Şedinţa publică din data de 14 mai 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cauza dedusă judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 28.04.2025, sub nr. x/2025, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central a formulat contestaţie, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziilor 832D/2025 şi 881D/2025 şi obligarea Biroului Electoral Central ca, în temeiul art. 17 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, să emită ordine de eliminare a materialelor publicitare de propagandă electorală ilegale analizate prin Deciziile anulate.
Prin cererea modificatoare formulată, reclamantul A. a solicitat, adiţional celor invocate prin acţiunea introductivă, şi anularea Deciziilor nr. 931D/2025, 932D/2025 şi 986D/2025, cu obligarea Biroului Electoral Central, ca în temeiul art. 17 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, să emită ordine de eliminare a materialelor publicitare de propagandă electorală ilegale analizate prin Deciziile anulate.
Reclamantul A. a formulat precizare la acţiune.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 140 din 3 mai 2025, Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, ca neîntemeiată, şi a respins cererea modificată şi precizată a reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 140 din 3 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale reclamantul A. a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost modificată şi precizată.
În motivare, a arătat, în esenţă, că sentinţa recurată cuprinde motive străine de pricină, subsumate cazului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Astfel, arată că argumentele invocate prin cererea precizatoare, cele referitoare la aplicarea prioritară a dreptului unional, nu au fost analizate deloc. De asemenea, a susţinut că nu există nicio referire la Decizia nr. 986D/2025, nici măcar pe cale indirectă, şi că motivarea instanţei este o reproducere integrală sau parţială a întâmpinării depuse de Biroul Electoral Central.
Totodată, a arătat că instanţa de fond a susţinut prin sentinţa recurată că postările ar îndemna la susţinerea candidatei B., iar nu a candidatului C., că au fost făcute referiri la spoturi publicitare cu cost 0 şi la decizia nr. 1361D/2025, aspecte neinvocate nici prin cererea de chemare în judecată, şi nici prin cererea modificatoare sau precizatoare.
În temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut, în privinţa Deciziilor nr. 832/2025 şi nr. 881/2025, că Biroul Electoral Central nu a contestat în aceste decizii calitatea de actor politic a persoanelor care au postat pe platforme online. A susţinut că, în speţă, este aplicabil art. 3 din RE 2024/900, prevederi de drept unional care se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 16 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, care prevăd că nu există condiţia privind îndemnul direct sau indirect de vota sau nu, fiind suficient ca materialul să fie conceput pentru a influenţa rezultatul. A menţionat că simpla etichetare este formă de publicitate politică.
Totodată, a susţinut că din cuprinsul materialelor postate rezultă indicarea codului C. proc. pen. A0B0C1D1E1, aspect care demonstrează că aceste materiale fac obiectul unei promovări electorale plătite.
În continuare, a arătat că prin Decizia BEC nr. 406D/2025 s-a admis plângerea formulată şi s-a stabilit că dl D., membru E., a promovat alt candidat, iar datorită imposibilităţii de a face campanie, acesta s-a autosuspendat, invocând art. 11 alin. (3) din Statut. A învederat că interpretarea art. 11 alin. (3) din Statut contravine prevederilor art. 16 din Legea nr. 14/2003, şi chiar şi în acest context, recurentul a apreciat că, în aceste condiţii, membrii E. tot trebuie să respecte îndatoririle de partid (art. 13 lit. c) Statut – să nu prejudicieze interesele E.), astfel că dl. D. continuă să încalce Decizia nr. 406D/2025.
În privinţa Deciziei nr. 931D/2025, recurentul a arătat că aceasta este contrară deciziei nr. 923D/2025, prin care s-a constatat că acelaşi material (publicat pe platforma online F.) constituie material de propagandă electorală care încalcă legislaţia în domeniul electoral. Încărcarea aceluiaşi material, dar pe o platformă online diferită - G., nu justifică diferenţa de tratament juridic, astfel că decizia nr. 931D/2025 este ilegală, contravenind disp. art. 11 alin. (3) din Legea nr. 370/2004 prin raportare la Decizia nr. 923D/2025.
În privinţa Deciziei nr. 932D/2025, recurentul a susţinut că este contrară deciziei nr. 925D/2025, prin care s-a constatat că acelaşi material (publicat pe platforma online F.) constituie material de propagandă electorală care încalcă legislaţia în domeniul electoral, în aceeaşi manieră ca situaţia mai sus expusă. A indicat Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2196/2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025 prin care s-a statuat că soluţia administrativă dispusă într-o anumită situaţie de fapt nu poate fi ignorată la analiza Biroului Electoral Central efectuată ulterior cu privire la o situaţie de fapt identică.
În continuare, a susţinut că materialul în discuţie este unul publicitar politic, că H. acţionează ca senator E., promovând un alt candidat decât cel desemnat de partid, iar prin acest lucru se încalcă Decizia BEC nr. 297D/2025, respectiv prevederile art. 11 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 370/2004, totodată, cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat provizorii a sentinţei civile nr. 100/2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale în dosarul nr. x/2025.
În privinţa Deciziei nr. 986D/2025, recurentul a susţinut că instanţa de fond a omis să o analizeze, neexistând nicio referire cu privire la aceasta sau la mesajul publicat de domnul I.. A arătat că materialul în cauză nu este etichetat, că acesta este în realitate un act de dezinformare şi că domnul I. este o figură reprezentativă din E., fiind deputat, astfel că trebuie reţinută calitatea de "actor politic" a acestuia.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul Biroul Electoral Central a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nedepunerea motivelor în termenul prevăzut de lege.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Potrivit art. 68 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României:
"(1) Judecarea de către instanţe a cererilor prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului."
În ceea ce priveşte regulile stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, dispoziţiile art. 999 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd următoarele:
"În vederea judecării cererii, părţile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere şi de pe actele care o însoţesc. Întâmpinarea nu este obligatorie."
Reţine Înalta Curte că judecata cauzei se realizează potrivit procedurii de urgenţă comunicarea actelor de procedură desfăşurându-se în condiţiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ. prin poştă electronică.
La acest termen de judecată, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului pentru nedepunerea motivelor în termenul prevăzut de lege, ca rămasă fără obiect.
6. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Se impune a se aminti, înainte de toate că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde: "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Astfel, în lumina acestor dispoziţii legale, din perspectiva exigenţei de a motiva, instanţa are obligaţia să arate, în concret, în raport de probele dosarului, situaţia de fapt pe care o reţine în cauză şi să demonstreze aplicarea regulii de drept incidente, aşa cum s-a evidenţiat şi în doctrină, considerentele hotărârii judecătoreşti trebuind să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, ferme, lipsite de contradicţii, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele şi menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere şi a exclude arbitrariul.
În legătură cu acest aspect, după cum rezultă din Avizul nr. x/2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, motivarea trebuie să răspundă pretenţiilor părţilor, adică diferitelor capete de acuzare şi mijloace de apărare, această garanţie fiind esenţială întrucât permite justiţiabilului să se asigure că pretenţiile sale au fost examinate, şi deci, că judecătorul a ţinut cont de ele.
Pe de altă parte, în doctrină şi în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a subliniat deseori că această obligaţie a instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat, dar, chiar dacă exigenţa motivării nu obligă judecătorul să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept ale părţilor, instanţa putând să grupeze unele dintre acestea pe baza unui numitor comun şi să le răspundă în cadrul unui singur considerent, este imperios necesară analiza acelor motive şi apărări care sunt esenţiale pentru dezlegarea pricinii, care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei.
În acest sens, jurisprudenţa CEDO (paragraful 29 din Cauza Boldea/României – 15.02.2007 şi paragraful 61 din Cauza Van den Hurk/Olandei – 19.04.1994) a statuat că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi a hotărârilor, în diferite state; mai exact, pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate (paragraful 29 din Cauza Boldea/României - 15.02.2007 şi paragraful 60 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994), fiind necesară examinarea chestiunilor de fapt şi de drept aflate la baza controversei.
Aşadar, pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat, cu adevărat, chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate.
Revenind la prevederile art. 425 alin. (1) C. proc. civ. şi transpunând dispoziţiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte aminteşte că obligaţia instanţei de fond de a motiva sentinţa pe care a pronunţat-o priveşte, în esenţă, arătarea situaţiei de fapt pe care a reţinut-o şi a considerentelor de fapt şi de drept pentru care a pronunţat soluţia criticată în recurs, criterii legale pe care sentinţa recurată nu le îndeplineşte.
Din motivarea instanţei de fond nu reiese în mod clar situaţia de fapt pe care a reţinut-o, deoarece analiza Deciziilor BEC nr. 832D/2025; nr. 881D/2025; nr. 931D/2025; nr. 932D/2025 si nr. 986D/2025 a fost efectuată în mod global, printr-un singur paragraf, respectiv: "In privinta Deciziilor BEC nr. 832D/2025; nr. 881D/2025; nr. 931D/2025; nr. 932D/2025 si nr. 986D/2025, prin care au fost respinse plangerile inregistrate la BEC, de catre numitul A., Curtea constata ca pe pagina de G. a numitului H., sentator din partea formatiunii politice E., nu poate fi identificat materialul la care face referire reclamantul prin contestaţie, in sensul ca este sustinut ca si candidat numitul C.."
Astfel, deşi instanţa de fond a reţinut că materialele postate pe platforma online G. care fac obiectul deciziilor mai sus menţionate nu poate fi identificat, în sensul că a fost susţinut candidatul C., Înalta Curte constată că nu toate aceste decizii sunt în legătură cu postările de pe pagina de G. a numitului H., fiind implicate şi alte persoane şi materiale publicitare politice.
De asemenea, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului menţionează calitatea de "actor politic" a numiţilor H. şi D., în sensul că nu poate fi reţinută în speţă deoarece aceasta se evaluează pentru fiecare caz în parte şi nu în mod global, analiza fiind necesară şi în funcţie de context, frecvenţa postărilor şi conţinutul acestora.
Înalta Curte apreciază că tocmai această analiză separată a fiecărei decizii a fost omisă de instanţa de fond, analiză ce trebuia efectuată cu privire la fiecare potenţial "actor politic" implicat, în raport cu criticile formulate prin acţiune. Mai mult, nu sunt indicate persoanele implicate potrivit deciziilor atacate şi nu există nicio menţiune cu privire la domnul I., materialul postat de acesta făcând obiectul Deciziei BEC nr. 986D/2025.
Înalta Curte nu a regăsit argumentată nici situaţia expusă prin precizarea la acţiune, iar toate cele de mai sus indică faptul că prima instanţă nu a examinat, cu adevărat, toate chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu s-a pronunţat în mod explicit asupra unor argumente şi mijloace de probă esenţiale invocate de recurentul-reclamant în motivarea acţiunii, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii şi atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că vătămarea procesuală cauzată nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.
În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentul-reclamant, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.
7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs
Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A., va casa în parte sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, menţinând soluţia instanţei cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 140 din 3 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale.
Casează în parte sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Menţine soluţia instanţei cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 14 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, potrivit art. 402 C. proc. civ.