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ.. Totodată, în memoriul de recurs ce conţine motivarea căii de atac nu au fost regăsite argumente prin care să fie dezvoltate tezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. Or, în acest context, invocarea, prin declaraţia de recurs, a cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. are natură pur formală, câtă vreme prin memoriul de recurs depus, conform art. 487 alin. (1), coroborate cu art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., nu au fost formulate critici subsumate acestui motiv de casare.
Conchizând, instanţa de control judiciar va examina recursul declarat de recurentul - reclamant A. prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., conform limitelor casării descrise în paragrafele anterioare.
b. Examinând, în continuare, motivul de casare de ordine publică invocat din oficiu, ce priveşte excepţia lipsei interesului reclamantului A. în susţinerea cererii de anulare a Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 şi nr. 663D/2025, Înalta Curte îl găseşte fondat pentru argumentele ce vor fi expuse în paragrafele subsecvente.
Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că, prin Decizia BEC nr. 590 D/2025, a fost respinsă plângerea recurentului - reclamant referitoare la materialul video ce conţinea menţiunile "#E., #susţinempnl, #susţinempsd" publicat pe platforma online foarte mare B., la data de 7 aprilie 2025, de utilizatorul cu indicativul "romania.la.vot" - https://www.x.com/x, la următoarele URL-uri: x
Prin Decizia BEC nr. 627D/2025 a fost respinsă plângerea recurentului - reclamant referitoare la nerespectarea art. 3 alin. (1) din Hotărârea AEP nr. 9/2025, în sensul că eticheta vizibilă permanent în partea superioară a cadrului vizual nu formează o bandă care sa aibă dimensiunea de minim 10% din cea a cadrului vizual, ci are dimensiuni cuprinse între 5% şi 8,95 % şi la faptul că în privinţa unui număr de 6 dintre cele 8 materiale, domnul F. foloseşte drapelul României, prin materialele distribuite de către utilizatorul cu pseudonim "banumuscel" şi nume F. https://www.x.com, la următoarele URL-uri: x
Prin Decizia BEC nr. 629D/2025 a fost respinsă plângerea recurentului - reclamant prin care acesta clama lipsa elementelor specifice materialelor publicitare politice în ceea ce priveşte materialele încărcate la data de 15 aprilie 2025, respectiv 7 aprilie 2025 pe platforma online foarte mare B. de utilizatorul cu indicativul romania.noi.putem – URL https://www.x.com, regăsite la următoarele URL-uri: x
După cum a arătat şi instanţa de fond, în motivarea contestaţiei formulate împotriva acestei decizii a BEC, reclamantul a susţinut că materialele reclamate prin decizia contestată constituie materiale de propagandă electorală, întrucât domnul E. se adresează electoratului în mod direct şi îşi promovează printr-un discurs public, dar în perioada campaniei electorale, viziunile şi obiectivele politice ale acestuia cu privire la legislaţia incidentă în materia pensiilor speciale.
Prin Decizia BEC nr. 663D/2025 a fost respinsă plângerea recurentului - reclamant referitoare la materialul publicat pe platforma online foarte mare de către utlizatorul cu indicativul "valentinastoican70", https://www.x.com la următoarele URL-uri: x
Astfel cum a subliniat şi instanţa de fond, reclamantul a invocat, în esenţă, că "interviurile" luate de doamna G. ar fi, în opinia sa, materiale realizate cu actori politici membri ai partidelor ce compun D., astfel că răspunsurile la întrebarea "De ce E.?" nu ar putea decât să îl pună într-o lumină favorabilă pe acesta din urmă, sugerând, în optica recurentului, celor care vizualizează materialele că acest candidat ar trebui să fie votat.
Din analiza integrată a aspectelor invocate în justificarea formulării contestaţiei, printre care se numără şi apărările indicate în răspunsul la întâmpinare depus în etapa procesuală a fondului, Înalta Curte reţine că interesul în formularea plângerilor şi a contestaţiei a fost justificat de reclamant prin invocarea calităţii sale de membru al H., care îl susţine politic pe candidatul I. şi a aprecierii reclamantului că materiale contestate îl prejudiciază pe sus indicatul candidat, influenţând alegătorii să voteze direct şi indirect cu un alt candidat.
Examinarea Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 şi nr. 663D/2025 relevă faptul că acei candidaţi ce, în viziunea reclamantului A., ar fi fost favorizaţi de materialele contestate au fost domnul E. şi domnul F.. Acest aspect a fost recunoscut expres şi de recurentul – reclamant cu ocazia dezbaterilor de la termenul la care instanţa de recurs a reţinut calea de atac spre soluţionare.
Astfel, folosul practic urmărit de recurentul – reclamant prin formularea cererii de chemare în judecată a fost cel al eliminării, pe calea obligării intimatului – pârât la emiterea unor ordine în acest sens, a materialelor indicate supra, ce vizau primul tur al scrutinului prezidenţial din anul 2025 şi care au fost considerate de acesta ca fiind de natură a prejudicia candidatul la mandatul prezidenţial susţinut de partidul al cărui membru a declarat recurentul că este.
Din informaţiile publice indicate pe pagina de internet a Autorităţii Electorale Permanente https://prezenta.roaep.ro/(Procesul – verbal privind rezultatul votării la alegerile pentru Preşedintele României 04 mai 2025 nr. RFT1/BEC/P.R.2025 din 06.05.2025) rezultă, pe de o parte, epuizarea primului tur al sus indicatului scrutin, iar, pe de altă parte că acei candidaţi care au îndeplinit condiţiile art. 81 din Constituţia României, republicată pentru a participa la al doilea tur de scrutin sunt alţii decât cei apreciaţi de recurentul – reclamant ca fiind favorizaţi de materialele publicate pe platformele online foarte mari a căror eliminare reclamantul a fost solicitat-o.
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la data promovării cererii, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.
Analizând interesul procesual al recurentului - reclamant prin raportare la efectele pe care o eventuală anulare a actelor administrative atacate le-ar putea avea asupra drepturilor şi intereselor clamate, Înalta Curte consideră că, urmare intervenirii sus indicatelor evenimente electorale, nu mai subzistă interesul recurentului – reclamant în susţinerea cererii de anulare a Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 şi nr. 663D/2025.
Astfel, epuizarea primului tur al scrutinului prezidenţial din anul 2025 şi calificarea în turul al doilea al scrutinului a altor candidaţi la mandatul prezidenţial decât candidaţii E. şi F., în raport de limitele învestirii stabilite prin cererea de chemare în judecată, prin care nu s-a solicitat şi o acoperire a unei pagube efectiv suferite, produc efectul lipsirii de actualitate a interesului reclamantului în a obţine eliminarea de pe platformele online foarte mari a materialelor apreciate de recurentul – reclamant ca fiind de natură a-i favoriza pe cei doi candidaţi indicaţi supra.
Argumentele recurentului – reclamant ce vizează formularea, de către candidatul la alegerile prezidenţiale J., a unei contestaţii la Curtea Constituţională pentru anularea alegerilor, prin care acesta a susţinut, printre altele, faptul că cei doi candidaţi care s-au calificat în turul al doilea al alegerilor ar fi beneficiat de o campanie agresivă pe B. de natură a influenţa ordinea candidaţilor şi dorinţa reclamantului de a dovedi că au existat şi alţi candidaţi care ar fi beneficiat de acelaşi tip de campanie, nu sunt de natură a justifica reţinerea unui caracter actual al interesului recurentului – reclamant în demersul pendinte, câtă vreme ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea de chemare în judecată a fost obligarea intimatului – pârât la emiterea ordinelor de eliminare a materialelor indicate în precedent.
Prin urmare, interesul de a acţiona al recurentului - reclamant în privinţa Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 şi nr. 663D/2025 nu mai este actual, nefiind îndeplinită condiţia de exercitare a acţiunii referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.
În contextul descris mai sus, Înalta Curte reţine incidenţa, în cauză, a motivului de casare/nelegalitate de ordine publică reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat din oficiu, ce vizează chiar condiţiile de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, astfel încât recursul va fi admis, iar sentinţa civilă nr. 122 din data de 25 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale va fi casată în parte. În rejudecarea cauzei, va fi admisă excepţia lipsei interesului reclamantului A. în susţinerea cererii de anulare a Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 şi nr. 663D/2025 şi va fi respinsă această cerere de anulare, ca rămasă fără interes.
În raport de această soluţie, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune o analiză a argumentelor recurentului – reclamant privind interesul său care ar fi generat de dorinţa acestuia de înlăturare a considerentelor sentinţei atacate referitoare la Decizia Biroului Electoral Central nr. 627D/2025 şi nici argumentele subsumate de recurent motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ. ce privesc Deciziile Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 şi nr. 663D/2025.
c. Analizând, în continuare, criticile aduse de recurentul - reclamant soluţiei instanţei de fond de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de anulare a Deciziei BEC nr. 214 D/2025, subsumate de partea recurentă motivului de casare/nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte le consideră nefondate, pentru considerentele dezvoltate în cele ce urmează.
Înalta Curte reţine că, prin cererea adiţională depusă la data de 23.04.2025, reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Deciziei BEC nr. 214D/2025, susţinând că, prin demersul intimatului – pârât de respingere, ca neîntemeiată, a întâmpinării înregistrate cu nr. x/09.04.2025, reclamantul ar fi fost vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim (în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004).
Prin decizia intimatului – pârât indicată supra au fost respinse, în esenţă, (i) atât solicitarea petentului de încetare a practicii BEC de a publica conţinutul plângerilor ce fac obiectul lucrărilor aflate pe ordinea de zi, anterior soluţionării acestora, cât şi (ii) solicitarea de extindere a domeniului de aplicare teritorială a ordinelor de eliminare a conţinutului ilegal privind campania electorală din mediul online la nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.
Cererea de chemare în judecată din demersul judiciar pendinte şi motivele de recurs au vizat, însă, doar soluţia dată de Biroul Electoral Central celei de-a doua solicitări indicate mai sus.
Astfel, ceea ce se urmăreşte, în realitate, în cauza pendinte, este verificarea caracterului justificat sau nejustificat al refuzului intimatului – pârât de a admite cererea recurentului – reclamant de extindere a domeniului de aplicare teritorial al ordinelor de eliminare a conţinutului ilegal privind campania electorală din mediul online în toate statele Uniunii Europene.
Conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 refuz nejustificat de a soluţiona o cerere constă în exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, iar, potrivit lit. n) al aceluiaşi articol din Legea nr. 554/2004, excesul de putere se materializează în exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Contrar celor afirmate de recurent, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului a stabilit, în mod legal, că autoritatea publică emitentă a Deciziei BEC nr. 214D/2025 nu a acţionat discreţionar, cu exces de putere, atunci când a apreciat oportun să respingă solicitarea recurentului – reclamant de extindere a domeniului de aplicare teritorial al ordinelor de a acţiona împotriva conţinutului ilegal, emise în considerarea prevederilor art. 17 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, la întreg teritoriul Uniunii Europene, prima instanţă aplicând, în esenţă, în mod corect, criteriile de evaluare a raportului legalitate – oportunitate incident în cauză.
Înalta Curte observă că Decizia BEC nr. 214D/2025 a fost emisă în aplicarea prevederilor art. 17 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Preşedintele României din anul 2025 şi alegerilor locale parţiale din anul 2025, ce conţin o normă de trimitere la dispoziţiile art. 9 din Regulamentul (UE) 2022/2.065. În cuprinsul acestui articol legiuitorul naţional a arătat că deciziile Biroului Electoral Central prin care sunt admise plângerile cu privire la campania electorală prin intermediul platformelor online foarte mari reprezintă ordine de a acţiona împotriva conţinutului ilegal în sensul sus indicatului articol din Regulamentul (UE) 2022/2.065.
Conţinutul normativ al prevederilor O.U.G. nr. 1/2025 nu relevă reglementarea, de către legiuitorul naţional, a unei soluţii legislative referitoare la o situaţie anume determinată a dimensiunii spaţiale specifice acestei normei, în sensul de a indica un teritoriu particular în care şi-ar produce efecte sau consecinţe juridice, astfel încât, conform prevederilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, devine incidentă reglementarea-cadru în materie.
O atare reglementare este cea cuprinsă în prevederile art. 7 alin. (1) din C. civ., conform cărora actele normative adoptate de autorităţile şi instituţiile publice centrale se aplică pe întreg teritoriul ţării, afară de cazul în care se prevede altfel. Se mai reţine că excepţia reglementată de art. 8 din C. civ. vizează exclusiv raporturilor juridice de drept privat, în dreptul public fiind recunoscută stricta aplicare teritorială a normelor juridice.
Într-un atare context, din perspectiva verificării caracterului justificat sau nejustificat al refuzului şi a marjei de apreciere pe care intimatul – pârât a avut-o în examinarea solicitării respinse prin emiterea Deciziei BEC nr. 214D/2025, nu trebuie omisă stricta dimensiune teritorială indicată în precedent a normei naţionale în considerarea căreia a fost emis actul administrativ atacat.
Nici analiza Legii nr. 50/2024 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2022/2.065 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piaţă unică pentru serviciile digitale şi de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale), precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 365/2002 privind comerţul electronic nu generează o altă concluzie.
După cum a reţinut şi instanţa de fond, relevanţă în cauza pendinte prezintă şi prevederile art. 4 lit. f) din Legea nr. 50/2024, ce definesc ordinul de a acţiona împotriva conţinutului ilegal, ca fiind actul administrativ prin care o autoritate sau o instituţie publică ori o autoritate judiciară dispune, în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii Europene sau al dreptului intern aplicabil care este conform cu dreptul Uniunii Europene, ca furnizorii de servicii intermediare să acţioneze împotriva unui anumit element sau a mai multor elemente de conţinut ilegal, dar şi cele ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 50/2024, ce arată că: "(1) Ordinul de a acţiona împotriva conţinutului ilegal ce se emite de autoritatea relevantă care deţine competenţele în sectorul ori domeniul vizat de respectivul ordin în conformitate cu prevederile cadrului normativ naţional în vigoare trebuie să îndeplinească cel puţin condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (2) din Regulament".
Analizând, în continuare, dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 2022/2065, se reţine că, prin acestea, legiuitorul european a stabilit că "domeniul de aplicare teritorial al ordinului respectiv, pe baza normelor aplicabile din dreptul Uniunii şi din dreptul intern, inclusiv din Cartă, şi, după caz, a principiilor generale de drept internaţional, este limitat la ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivului său".
Prin paragraful 31 teza finală a Regulamentului (UE) nr. 2022/2065 s-a arătat că un atare regulament nu oferă temeiul juridic pentru emiterea unor astfel de ordine şi nici nu reglementează domeniul de aplicare teritorial al acestora sau asigurarea respectării lor la nivel transfrontalier, iar în paragraful 36 teza finală s-a arătat că, în special într-un context transfrontalier, efectul ordinului ar trebui limitat, în principiu, la teritoriul statului membru emitent, cu excepţia cazului în care caracterul ilegal al conţinutului decurge direct din dreptul Uniunii sau a cazului în care autoritatea emitentă consideră că drepturile în cauză necesită un domeniu de aplicare teritorial mai larg, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul internaţional, ţinând cont şi de interesele curtoaziei internaţionale.
Se mai reţine că aspectele dezvoltate în paragrafele din preambulul Regulamentului sunt esenţiale pentru înţelegerea voinţei legiuitorului european, preambulul fiind parte din structura acestuia şi un element de tehnică legislativă ce prezintă un rol de esenţă în interpretarea teleologică a normei, după cum s-a arătat constant în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, însă efectele elementelor expuse în aceste paragrafe nu pot fi extinse într-o manieră care să atingă aceleaşi valenţe precum cele ale prevederilor concrete ale Regulamentului (articolele Regulamentului). Pe cale de consecinţă, aspectele învederate de legiuitorul european în paragrafele preambulului Regulamentului (UE) nr. 2022/2065 au rolul de a ajuta la interpretarea prevederilor normei, printre care se numără şi art. 9 alin. (2) lit. b) din Regulamentul indicat supra.
Or, atât prevederile acestui text din cuprinsul Regulamentului în discuţie, cât şi aspectele învederate în teza finală a paragrafului 36 din preambulul Regulamentului UE) nr. 2022/2065 subliniază un drept de opţiune al autorităţii emitente în a aprecia ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivului ordinului de a acţiona.
În exercitarea acestui drept de opţiune, intimatul – pârât a apreciat că nu se impune admiterea solicitării formulate de reclamant prin întâmpinarea înregistrată cu nr. 764/BRC/P.R.2025/09.04.2025, iar o atare exercitare a dreptului de apreciere nu are natura juridică a unui refuz nejustificat.
Din această perspectivă, Înalta Curte subliniază că O.U.G. nr. 1/2025 a fost adoptată tocmai în scopul organizării şi desfăşurării alegerilor pentru Preşedintele României din anul 2025, iar în preambulul acestui act normativ este evocată expres Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 la care face trimitere recurentul – reclamant. Or, câtă vreme soluţiile apreciate de însuşi legiuitor ca fiind apte şi suficiente pentru atingerea scopului trasat prin Hotărârea CCR nr. 32/2024 sunt chiar cele reglementate prin O.U.G. nr. 1/2025, iar prin acest act normativ nu sunt reglementate prevederi speciale derogatorii de la art. 7 din C. civ., nu se poate aprecia că emiterea Deciziei BEC nr. 214D/2025 a fost realizată cu exces de putere.
Înalta Curte subliniază că marja lăsată la libera apreciere a intimatului - pârât, ce se subsumează noţiunii de puterea discreţionară, reprezintă un drept al administraţiei publice aferent exercitării activităţii sale, în virtutea căruia aceasta poate recurge la orice mijloc de acţiune în limitele competenţei sale stabilite legal şi poate alege între mai multe soluţii posibile, pe cele pe care le consideră eficiente pentru satisfacerea interesului public general şi realizarea scopului legii.
În acest sens, Înalta Curte reţine că instanţa de contencios administrativ poate interveni în dreptul de apreciere al autorităţii publice doar sub aspectul limitării puterii discreţionare atunci când se demonstrează, de către persoana interesată, că aceasta a fost uzitată abuziv, fără justificare legală, respectiv cu depăşirea criteriilor de proporţionalitate. Astfel, ceea ce instanţa verifică nu este dacă măsură adoptată era singura sau cea mai adecvată posibil, ci doar dacă aceasta are un caracter vădit inadecvat în raport cu obiectivul pe care instituţiile competente îl urmăresc, or, în cauza de faţă, în raport de aspectele menţionate anterior nu poate fi reţinută teza unui caracter vădit inadecvat.
Înalta Curte reţine că respingerea solicitării de extindere a domeniului de aplicare teritorial al ordinelor de eliminare a conţinutului ilegal privind campania electorală din mediul online vizează un scop legitim şi are caracter adecvat, întrucât astfel se creează probabilitatea ca scopul măsurii să fie atins sau, cel puţin, ca atingerea acestuia să fie încurajată, favorizată, Deciziei BEC nr. 214D/2025 având un caracter proporţional, echilibrat, logic şi bazat pe lege/normă.
Prin urmare, nu se poate reţine incidenţa motivului de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prima instanţă interpretând şi aplicând corect normele de drept material relevante cauzei, astfel încât sentinţa civilă nr. 122 din data de 25 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale, va fi menţinută şi în privinţa soluţiei de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de anulare a Deciziei BEC nr. 214 D/2025.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În raport de cele învederate în precedent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând incidenţa cazului de casare/nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul - reclamant A., va casa în parte sentinţa civilă nr. 122 din data de 25 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale şi rejudecând, va admite excepţia lipsei interesului reclamantului A. în susţinerea cererii de anulare a Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 şi nr. 663D/2025 şi va respinge această cerere de anulare, ca rămasă fără interes, menţinând în rest sentinţa recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 122 din data de 25 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale.
Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:
Admite excepţia lipsei interesului reclamantului A. în susţinerea cererii de anulare a Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 şi nr. 663D/2025.
Respinge cererea de anulare a Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 şi nr. 663D/2025, ca rămasă fără interes.
Menţine în rest sentinţa civilă nr. 122 din data de 25 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.