Şedinţa publică din data de 06 februarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12 noiembrie 2021, sub numărul de dosar x/2021, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând admiterea acţiunii şi constatarea existenţei calităţii de colaborator al Securităţii, în ceea ce îl priveşte pe domnul A..
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 972 din 16 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 972 din 16 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recurentul-reclamant a învederat, în esenţă, că sentinţa recurată a fost pronunţată cu greşita aplicare şi interpretare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
A apreciat că denunţarea apartenenţei la o grupare religioasă, chiar anterioară, nu poate fi calificată altfel decât ca denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist şi nu prezintă relevanţă statuarea de către instanţa de fond asupra faptului că gruparea Cultului Adventist de Ziua a Şaptea era unul dintre cele recunoscute oficial, precum s-a reţinut şi în optica jurisprudenţială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 3385/09.06.2022, pronunţată în dosar nr. x/2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal).
De asemenea, întrucât nota informativă din data de 11 iunie 1985 nu a fost contestată de intimatul-pârât din perspectiva emanaţiei, nefiind contestată nici realitatea colaborării cu organele de Securitate, nici furnizarea informaţiilor consemnate în Raportul informativ din data de 17 februarie 1986, a considerat că acest raport poate fi coroborat cu nota informativă pentru a proba denunţarea unor comentarii negative la adresa nivelului de trai.
Astfel, precum a învederat şi prin cererea introductivă de instanţă, nemulţumirile privind nivelul de trai au constituit pentru organele de Securitate, întotdeauna, motive de deschiderea a unor dosare de urmărire informativă.
Informaţiile furnizate de intimatul-pârât au vizat, contrar celor reţinute prin sentinţa recurată, îngrădirea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului.
Şi această condiţie este îndeplinită deoarece, nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.
Contrar celor reţinute de instanţă, în speţă nu este necesară producerea unor consecinţe în sensul îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ci realizarea unei virtualităţi a îngrădirii.
4. Apărările formulate în cauză
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Astfel, prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului A., în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Instanţa de primă jurisdicţie, constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, reţinând în esenţă că notele informative date de pârât nu au cuprins informaţii noi şi importante pentru Securitate şi nu au produs vreo consecinţă în sensul îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Instanţa de control judiciar constată că soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, criticile formulate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea sentinţei atacate.
Noţiunea de "colaborator al Securităţii" este definită în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Potrivit acestor dispoziţii, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este aceea ca persoana să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii; a doua condiţie vizează calitatea informaţiei furnizate, în sensul denunţării de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Astfel, nu orice informaţie sau declaraţie se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menţionat.
Din analiza materialelor informative prezentate de recurentul-reclamant, rezultă că activitatea intimatului nu poate fi încadrată ca fiind aceea de colaborator al securităţii întrucât, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, ultimele două condiţii nu sunt întrunite în speţă.
Astfel, în ceea ce priveşte nota informativă din 11 iunie 1985, în care pârâtul afirmă despre numitul B. că a fost membru al grupării religioase a Adventiştilor de ziua a 7-a, instanţa de recurs reţine că, deşi în jurisprudenţa constantă a instanţei supreme în această materie, s-a reţinut că informaţiile referitoare la apartenenţa unei persoane la o grupare religioasă, reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunţarea acestei apartenenţe îndreptăţeşte reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, în prezenta speţă însă, informaţiile furnizate nu se referă la manifestările religioase ale unei persoane, concretizată prin participarea la unele activităţi religioase interzise în acea perioadă sau prin apartenenţa sa la un anumit cult religios care nu ar fi fost tolerat de acel regim politic.
Dimpotrivă, în cuprinsul notei informative, pârâtul a învederat că B. nu mai merge la gruparea religioasă Cultul Adventist de Ziua a Şaptea şi nici nu l-a auzit să discute negativ la adresa orânduirii socialiste ori să povestească în legătură cu activitatea legionarilor.
Analiza se efectuează, aşadar, în fiecare caz în parte, iar în cazul de faţă, este evident că intimatul-pârât nu a oferit prin această notă informativă informaţii care să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
De asemenea, nici cele consemnate în raportul informativ al agentului de miliţie, care face referire la discuţiile purtate cu sursa, nu pot suplini dovezile în privinţa conţinutului informaţiilor şi a posibilelor consecinţe ale acestora.
Prin urmare, înscrisurile la care face trimitere recurentul-reclamant nu pot avea relevanţa juridică pretinsă întrucât, în cauză, nu au fost prezentate şi alte probe care să permită o apreciere în sensul celor susţinute prin recurs, astfel că nu se impune o soluţie contrară celei adoptate de judecătorul fondului.
Sub acest aspect, se reţin şi cele statuate prin Decizia nr. 672/2012 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" sunt neconstituţionale, deoarece constatarea calităţii de colaborator al Securităţii trebuie să fie rezultatul unei analize minuţioase asupra întregului material depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi nu poate fi stabilită numai pe baza "relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii".
Instanţa de contencios constituţional a apreciat că, pentru a da eficienţă dreptului la un proces echitabil şi, implicit, dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" nu pot fi administrate şi apreciate individual, ca probe unice.
În acest sens, este pertinentă observaţia judecătorului fondului care a remarcat că acest raport este în contradicţie flagrantă cu notele informative scrise şi semnate de pârât cu privire la numitul C., note prin care pârâtul a oferit doar informaţii pozitive, favorabile persoanei urmărite C. ("...este mulţumit ...are cu ce să trăiască", "...este bolnav, ....se simte rău, nu a fost auzit declarându-se nemulţumit de vreo problemă", "...este mulţumit cu pensia pe care o primeşte de la stat şi a spus că are cu ce trăi fiindcă are şi lot ajutător").
Astfel, a primi interpretarea excesivă dată de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii noţiunilor de activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat.
Relevant din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. îl reprezintă reţinerea neîndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pe baza unui probatoriu din care s-a constatat că nici organele de securitate nu au apreciat ca relevante din punctul de vedere urmărit, informaţiile oferite de intimatul-pârât, în condiţiile în care din rapoartele/notele de analiză depuse la dosar şi chiar prin notele marginale făcute de lucrătorii de Securitate pe notele informative date de pârât, s-a menţionat de fiecare dată că era necesar ca în privinţa pârâtului să se procedeze la o dirijare mai concretă şi la o mai bună instruire, pentru ca pârâtul să aibă aport la culegerea şi furnizarea datelor ce prezentau interes real pentru Securitate, din cuprinsul notei de analiză a informatorului D., întocmită la 20 iunbie 1987, rezultând chiar nemulţumirea organelor de Securitate cu privire la calitatea informaţiilor furnizate de pârât, stabilindu-se că în privinţa pârâtului să se ducă o muncă mai susţinută de educare şi creştere a calităţilor informative şi să se insiste pe culegerea de date şi informaţii despre auditori şi colportori ai ştirilor transmise de posturi de radio capitaliste, stări de spirit negative, nereguli şi ilegalităţi din obiectivele de pe raza comunei.
Nu în ultimul rând, se indică de recurent o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a reţinut că denunţul este suficient să creeze o stare de pericol, or, pe lângă faptul că practica judiciară nu constituie izvor de drept, în speţa de faţă nu s-a putut aprecia că aspectele relevate în nota informativă ar constitui denunţuri, cu atât mai mult nu erau apte să creeze o stare de pericol, astfel încât, decizia menţionată nu prezintă relevanţa pe care doreşte să i-o acorde recurentul-reclamant, prin aceasta fiind sancţionate aspecte circumstanţiale specifice cauzei respective, fără a putea fi aplicabilă speţei de faţă.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 972 din 16 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 06 februarie 2025.