Şedinţa publică din data de 06 februarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, a solicitat anularea Deciziei nr. 673/2021 şi a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/2020, anularea tuturor actelor care au stat la baza emiterii actului atacat, precum şi anularea tuturor actelor subsecvente acestuia, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1775 din 30 martie 2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea în cauza privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara.
Împotriva sentinţei civile nr. 1775 din 30 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, recursul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar.
2. Hotărârea atacată în cauză
Prin încheierea de şedinţă din 08 februarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei privind pe recurentul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 1775/30.03.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva încheierii de şedinţă din 08 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea încheierii recurate, cu consecinţa reluării judecăţii cauzei.
Recurenta-pârâtă a arătat că prin sentinţa civilă nr. 1775/30.03.2022 Tribunalul Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad.
Prin Decizia nr. 673/23.06.2021, organul de soluţionare a respins ca nedepusă în termen contestaţia reclamantului împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/08.09.2020, emisă de AJ.F.P. Arad.
Analizând atât prevederile legale incidente în speţă, cât şi actele administrativ fiscale contestate, inclusiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa de fond a reţinut că termenul de depunere a contestaţiei prevăzut de art. 270 din Legea nr. 207/2015 are caracter imperativ şi începe să curgă de la data la care comunicarea actului administrativ fiscal contestat se consideră îndeplinită, respectiv de la data de 12 octombrie 2020, ultima zi de depunere a contestaţiei fiind 27 noiembrie 2020.
În condiţiile în care reclamantul a formulat contestaţie la data de 02 martie 2021, în afara termenului de 45 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, actualizată, respectiv la mai bine de 3 luni de zile de la comunicarea titlului de creanţă, încălcându-se astfel dispoziţiile imperative referitoare la termenul de depunere, instanţa de fond a apreciat temeinică şi legală soluţia organului de soluţionare a contestaţiilor.
Pe de altă parte, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecării cauzei având în vedere că soluţionarea prezentei cauze depinde de soluţionarea dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunlaului Bucureşti, dosar în care se contestă de către reclamant Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 467/26.04.2021 şi Decizia de impunere nr. x_120/03.03.2020 emisă pe numele societăţii B. S.R.L.
Or, Tribunalul Bucureşti nu a mai analizat "aspectul privind contractul de cesiune părţi sociale..." şi nici "fondul motivelor introductive", atâta vreme cât a acesta a constatat că soluţia adoptată de organul fiscal, referitoare la respingerea ca tardivă a contestaţiei prealabile, este temeinică şi legală.
Recurenta-pârâtă a mai precizat că, în cazul de faţă, excepţia tardivităţii este o excepţie absolută întrucât neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea, reclamantul pierzând dreptul procedural ca urmare a neexercitării sale în interiorul termenului statornicit de lege, apreciind totodată faptul că, Curtea de Apel Bucureşti s-a antepronunţat cu privire la soluţia ce urmează să fie dată - nelegalitatea sentinţei civile pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi a apreciat că este competentă să soluţioneze fondul cauzei atâta vreme cât aspectele avute în vedere la suspendarea judecării prezentei cauze privesc exclusiv aspecte de fond.
Raportat la prevederile de mai sus, chiar dacă Curtea de Apel Bucureşti ar aprecia nelegală soluţia Tribunalului Bucureşti, această instanţă de judecată nu ar putea rejudeca procesul în fond, ci ar putea să pronunţe singura soluţie legală, cea de casare cu trimitere la instanţa care a pronunţat hotărârea casată -Tribunalul Bucureşti ori la altă instanţă de acelaşi grad cu aceasta.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea încheierii atacate, ca fiind legală şi temeinică.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat.
Înalta Curte constată că prima instanţă a suspendat judecata în cauza privind recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 1775/30.03.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Din analiza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reiese că: judecătorul va suspenda:
1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;
2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel;
3. în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) Suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.
(3) Cu toate acestea, instanţa poate reveni motivat asupra suspendării, dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluţionarea acestuia, ori dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluţie în acea cauză.
Prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează aşadar un caz de suspendare facultativă a judecăţii, întrucât permit instanţei să aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecăţii, fiind un instrument util pentru a se preîntâmpina pronunţarea unor hotărâri contradictorii, întrucât judecata pentru a cărei soluţionare definitivă se cere suspendarea se constituie într-o chestiune prejudicială în cauza în care se invocă incidentul suspendării facultative.
Pentru a fi incident, este necesar a se demonstra că soluţionarea problemei de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces face obiectul unei alte judecăţi în curs de derulare, deci se află într-un raport de interdependenţă.
Procedând la analiza criticilor formulate de recurenta-pârâtă din perspectiva motivului de casare invocat de către aceasta, Înalta Curte constată că în mod greşit au fost aplicate dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
În cauza de faţă, prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 673/2021 şi a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/2020, anularea tuturor actelor care au stat la baza emiterii actului atacat, precum şi anularea tuturor actelor subsecvente acestuia.
Prin sentinţa recurată instanţa de fond a apreciat ca fiind legală Decizia nr. 673/2021 prin care a fost respinsă ca nedepusă în termen contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/2020 şi, în consecinţă, nu a mai analizat fondul motivelor introductive, în condiţiile în care a constatat că soluţia adoptată de organul fiscal, referitoare la respingerea ca tardivă a contestaţiei prealabile, este temeinică şi legală.
Înalta Curte reţine, cu relevanţă asupra măsurii suspendării, că, prin recursul a cărui suspendare s-a dispus în cauză, reclamantul A. a înţeles să critice exclusiv raţionamentul instanţei de fond prin care s-a validat soluţia organului administrativ de respingere a contestaţiei ca fiind nedepusă în termen, iar în acest sens, reclamantul a solicitat ca, urmare a admiterii cererii de recurs, cauza să fie trimisă spre rejudecare instanţei de fond.
Prin urmare, la acest moment, problema de drept a cărei dezlegare o solicită reclamantul A. prin cererea sa de recurs nu are legătură şi nu depinde de soluţionarea dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, dosar în care se contestă de către reclamant Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 467/26.04.2021 şi Decizia de impunere nr. x_120/03.03.2020, emisă pe numele societăţii B. S.R.L.
Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte constată că măsura de suspendare a judecării cauzei nu este conformă cu dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar încălcarea regulilor procedurale care permit temporizarea cursului judecăţii nu poate fi îndreptată decât prin desfiinţarea încheierii recurate, cu consecinţa reluării judecării cauzei în faţa instanţei de fond.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara împotriva încheierii de şedinţă din 08 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 06 februarie 2025.