Şedinţa publică din data de 6 februarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.05.2023, sub dosar nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea H.G. nr. 265/2023 pentru retragerea statutului de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 255/28.03.2023, şi suspendarea executări hotărârii până la soluţionarea definitivă a cauzei.
La data de 7 septembrie 2023, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând admiterea acesteia şi, în consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2042 din 11 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti:
- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată;
- a admis cererea de intervenţie voluntară accesorie, formulată de intervenienta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei de fond, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de anulare, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul anulării Hotărârii Guvernului nr. 265/2023 pentru retragerea statutului de utilitate publică recunoscut A. publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 255 din 28 martie 2023, precum şi obligarea Guvernului României şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor la plata cheltuielilor de judecată avansate în legătură cu soluţionarea prezentei cauze.
4. Apărările formulate în recurs
4.1. Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care, în principal, a solicitat anularea recursului din dublă perspectivă, a lipsei timbrajului (respinsă la termenul de dezbateri din 6 februarie 2025) şi a nemotivării, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
4.2. Intimata-intervenientă Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată de intimatul-pârât Guvernul României prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte o apreciază întemeiată şi o va admite, urmând să constate că recursul reclamantei este nul, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta-reclamantă îşi întemeiază cererea, susţinerile din calea de atac neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.
Pentru a aprecia că este îndeplinită cerinţa motivării recursului, este necesar ca recurenta-reclamantă să dezvolte critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret raţionamentul logico-juridic al instanţei de fond, respectiv să combată cu argumente efective soluţia dispusă în cauză.
Or, în cauza de faţă, recurenta-reclamantă nu a încadrat recursul în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a prezentat critici efective la adresa soluţiei instanţei de fond şi a raţionamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta. Argumentele din cuprinsul acţiunii sunt redate de o manieră trunchiată şi fără un raţionament logico-juridic care să le lege, astfel încât nu permit decelarea criticii efective a reclamantei cu privire la sentinţa instanţei de fond, alta decât simpla nemulţumire vizând soluţia pronunţată, care nu este suficientă pentru a se considera că este motivată calea de atac.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că motivele pentru care se poate solicita casarea hotărârii sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.
Prin urmare, obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond şi încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ., astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, astfel că, atât timp cât criticile expuse nu contestă, concret, raţionamentul juridic al instanţei de fond şi nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, nu este îndeplinită condiţia motivării căii de atac.
Drept urmare, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici efective cu privire la sentinţa recurată, care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului şi în consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Guvernul României, şi va constata nul recursul declarat de reclamanta A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului.
Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2042 din data de 11 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 6 februarie 2025.