Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 07.12.2023, sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General Pentru Imigrări - Direcţia Migratie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, a formulat contestaţie împotriva refuzului instituţiei pârâte IGI Caraş-Severin nr. x/BICS/BED/10.11.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru dl. B. cetăţean al statului NEPAL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea actului emis de către pârât şi obligarea acestuia să emită unu nou act prin care sa soluţioneze favorabil cererea reclamantei de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin.
2. Hotărârea instanţei de recurs
Prin sentinţa civilă nr. 165 din 12 martie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migratie - Biroul Pentru Imigrări Caraş-Severin.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 165 din 12 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a susţinut că străinul B. a fost încadrat în munca iniţial la societatea comerciala A. S.R.L. care i-a obtinut aviz de angajare in munca, însă Inspectoratul Teritorial de Munca Timis în urma unui control tematic din data de 11.04.2023 in urma analizei activitatii societatii, a constatat faptul ca activitatea de prestari sewicii ce se desfasoara la terti trebuie autorizata de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale ca si agent de munca temporara.
La data de 29.05.2023 măsură a fost îndeplinită şi comunicată la ITM Timis facandu-se mentiunea clara ca este imposibil de modificat structura societatii A. S.R.L. in conformitate cu cerintele H.G. nr. 1256/2011, dar a fost infiintata o firma subsidiara A. S.R.L., în care asociat unic este A. S.R.L., urmând să se facă transferul tuturor angajaţilor străini şi care lucrează sub forma de prestari servicii la terti.
Recurente susţine că a depus online pe site-ul instituţiei parate cerere de acordare a avizului de angajare in munca impreuna cu toate documentele necesare (pasaport, cazier, permis sedere, chitante plata taxe, adeverinta de la ANOFM, fisa postului, certificat constatator de la Registrul Comertului Timiş, certificat de inregistrare al societatii, curriculum vitae, poza, declaratie pe proprie raspundere a strainului ca nu are antecedente penale, oferta angajare, delegatie a persoanei imputernicite sa depuna dosarele din partea soubscrisei precum si acordul din partea societatii A. S.R.L. privind angajarea strainului in cadrul subscrisei) la data de 24.07.2023 primind numar de inregistrare x. Oferta de angajare pentru cetateanul strain este pentru functia cu cod COR: 932906: muncitor necalificat la asamblarea si montarea pieselor iar unul din codurile CAEN ale societatii, pentru care s-a cerut autorizare de catre Registrul Comertului este 2562 — Operatiuni de mecanica generala, ceea ce înseamna ca este corelat codul Cor al cetateanului strain cu codul CAEN al societatii.
Recurenta afirmă că instituţia pârâtă motivează în drept pe de o parte refuzul de eliberare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin prin faptul că recurenta nu îndeplineşte conditiile necesare pentru acordarea avizului de angajare, aratand ca ca am incalcat prevederile art. 4, alin. (2) lit. a), din) O.G. nr. 25/2014, iar in fapt ca societatea nu desfasoară activitatile prevăzute în actul constitutiv, iar pe de alta parte prin încălcarea de către reclamantă a disp. art. 30 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014.
Condiţia generală pentru eliberarea avizului de angajare pe care institutia consideră că recurenta a încălcat-o este cea prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. a): angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfăşoară pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.
Recurenta apreciază că în cadrul raportului juridic tripartit (agent de muncă temporari - salariat temporar - utilizator) partea care are calitatea de angajator este agentul de muncă temporar, iar pentru a păstra sensul reglementării agentului de muncă temporară, nu i se poate imputa acestui subiect de drept obligativitatea de a presta efectiv activitatea pentru care se cere acordarea avizului de muncă, activitatea urmând să se desfăşoare la utilizator, deoarece utilizatorul este persoana fizică sau juridică pentru care şi sub supravegherea si conducerea căreia munceşte temporar un salariat temporar pus la dispozitie de agentul de munci temporară.
Astfel, având în vedere dispozitiile legale în vigoare, pentru ca aplicarea art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 să fie în concordanţă cu dispozitiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu dispozitiile H.G. nr. 1256/2011 cu Directiva 2008/104/CE este necesar ca avizul de angajare să fie cerut de agentul de muncä temporarä pentru că acesta are calitatea de angajator, nu utilizator.
Prin îmbinarea acestui raport juridic tripartit (agent de muncă temporară - salariat temporar utilizator) se respectă dispozitiile art. 4 alin. (2) lit. a), respectiv angajatorul (agentul de muncă temporară) este cel care obţine avizul de angajare, cetăţeanul străin (salariatul temporar) este cel care prestează muncă, iar utilizatorul este cel la care se prestează efectiv munca salariatului temporar, conform misiunii de muncä temporară.
Recurenta apreciază că agentul de muncă temporară este considerat angajator potrivit dispoziţiilor legale în vigoare amintite că avizul de angajare trebuie obţinut de acesta, nu de societatea comercială sau persoana fizică pentru care salariatul temporar va lucra efectiv. Mai mult, reamintim că H.G. nr. 1256/2011 prevede posibilitatea angajatorului agent de muncă temporară de a angaja cetăţeni străini sau apatrizi, iar în solutionarea cererilor de eliberare a avizului de angajare, Inspectoratul General pentru Imigrări nu trebuie să se limiteze la aplicarea doar a dispozitiilor O.G. nr. 25/2014, ci trebuie să coroboreze aceste dispozitii cu celelalte acte normative aplicabile în materia angajării cetăţenilor străini la angajatorii care sunt autorizati ca agent de muncă temporară, respectiv Codul muncii, H.G. nr. 1256/2011 Directiva 2008/104/CE.
În ceea ce priveşte sustinerile pârâtului privind controalele pe care le-a efectuat in temeiul dreptului de control al statului este adevărat, că potrivit art. 6 alin. (11) din O.G. nr. 25/2014, Inspectoratul General pentru Imigrări poate efectua controale la sediile sociale sau punctele de lucru ale angajatorilor. Însă, aceste prevederi nu pot conduce la validarea actului contestat în cauză, în conditiile în care acest text a fost introdus mult după emiterea actului atacat (02.10.2023), abia pe parcursul solutionării cauzei, prin Legea nr. 28 din 29 februarie 2024 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sträinilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 176 din 5 martie 2024.
Cu privire la cel de al doilea temei de refuz, arătam instanţei faptul însăşi prima instanta admite faptul că plata este valabilă, fiind făcută chiar şi de un tert, si acesta nu poate constitui motiv de respingere a cererii de emitere a acizului de angajare ptr cetateanul strain.
4. Apărările formulate în cauză
Initmatul-pârât nu a formula tîntâmpinare la cererea de recurs.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea depusă la data de 29/09/2023 şi înregistrată de pârât sub nr. x, reclamanta A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B., cetăţean al statului Nepal.
Prin actul nr. 528014/BICS/BED/10/11/2023 pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări i-a comunicat că cererea a fost soluţionată nefavorabil, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 17 alin. (4) coroborat cu prevederile art. 4 alin. (2) lit. a) şi prevederile art. 30 alin. (1) raportat la art. 28 alin. (21) din O.G. nr. 25/2014.
Reclamanta în vederea apărării intereselor sale s-a adresat instanţei în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 potrivit căruia "(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detaşare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a dispus această măsură, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare", solicitând anularea adresei şi obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin.
Soluţionând acţiunea cu care a fost învestită, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea, reţinând, în esenţă, că refuzul pârâtului de emitere a avizului de angajare respectă dispoziţiile O.G. nr. 25/2014, este justificat, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
Pentru a răspunde criticilor recurentei-reclamante, Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 "Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere", iar conform art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002 "Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei pentru care a fost eliberat permisul unic sau Cartea albastră a UE, acestea rămân valabile până la expirarea perioadei pentru care au fost eliberate, dar nu mai mult decât perioada în care străinul beneficiază de indemnizaţie de şomaj potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sau nu mai mult de 90 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă dacă străinul nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj.".
Totodată, art. 17 alin. (1) şi (4) din O.G. nr. 25/2014 prevede că "(1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepţia celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE. (...) (4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 şi, după caz, cu îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9", iar art. 4 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din aceeaşi ordonanţă de Guvern statuează că "(1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute la alin. (2) şi condiţiile speciale prevăzute de prezenta ordonanţă în funcţie de tipul de lucrător. (2) Condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele: (...) a) angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfăşoară pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului;"
Din aceste dispoziţii legale, avute în vedere de autoritatea intimată-pârâtă la emiterea refuzului contestat în cauză, rezultă că o condiţie esenţială pentru eliberarea avizului de angajare reprezentată de compatibilitatea funcţiei pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului din partea angajatorului persoană juridică.
În acord cu argumentele prezentate de instanţa fondului, Înalta Curte constată că potrivit art. 88 Codul muncii defineşte munca prestată prin agent de muncă temporar ca fiind: "munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară şi care este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă.". Iar salariatul temporar este definit ca fiind "persoana care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară, în vederea punerii sale la dispoziţia unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă", în timp ce agentul de muncă temporară este definit ca fiind "persoana juridică, autorizată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care încheie contracte de muncă temporară cu salariaţi temporari, pentru a-i pune la dispoziţia utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilită de contractul de punere la dispoziţie sub supravegherea şi conducerea acestuia. Condiţiile de funcţionare a agentului de muncă temporară, precum şi procedura de autorizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului."
În sensul art. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, noţiunea de angajator este definită ca "persoana juridică sau persoana fizică cu sediul social ori profesional, respectiv domiciliul în România ori filiala din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, care încadrează în muncă un străin în condiţiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul muncii;" iar, noţiunea de aviz de angajare este definit ca fiind "documentul oficial eliberat de către Inspectoratul General pentru Imigrări, care atestă dreptul unui angajator de a încadra în muncă un străin pe o anumită funcţie.", iar cea de lucrător permanent este definită drept "străinul încadrat în muncă pe teritoriul României cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, încheiat cu un angajator în baza avizului de angajare;".
Totodată potrivit art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014: "Dovada îndeplinirii condiţiei generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală a următoarelor documente: a) certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, în copie şi în original;".
Din perspectiva textelor de lege anterior indicate, Înalta Curte apreciază că apărarea recurentei-reclamante, potrivit căreia ar îndeplini toate condiţiile prevăzute de O.G. nr. 25/2014 întrucât cetăţenii străini desfăşoară activităţi lucrative în baza unor contracte de prestări servicii încheiate între ea, în calitate de prestator şi alte societăţi comerciale, în calitate de beneficiari, în cuprinsul cărora se prevede faptul că angajaţii A. îşi vor desfăşura activitatea la aceste societăţi beneficiare, nu este legală. Chiar dacă recurenta-reclamanta a arătat că este constituită ca agent de muncă temporară, iar angajaţii săi sunt trimişi la alte societăţi prin leasing de personal, societatea având activitate autorizată la terţi, fapt care reiese din certificatul constatator anexat cererii sale, condiţia lipsă pentru a i se acorda avizul de la instituţia pârâtă vizează faptul că societatea recurentă nu desfăşoară activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.
Aşadar, prin raportare la textele de lege aplicabile în cauza dedusă judecăţii, în mod corect a reţinut instanţa de fond că angajatorul care solicită emiterea avizului de angajare trebuie să desfăşoare în mod efectiv, direct şi nemijlocit, activitatea compatibilă cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, încheierea unui contract de muncă temporară, în vederea desfăşurării efective a muncii la altă persoană (utilizator), neîncadrându-se în cerinţele legii, depăşind scopul acesteia.
În ceea ce priveşte critica privitoare la refuzul de emitere a avizului din perspectiva plăţii taxei pentru eliberare a acestui aviz de către o altă societate comercială, Înalta Curte apreciază că este de prisos a se mai efectua o analiză, în condiţiile în care din analiza condiţiilor pentru eliberarea acestui aviz s-a concluzionat şi de către instanţa de recurs că în cauză nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a prezentat critici apte să conducă la reformarea soluţiei primei instanţe, nefiind incident motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 165 din 12 martie 2024 a Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 15 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.