Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2024
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022 la data de 08.04.2022 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Minicipiului Constanta, a solicitat anularea in parte a Certificatului de urbanism nr. x/14.10.2021, în ceea ce priveşte: cap. 3 Regimul tehnic – Coeficientul de utilizare a terenului: 4 si necesitatea elaborării si aprobării unui Plan Urbanistic de Detaliu şi obligarea Primarului Mun. Constanta la emiterea unui nou Certificat de urbanism care: la pct. 3. Regimul tehnic - Coeficientul de utilizare a terenului (CUT) să menţioneze: "coeficientul de utilizare a terenului este de 4, raportat la suprafaţa UTR" si în cuprinsul căruia, în cadrul capitolului privitor la documentele care vor însoţi cererea de emitere a Autorizaţiei de construire va fi eliminată de la pct. 5 lit. d)4) necesitatea elaborării şi aprobării unui Plan Urbanistic de Detaliu, cu cheltuieli de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin decizia nr. 866 din 16 noiembrie 2023 Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:
A admis recursul contencios administrativ declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1670/07 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul Municipiului Constanţa, a casat în parte sentinţa recurată şi rejudecând, a dispus admiterea în parte a acţiunii, astfel cum a fost precizată.
A dispus anularea în parte a certificatului de urbanism nr. x/14.10.2021 numai în ceea ce priveşte menţiunea din Cap. 1 Regimul juridic, paragraf 3.
A menţinut soluţia asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii precizatoare.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Deciziei nr. 866 din 16 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea pe fond a cererii de revizuire, s-a arătat că:
În dosarul nr. x/2022 prin Hotarirea nr. 866/16.11.2023, Curtea de Apel Constanta, secţia contencios administrativ si fiscal: "Admite recursul. Casează în parte sentinţa recurata si rejudecând, dispune: Admite în parte acţiunea, astfel cum a fost precizata. Dispune anularea în parte a certificatului de urbanism nr. x/14.10.2021 numai în ceea ce priveşte menţiunea din Cap. 1 Regimul juridic, paragraf 3. Menţine soluţia asupra excepţiei inadmisibilitatii cererii precizatoare. Definitiva. Pronunţata prin punerea soluţiei la dispoziţia pârtilor prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 16.11.2023."
Aşadar, evocând fondul, instanţa de recurs s-a pronunţat în sensul că indicatorul urbanistic CUT aplicabil parcelei reclamantei, aflat în sfera teritorială delimitată de PUZ aprobat prin HCL nr. 121/2013, se calculează prin raportare la suprafaţa parcelei, iar nu prin raportare la suprafaţa unităţii administrativ teritoriale, asa cum stabileşte PUZ.
Obiectul acţiunii dosarului nr. x/2020 l-a reprezentat anularea certificatului de urbanism nr. x/30.01.2020, emis de Primarul Municipiului Constanţa, obligarea pârâtului la emiterea unui nou certificat de urbanism care la pct. 3. Regimul tehnic - Coeficientul de utilizare a terenului (CUT) să precizeze "coeficientul de utilizare a terenului este maxim 4, raportat la suprafaţa UTR".
Certificatul de urbanism obiect al acestei (prime) cauze a fost emis în baza aceluiaşi PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013 pentru un teren situat în aceeaşi zonă de reglementare teritorială, zona nord, UTR 30, CAREU C4.
Părţile în cadrul dosarului în care s-a pronunţat Hotărârea nr. 866/16.11.2023 a Curţii de Apel Constanta, secţia contencios administrativ şi fiscal sunt: S.C. A. S.R.L., destinatara a PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013, beneficiară a unui certificat de urbanism a cărui anulare în parte a solicitat-o, titulara dreptului de proprietate asupra unei parcele situate în zona de reglementare a PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013 - UTR 30, CAREU 4. Certificatul de urbanism obiect al acestei cauze a fost emis in baza PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013.
Părţile în cadrul dosarului în care s-a pronunţat Hotărârea nr. 1498/08.12.2021 a Curţii de Apel Constanta, secţia contencios administrativ si fiscal sunt: B., destinatar al PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013, beneficiar al unui certificat de urbanism a cărui anulare a fost solicitata, titular al dreptului de proprietate asupra unei parcele situate in zona de reglementare a PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013 - UTR 30, CAREU 4. Certificatul de urbanism obiect al acestei cauze a fost la rindul sau emis in baza PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013.
Prin Hotarirea nr. 1498/08.12.2021 s-a stabilit, cu titlu definitiv, modalitatea de interpretare si aplicare a PUZ, act administrativ cu caracter normativ, din perspectiva indicatorului urbanistic CUT stabilit de acesta, ca fiind 4 prin raportare la suprafaţa unităţii administrativ teritoriale, iar nu prin raportare la parcela, în ceea ce priveşte terenurile aflate in zona de reglementare urbanistica teritoriala UTR 30 CAREU 4.
Ambele hotărâri se referă la beneficiari ai aceluiaşi PUZ, pentru parcele situate în exact aceeaşi zonă de reglementare, iar hotărârile contradictorii au fost pronunţate în litigii care vizează modalitatea de interpretare şi aplicare a PUZ beneficiarilor acestora. Aşadar, este îndeplinită condiţia privind existenţa contrarietăţii de hotărâri din perspectiva indentităţii de obiect între cele două cauze, ţinând cont în special de scopul pentru care instanţa a fost sesizată de către destinatarii aceluiaşi PUZ, si anume aplicarea indicatorului urbanistic CUT.
In opinia revizuentei sunt îndeplinite toate condiţiile care rezultă din art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucit prin Hotarirea nr. 866/16.11.2023 a Curţii de Apel Constanta, secţia de contencios administrativ si fiscal, contrar dezlegărilor în drept şi imperative ce se aflau deia dezlegate de aceeaşi instanţa prin Hotarirea nr. 1498/08.12.2021, instanţa a reţinut ca indicatorul urbanistic CUT prevăzut de PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013 pentru un teren situat in UTR 30, CAREU 4, este de 4 prin raportare la parcela, iar nu asa cum se statuase deia, CUT 4 prin raportare la unitatea administrativ teritoriala.
Ambele hotariri sunt definitive, fiind date de aceeaşi instanţa şi privesc exact aceeaşi chestiune, aplicarea PUZ în discuţie tuturor destinatarilor (beneficiarilor) acestuia, aflaţi în aceeaşi zona de reglementare urbanistică, chestiune tranşată în mod definitiv, referitoare la stabilirea indicatorului urbanistic CUT si la principiul ierarhiei în materia actelor administrative, în sensul că certificatul de urbanism nu poate fi emis decât cu respectarea PUZ.
Hotărârea nr. 1498/2021 a Curţii de Apel Constanţa este una general aplicabilă tuturor destinatarilor PUZ aprobat prin HCL Constanţa nr. 121/2013, în caz contrar hotărârile judecătoreşti emise în aplicarea unuia şi aceluiaşi PUZ în beneficiul diferiţilor destinatari ai acestuia, fiind imposibil de a fi executate în paralel.
Mai solicită revizuenta S.C. A. S.R.L. şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie - Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în sensul de a pronunţa o hotărâre prin care să interpreteze art. 431 alin. (2) C. proc. civ. în cazul în care este vorba de o hotărâre care interpretează şi stabileşte modul de aplicare a unui PUZ din perspectiva indicatorilor urbanistici ai acestuia şi dacă într-o asemenea situaţie particulară a unui act administrativ cu caracter normativ emis în materia urbanismului (PUZ) se derogă de la cerinţa triplei identităţi de părţi cerută de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. pentru admisibilitatea căii de atac a revizuirii.
Totodată, apreciază revizuenta că se impune şi analiza referitoare la caracterul de izvor de drept al hotărârii judecătoreşti pronunţate în materia contenciosului administrativ atunci când acesta vizează nu anularea unui act administrativ normativ, ci modul concret de aplicare a acestuia.
3. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
4. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Prealabil examinării căii de atac, Înalta Curte constată că este neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale, invocată de revizuentă prin concluziile formulate în şedinţa publică din 29 octombrie 2024.
Sub acest aspect, este de subliniat faptul că motivul de revizuire invocat în prezenta cauză este reprezentat de contrarietatea de hotărâri, motiv în raport de care competenţa de soluţionare revine, potrivit dispoziţiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., instanţei mai mare în grad celei ce a dat prima hotărâre.
Astfel cum s-a arătat mai sus, revizuenta a formulat calea de atac în discuţie împotriva Deciziei nr. 866 din 16 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, considerând că această decizie încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1498/08.12.2021 a Curţii de Apel Constanta, secţia contencios administrativ si fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Prin urmare, raportat la faptul că decizia în raport de care se invocă nesocotirea puterii de lucru judecat este pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, revine Înaltei Curţi competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, ca instanţă mai mare în grad.
Înalta Curte constată că prin precizările formulate de revizuentă, prin apărător, în şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024, în sensul că temeiul cererii de revizuire este reprezentat de contrarietatea dintre decizia nr. 866 din 16 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022 şi sentinţa pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2020, se tinde la modificarea căii de atac, modificare ce nu poate avea loc decât în termenul de exercitare al căii de atac.
În aplicarea principiului disponibilităţii, partea ce exercită calea de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este ţinută să arate în raport de care hotărâre sau hotărâri, după caz, este încălcată autoritatea de lucru judecat, menţiune obligatorie, ce trebuie să transpară din înseşi cererea de exercitare a căii de atac. În egală măsură, partea este ţinută nu numai să identifice hotărârea pretins încălcată cu prilejul pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită ci şi să prezinte argumentele care susţin concluzia existenţei contrarietăţii între hotărâri, în înţelesul avut în vedere de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cum legiuitorul prevede, la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., faptul că în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, termenul de revizuire este cel de o lună, care se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, Înalta Curte concluzionează în sensul că în interiorul acestui termen pot surveni şi eventuale modificări ale cererii de revizuire, inclusiv sub aspectul motivării acesteia, astfel că orice solicitare ulterioară, care tinde la o modificare a cererii este tardivă, cu consecinţa neluării în seamă.
Examinând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la argumentele invocate, la temeiurile de drept indicate, precum şi la înscrisurile depuse la dosar şi apărările formulate în cauză de intimat, Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare exercitate în cauză, pentru considerentele ce succed.
În cauza de faţă revizuirea formulată de S.C. A. S.R.L. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează două decizii pronunţate Curtea,de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Revizuenta a formulat cererea de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 509. – Obiectul şi motivele revizuirii
(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
[…]
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Dispoziţiile citate au în vedere situaţia în care se pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
De asemenea, trebuie precizat că pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti contradictorii, de aceeaşi instanţă sau de către instanţe diferite, poate fi evitată prin invocarea excepţiei puterii lucrului judecat. Dacă din diferite motive, partea interesată nu a invocat excepţia puterii lucrului judecat, situaţia creată poate fi înlăturată pe calea extraordinară a revizuirii. De aceea, în termeni semnificativi s-a apreciat că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".
Totodată, existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, este condiţia fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorităţii lucrului judecat.
Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Reglementând procedura de judecată a cererii de revizuire, dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Aşadar, se impun a fi analizate cu prioritate condiţiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, întemeiate pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile pretins contradictorii să fie pronunţate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.
Prima condiţie are în vedere existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice. În opinia revizuentei hotărârile pretins contradictorii sunt reprezentate, pe de o parte, de decizia civilă nr. 866 din 22 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanta, secţia contencios administrativ si fiscal, iar pe de altă parte, de decizia nr. 1498/08.12.2021 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Prin decizia civilă nr. 866 din 22 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanta, secţia contencios administrativ si fiscal a admis recursul, a casat în parte sentinţa recurata si rejudecând, a dispus admiterea în parte a acţiunii, astfel cum a fost precizată.
A dispus, totodată, anularea în parte a certificatului de urbanism nr. x/14.10.2021 numai în ceea ce priveşte menţiunea din Cap. 1 Regimul juridic, paragraf 3.
A menţinut soluţia asupra excepţiei inadmisibilitatii cererii precizatoare.
Prin decizia nr. 1498/08.12.2021 a Curţii de Apel Constanta pronunţata in dosarul nr. x/2020, a fost respins recursul Primarului municipiului Constanta împotriva hotaririi nr. 888/13.05.2021 prin care s-a dispus: "Admite cererea. Anulează în parte certificatul de urbanism nr. x/30.01.2020, în ceea ce priveşte menţiunea de la pct. 3 Regimul tehnic - Coeficientul de utilizare a terenului (CUT): "coeficientul de utilizare al terenului rezultat din regimul de înăi{ime specificat şi procentul de ocupare admis este maxim 4, conform planşă reglementări zona Mamaia Nord". Obligă pârâtul să emită un nou certificat de urbanism care la pct. 3. Regimul tehnic - Coeficientul de utilizare a terenului (CUT) să menţioneze: "coeficientul de utilizare a terenului rezultat din regimul de înălţime specificat şi procentul de ocupare admis este de maxim 4, raportat la suprafaţa UTR". Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus ia Tribunalul Constanta. Pronunţată astăzi, 13.05.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţe."
Următoarea condiţie de admisibilitate impune ca hotărârile să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în prezenta cauză fiind vorba despre Curtea de Apel Constanţa.
Cu toate acestea, Înalta Curte constată neîndeplinirea cerinţei vizând existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese necesară pentru ca cea de a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat.
Astfel, în dosarul nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanţa, anularea în parte a certificatului de urbanism nr. x/14.10.2021 în ceea ce priveşte cap. 3 Regimul tehnic – Coeficientul de utilizare a terenului: 4 si necesitatea elaborării si aprobării unui Plan Urbanistic de Detaliu şi obligarea Primarului Mun. Constanta la emiterea unui nou Certificat de urbanism care: la pct. 3. Regimul tehnic - Coeficientul de utilizare a terenului (CUT) să menţioneze: "coeficientul de utilizare a terenului este de 4, raportat la suprafaţa UTR" si în cuprinsul căruia, în cadrul capitolului privitor la documentele care vor însoţi cererea de emitere a Autorizaţiei de construire va fi eliminată de la pct. 5 lit. d)4) necesitatea elaborării şi aprobării unui Plan Urbanistic de Detaliu, cu cheltuieli de judecată.
În dosarul nr. x/2020, reclamantul B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanţa, anularea în parte a certificatului de urbanism nr. x/30.01.2020 şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou certificat de urbanism care la pct. 3 Regimul tehnic - Coeficientul de utilizare a terenului (CUT) să menţioneze: "coeficientul de utilizare a terenului este de 4, raportat la suprafaţa UTR" şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În raport cu petitele din cererile de chemare în judecată din cele două dosare, Înalta Curte constată că între acestea nu există tripla identitate de părţi, obiect şi nici de cauză, întrucât prin hotărârea judecătorească antemenţionată a fost anulat un alt cetificat de urbanism, la cererea altei părţi, respectiv reclamantul B., fiind obligat Primarul Municipiului Constanţa să emită un nou certificat de urbanism, în care să menţioneze "coeficientul de utilizare a terenului rezultat din regimul de înălţime specificat şi procentul de ocupare admis este de maxim 4, raportat la suprafaţa UTR".
Pentru considerentele expuse, constatând neîndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor de admisibilitate anterior examinate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 513 din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă calea extraordinară de atac formulată.
În concluzie, Înalta Curte constată că revizuenta invocă în fapt nemulţumirea referitoare la modul în care i-a fost soluţionată cererea de către instanţă, invocând cu titlu de jurisprudenţă hotărâri ale instanţei de control judiciar în încercarea de a provoca o nouă judecare a cauzei, ceea ce este inadmisibil, cât timp revizuirea este o cale extraordinară de atac, care permite retractarea unei hotărâri numai pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte solicitarea revizuentei privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie - Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte reţinând dispoziţiile art. 519 C. proc. civ., arată că nu se mai impune analizarea acesteia faţă de soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire.
În consecinţă, pentru toate considerentele expuse, în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Temeiul legal al soluţiei adoptate cu privire la cererea de revizuire
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 866 din 16 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de revizuenta S.C. A. S.R.L..
Respinge cererea de revizuire declarată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 866 din 16 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată astăzi, 12 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.