Şedinţa publică din data de 12 februarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată, la data de 14.01.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor, Direcţia Silvică Gorj, Ocolul Silvic Tismana şi Agenţiei pentru Protecţia Mediului Gorj, anularea Ordinului nr. 519/2016 emis de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, în beneficiul Direcţiei Silvice Gorj şi a Ocolului Silvic Tismana şi a amenajamentului silvic aprobat.
În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat şi suspendarea ordinului atacat. Cererea de suspendare a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 12 februarie 2021, soluţia fiind menţinută prin Decizia nr. 572 din 2 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 1902 din 10 decembrie 2021, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes a reclamantei şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
2.1. Nemotivare. Motive străine de natura cauzei, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Cu privire la procedura de consultare a publicului, la fila x – ultimele două paragrafe şi fila x – primele două paragrafe din hotărârea de fond, instanţa analizează motive străine de natura cauzei referitoare la norme legale care nu sunt incidente şi nu au fost invocate în cauză.
Prima instanţă afirmă că reclamanta ar fi făcut referire la dispoziţii ale Ordinului nr. 135/2010 şi ale H.G. nr. 445/2009 referitoare la obligaţia de publicare a memoriului de prezentare, însă motivarea este preluată din altă hotărâre, întrucât nu au fost invocate şi nu sunt incidente aceste acte normative ce se referă la adoptarea unor proiecte.
Instanţa de fond lasă neanalizate argumentele reclamantei privind consultarea publicului ce se referă la momentul realizării acesteia, după ce deja erau începute lucrările silvice care se doreau a fi evaluate, cu încălcarea legislaţiei de mediu, respectiv art. 3 din H.G. nr. 1076/2024 şi hotărâri CJUE.
Neputându-se observa starea factorilor de mediu înainte de a începe să fie afectaţi de astfel de lucrări, nu se mai poate concluziona asupra modului în care starea lor iniţială a fost modificată prin lucrările propuse, lipsind total de eficienţă normele de drept care reglementează procedura de evaluare a impactului asupra mediului.
Instanţa de fond nu analizează argumentele legate de conţinutul insuficient al anunţurilor publice din care nu reieşea care este locaţia amenajamentului, dacă acesta este situat în aria naturală protejată şi care este obiectul evaluării şi anume că face obiectul procedurii de evaluare adecvată.
De asemenea, nu a fost publicat actul supus evaluării, amenajamentul silvic, pentru ca publicul să îşi poată exprima opinia.
Recurenta-reclamantă susţine că există motive contradictorii şi străine cu privire la momentul procedurii de consultare a publicului, instanţa de fond arătând la fila x – paragraful 4, după ce indică disp. art. 3 din H.G. nr. 1076/2004, afirmă că decizia de încadrare a fost emisă la data de 28.07.2015, data reală fiind 24.08.22015, de unde rezultă că motivarea a fost copiată dintr-o altă hotărâre şi conduce la anularea sentinţei pentru nemotivare.
Referirea instanţei de fond la "finalizarea proiectelor" este străină de cauză, întrucât este vorba despre un plan şi nu despre un proiect, iar citarea disp. art. 3 din H.G. nr. 1074/2004 este contradictorie, deoarece se referă la finalizarea executării amenajamentului, iar textul are în vedere momentul emiterii deciziei de încadrare/avizului de mediu.
Cu privire la nerespectarea principiului precauţiei în luarea deciziei, nerealizarea procedurii de evaluare strategică de mediu şi a procedurii de evaluare adecvată, instanţa de fond foloseşte ca motiv pentru respingerea acestui argument faptul că decizia de încadrare a stabilit că nu este necesară evaluarea de mediu, or, tocmai aceasta era critica de nelegalitate care nu poate fi folosită ca probă sau argument pentru a respinge acest capăt de cerere.
Instanţa de fond redă norme care nu sunt aplicabile în cauză, art. 5 alin. (1) şi (3) din H.G. nr. 1076/2024, fără să explice cum pot acestea să fie aplicabile în cauză, deoarece au în vedere situaţiile în care nu este obligatorie evaluarea de mediu.
Prima instanţă copiază disp. art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1076/2024, dar nu face nicio motivare în fapt.
De la filele x – paragraful 4 până la fila x, instanţa de fond copiază apărările pârâţilor fără a întemeia în fapt şi în drept afirmaţiile lor, iar la fila x – paragraful 4, prima instanţă afirmă că reclamanta nu a contestat faptul că nu au mai fost identificate alte suprafeţe cu păduri virgine şi cvasivirgine pe raza OS Tismana, or tocmai acest lucru a fost contestat, prin urmare motivarea sentinţei este străină de natura cauzei.
O altă concluzie nemotivată, în fapt şi in drept, care este şi o afirmaţie străină de natura cauzei, este făcută la fila x – paragraful 4, când se arată că "anterior aprobării planului au fost efectuate studii de mediu şi abia apoi a fost emisă decizia Agenţiei de Mediu citată mai sus", considerente nereale deoarece decizia de încadrare a fost emisă fără a se considera că sunt necesare studiile de mediu, astfel că nu se ştie la ce studii s-a referit instanţa de fond.
2.2. Încălcarea normelor de procedură care atrag sancţiunea nulităţii hotărârii, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Instanţa de fond nu soluţionează motivele de nelegalitate referitoare la neincluderea potenţialelor păduri virgine şi cvasivirgine la data puneri în aplicare a amenajamentelor, a începerii lucrărilor silvice, în regimul de protecţie T1 sau T2 şi cele privind necorelarea amenajamentului silvic cu dispoziţiile planului de management al ariei naturale protejate, încălcându-se art. 21 şi art. 22 din O.U.G. nr. 57/2007.
2.3. Nelegalitate. Încălcarea normelor de drept material, disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte consultarea publicului, au fost încălcate prevederile art. 3 din H.G. nr. 1076/2004 şi Hotărârea CJUE în cauza C-441/17 Comisia Europeană împotriva Poloniei.
Art. 3 din H.G. nr. 1076/2024 prevede că procedura de evaluare de mediu se realizează pe parcursul elaborării planului, de unde rezultă că evaluarea de mediu se face înainte ca acest plan să producă efecte.
Instanţa de fond a încălcat aceste prevederi legale atunci când a apreciat că planul este pus în aplicare din 2014, iar evaluarea de mediu a fost realizată în 2015, pentru acest motiv România se află în procedură de infringement.
Instanţa de fond a încălcat art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenţiei de la Aarhus şi art. 20 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului.
Consultarea publicului a intervenit la mai mult de un an de la finalizarea elaborării amenajamentului silvic şi de la punerea sa în aplicare, neputându-se formula obiecţii deoarece anunţurile publice nu comunicau amplasamentul şi nici faptul că se analiza şi procedura de evaluare adecvată.
Publicul a fost în imposibilitate de a participa la procedură, pentru că nu a fost informat la timp şi în mod corespunzător, respectiv înainte de data de 01.01.2014 şi nu au fost comunicate informaţiile/documentele relevante pentru a se putea forma o opinie.
Şi hotărârile CJUE din cauzele C-258/11 şi C-441/17 au fost încălcate, acestea arătând că evaluarea de mediu se realizează anterior lucrărilor silvice propuse prin amenajament.
Concluzia primei instanţe referitoare la faptul că nu au fost arătate în concret habitatele şi speciile afectate este nelegală, deoarece publicul nu a primit aceste informaţii, care nu sunt incluse nici în memoriul de prezentare, or autorităţile competente au obligaţia să demonstreze realizarea studiilor necesare din care să rezulte că nu vor fi afectate speciile şi habitatele de pe suprafaţa de proiect.
Instanţa de fond dă eficienţă în mod greşit disp. art. 21 din Codul silvic, deoarece acestea sunt în contradicţie cu convenţiile europene şi internaţionale pentru drepturile omului ce au prioritate în cauză.
Este nelegală procedura de comunicare a informaţiilor la sediul OS Tismana şi APM, datorită distanţei mari şi a miilor de pagini ce trebuie studiate.
Instanţa de fond încalcă disp. art. 30 din H.G. nr. 1076/2024, art. 7 din Legea nr. 52/2003 şi art. 6, 7 şi 8 din Convenţia de la Aarhus, ordinul de ministru ce conţine decizia finală şi amenajamentul silvic nu au fost publicate şi nu a existat o consultare a publicului, reţinându-se greşit că este suficientă comunicarea publică a deciziei de încadrare.
Dispoziţiile art. 30 din H.G. nr. 1076/2024 sunt obligatorii pentru beneficiari şi Ministerul Mediului, un plan public la data emiterii actului de reglementare de mediu rămâne public şi trebuie să fie publicat împreună cu ordinul de aprobare, nepublicarea atrăgând încălcarea dreptului de acces la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţia României.
Cu privire la încălcarea principiului precauţiei în luarea deciziei, conform art. 191 din TFU, art. 3 din O.U.G. nr. 195/2005, H.G. nr. 1076/2004, hotărârilor CJUE invocate, acest principiu presupune că nu se pot emite decizii fără a exista dovada că nu vor fi afectaţi factorii de mediu, ce presupune realizarea procedurii de evaluare strategică de mediu şi de evaluare adecvată.
Instanţa de fond încalcă disp. art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1076/2024, realizarea procedurii de evaluare strategică de mediu este obligatorie pentru toate planurile din silvicultură, cu atât mai mult cu cât amenajamentul în cauză se suprapune cu Sit Natura 2000 şi apreciază că sunt incidente disp. art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 1076/2024 ce se referă la alte planuri decât cele la care se referă alin. (2).
Dovada faptului că nu vor fi afectaţi factorii de mediu incumbă autorităţii emitente, aceasta urmând să fie inclusă în motivarea actului administrativ, decizia de încadrare, prin urmare, recurenta-reclamantă nu este obligată, cum a arătat prima instanţă, că trebuie să facă investigaţii proprii şi să dovedească faptul că era necesară realizarea procedurii de evaluare de mediu.
Potrivit disp. art. 28 alin. (4) din O.U.G. nr. 57/2007: "în cazul planurilor sau proiectelor care se supun evaluării de mediu ori evaluării impactului asupra mediului, evaluarea adecvată a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar este parte integrantă din acestea".
Astfel, pentru planurile care se supun evaluării (strategice) de mediu, conform art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1076/2004, evaluarea adecvată se realizează în mod obligatoriu în cadrul acestei proceduri.
Procedura de evaluare de mediu strategică şi adecvată trebuie să fie realizată înainte de finalizarea elaborării planului pentru ca forma finală să nu pună în pericol factorii de mediu, speciile şi habitatele protejate, fiind astfel încălcate disp. art. 3 din H.G. nr. 1076/2004, O.U.G. nr. 57/2007, Ordinele nr. 19/2010 şi art. 6 din Directiva habitate 92/43/CEE a Consiliului privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică.
Au fost încălcate prevederile art. 21, 22 şi 24 din O.U.G. nr. 57/2007, la data aprobării prin ordin a amenajamentului silvic era cunoscută existenţa planului de management, cu toate acestea, amenajamentul aprobat nu respectă disp. art. 21, iar susţinerea primei instanţe în sensul că sunt împrejurări "ulterioare" emiterii actelor administrative este nelegală faţă de dispoziţiile imperative ale legii.
Cu privire la conservarea pădurilor virgine şi cvasivirgine, au fost încălcate disp. art. 26 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, potrivit cărora pădurile virgine şi cvasivirgine vor fi strict protejate şi se vor include în "Catalogul Naţional al Pădurilor Virgine şi Cvasivirgine".
În amenajamentul silvic ce face obiectul cauzei au fost ignorate parcelele pe care se află arbori seculari, aceste zone nu pot fi exploatate, fiind interzise orice fel de intervenţii asupra acestora până la realizarea în teren a studiilor specifice care să confirme sau să infirme existenţa acestora, astfel că urmau să fie încadrate în categoriile T1 sau T2 .
În speţă, pădurile seculare de fag nu au fost incluse în protecţie strictă T1 şi nici pădurile virgine şi cvasivirgine, deşi încă din anul 2005 există studiul Pin-Matra – Inventarierea şi strategia gestionării durabile şi protejării pădurilor virgine din România.
Aceste păduri sunt în curs de distrugere, se organizează licitaţii şi se exploatează păduri pe raza Ocolului Silvic Tismana, deşi parcelele de pădure nu sunt studiate pentru a se observa dacă sunt sau nu păduri virgine.
În parcela u.a. 130C din UP I au fost propuse tăieri rase într-o pădure de fag, după ce se începuseră tăieri progresive, iar alte parcele deşi au fost confirmate oficial ca păduri cvasivirgine şi incluse în catalog, nu au fost încadrate la categoriile funcţionale corespunzătoare conform Ordinului nr. 3397/2012.
Eliminarea pădurii bătrâne de fag duce la reducerea speciilor care trăiesc în aceşti arbori, cu impact asupra celorlalte specii şi este afectat lanţul trofic.
Au fost încălcate dispoziţiile TFUE şi art. 148 din Constituţia României, conform cărora jurisprudenţa CJUE în materie este obligatorie.
Hotărârea CJUE din cauza C-441/17 a fost aplicată greşit de prima instanţă, deoarece fără evaluare de mediu, autorizarea planului de către autorităţi este nelegală, în realitate, orice plan sau proiect este considerat că produce efecte semnificative asupra ariei protejate întrucât nu are legătură directă cu obiectivele de conservare ale ariei protejate.
3. Apărările formulate
Intimata-pârâtă Agenţia pentru Protecţia Mediului Gorj a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei civile atacate, ca temeinică şi legală.
Intimata-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor (Romsilva) – Direcţia Silvică Gorj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului, apreciind că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind legală, corectă şi temeinică.
Intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.
În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate, ca temeinică şi legală.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analiza motivelor de casare
Examinând hotărârea atacată, actele şi lucrările dosarului, motivele invocate prin cererea de recurs şi prin apărările formulate, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se reţine neîntrunirea criticilor care vizează existenţa unor motive străine de natura cauzei şi nemotivarea hotărârii.
Recurenta-reclamantă invocă faptul că, prin acţiunea formulată, nu a făcut referire la dispoziţiile Ordinului nr. 135/2010 şi ale H.G. nr. 445/2009 pentru a-şi susţine argumentele legate de inexistenţa procedurii de consultare a publicului.
Analizând această critică, Înalta Curte observă că pe verso filei 10 a acţiunii reclamantei, sunt preluate disp. pct. 2.1. din Ordinul nr. 19/2010, care la par. 3 se referă la H.G. nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.
Este adevărat că în conţinutul acţiunii nu există referire la Ordinul nr. 135/2010, însă instanţa de fond a analizat dispoziţiile incidente din O.U.G. nr. 57/2007 şi H.G. nr. 1076/2004, astfel că nu este îndeplinită ipoteza "numai motive străine de natura pricinii", prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 ultima teză C. proc. civ.
Referitor la neanalizarea unor argumente privind consultarea publicului indicate în cererea de recurs, momentul realizării consultării publice, conţinutul insuficient al anunţurilor publice, nepublicarea amenajamentului silvic, se reţine existenţa acestor considerente, în realitate recurenta-reclamantă este nemulţumită de motivarea şi soluţia pronunţată de instanţa de fond, aspecte ce nu se subsumează motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă susţine şi existenţa unor motive contradictorii cu privire la momentul realizării procedurii de consultare a publicului, în realitate, din conţinutul cererii de recurs, aceasta se referă la motive străine de cauză prin indicarea greşită a datei emiterii deciziei de încadrare – 28.07.2015, în loc de 24.08.2015 şi prin raportare la sintagma "proiect" în loc de "plan".
Cu ocazia concluziilor orale, reprezentanta recurentei-reclamante a arătat că este vorba de o eroare, data emiterii deciziei de încadrare fiind cea arătată în cuprinsul sentinţei de fond – 28.07.2015, de altfel la dosar este depusă decizia etapei de încadrare nr. 29/28.07.2015.
Folosirea cuvântului "proiect" în loc de "plan" în cadrul pag. 22, par. 4 din sentinţa recurată, nu are consecinţele pretinse de recurenta-reclamantă şi nu poate conduce la casarea sentinţei, întrucât paragraful ce conţine 21 de rânduri analizează disp. art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 1076/2004, care se referă la "plan", iar judecătorul fondului s-a referit de cel puţin trei ori la plan şi nu la proiect, acesta din urmă reprezentând o simplă eroare materială.
Referitor la motivul pentru care instanţa de fond a respins argumentul în legătură cu nerespectarea principiului precauţiei în luarea deciziei şi a nerealizării procedurii de evaluare strategică şi adecvată, recurenta-reclamantă exprimă nemulţumirea sa şi nu critici ce pot fi încadrate la cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
De asemenea, redarea unor norme de către prima instanţă pe care recurenta-recurenta-reclamantă le consideră inaplicabile în speţă, nu poate fi subsumată criticilor prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte redarea în cuprinsul sentinţei, de la filele x par. 4 până la fila x, a apărărilor părţilor, Înalta Curte constată că prima instanţă arată care este conţinutul deciziei etapei de încadrare, Adresei nr. x/2015, completării Memoriului de prezentare a amenajamentului silvic şi principiilor amenajamentului, precum şi analiza acestor documente, aspecte ce nu echivalează cu nemotivarea hotărârii pronunţate, chiar şi în ipoteza în care judecătorul fondului a concluzionat în acelaşi sens cu pârâţii.
Recurenta-reclamantă indică existenţa unei concluzii nemotivate în privinţa afirmaţiei că "anterior aprobării planului au fost efectuate studii de mediu şi abia apoi a fost emisă decizia Agenţiei de Mediu citată mai sus", când este evident că decizia de încadrare a fost emisă cu concluzia că nu sunt necesare studiile de mediu.
Instanţa de fond, anterior acestei afirmaţii a redat concluziile din hotărârea CJUE dată în cauza C-258/11 Peter Sweetman, potrivit cărora autorizarea unui plan sau unui proiect în sensul art. 6 alin. (3) din Directiva habitate, nu poate fi acordată decât cu condiţia ca autorităţile competente [...] să fi ajuns la certitudinea că acesta nu produce efecte negative de durată asupra integrităţii sitului, or, prin înscrisurile reţinute anterior, s-a apreciat că este îndeplinită această condiţie, prin urmare, referirea greşită la "studii de mediu" nu afectează legalitatea hotărârii pronunţate.
Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta-reclamantă nu a indicat nicio regulă de procedură a cărei nerespectare să atragă nulitatea sentinţei şi a fost încălcată de prima instanţă, aceasta fiind nemulţumită de soluţia pronunţată, aspecte ce vor fi analizate în cadrul motivelor întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cu privire la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine încălcarea normelor de drept material ce au în vedere consultarea publicului prev. de art. 3 şi art. 30 din H.G. nr. 1076/2004, art. 7 din Legea nr. 52/2003, art. 6,,7 şi 8 din Convenţia de la Aarhus, Hotărârea CJUE din cauza C-441/17 Comisia Europeană împotriva Poloniei.
Dispoziţiile legale pretins a fi încălcate de prima instanţă susţin că procedura de evaluare de mediu se realizează pe parcursul elaborării planului şi că se vor asigura oportunităţile necesare în vederea participării publicului în timpul pregătirii politicilor legate de mediu, ce vor include limite de timp rezonabile şi informaţii relevante.
Ceea ce este important în speţă şi conduce la respingerea ca nefondate a criticilor recurentei-reclamante este faptul că potrivit Deciziei de încadrare nr. 29/28.07.2015, planul/programul Amenajamentului Ocolului Silvic Tismana nu necesită evaluare de mediu şi nu necesită evaluare adecvată şi se supune adoptării fără aviz de mediu.
Potrivit anunţului public, Ocolul Silvic Tismana a comunicat publicului interesat existenţa deciziei etapei de încadrare a planului Amenajamentului Ocolului Silvic Tismana, în oraş Tismana, extravilan şi comuna Peştişani, extravilan, judeţul Gorj, ce nu necesită evaluare de mediu/evaluare adecvată şi se supune adoptării fără aviz de mediu, iar documentaţia care a stat la baza deciziei poate fi consultată în zilele de luni – joi, între orele 9-18 şi vineri între orele 9-13, la sediul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Gorj, str. x, Tg. Jiu.
De asemenea, observaţiile publicului se primesc la acelaşi sediu în termen de 10 zile calendaristice de la data publicării anunţului, iar în lipsa observaţiilor justificate din partea publicului se va emite decizia etapei de încadrare.
Anunţul a fost publicat şi pe pagina de internet a Agenţiei pentru Protecţia Mediului Gorj, în data de 01.07.2015.
Susţinerea recurentei-reclamante potrivit căreia distanţa de parcurs până la sediul APM Gorj pentru a studia documentaţia era prea mare nu poate fi apreciată favorabil, întrucât protecţia mediului reprezintă scopul şi obiectul de activitate al asociaţiei, presupunându-se că s-au asigurat resursele pentru îndeplinirea acestora.
Cu privire la încălcarea disp. art. 3 din H.G. nr. 1076/2024, se observă că decizia de încadrare a fost emisă în data de 28.07.2015, iar ordinul de aprobare în data de 09.03.2016, prin urmare, sunt respectate prevederile legale sus-menţionate conform cărora evaluarea de mediu se efectuează în timpul pregătirii planului sau programului şi se finanţează înainte de adoptarea acestuia ori de trimiterea sa în procedură legislativă.
Referitor la încălcarea disp. art. 30 din H.G. nr. 1076/2024, Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, constată că aceste prevederi legale se referă la publicitatea ce trebuie să fie asigurată raportului de mediu şi nu la consultarea publicului în privinţa emiterii ordinului de ministru.
Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică au în vedere elaborarea de acte normative, în speţă, existând o procedură distinctă prevăzută de lege.
Prin urmare, legislaţia naţională preia disp. art. 6, 7 şi 8 din Convenţia de la Aarhus, în cuprinsul H.G. nr. 1076/2024 stipulându-se că participarea publicului la procedura de evaluare de mediu se face efectiv încă de la iniţierea planului sau programului (art. 8) şi ulterior art. 9, art. 12, art. 21, art. 23, art. 25, art. 28, art. 29, art. 30 şi 31, conţin dispoziţii referitoare la consultarea publicului.
Hotărârea CJUE pronunţată în cauza C-441/17 nu este relevantă în speţa de faţă, din documentele depuse rezultând că amenajamentul silvic nu are un impact negativ asupra ecosistemelor forestiere şi nici asupra speciilor şi habitatelor din ariile naturale protejate, întrucât au fost luate în considerare speciile de păsări şi animale prezente în Situl Natura 2000, au fost descrise tipurile de habitate, atât forestiere cât şi speciile de animale, nevertebrate, plante, peşti, amfibieni.
Concluzia acestor documente a fost în sensul că planul de amenajare silvică nu conduce la reducerea sau fragmentarea suprafeţelor habitatelor de interes comunitar şi nu are un impact negativ asupra factorilor care determină menţinerea stării favorabile de conservare a speciilor de interes comunitar prezente în zonă.
Cu privire la încălcarea principiului precauţiei în luarea deciziei, recurenta-reclamantă susţine încălcarea disp. art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1076/2024, întrucât se supun evaluării de mediu toate planurile şi programele care se pregătesc pentru anumite domenii, inclusiv domeniul silviculturii.
Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 5 din H.G. nr. 1076/2004 se interpretează şi se aplică coroborat, astfel că alin. (1) prevede că evaluarea de mediu se efectuează pentru planurile şi programele care pot avea efecte semnificative asupra mediului, conform alin. (2) – (4).
Recurenta-reclamantă citează şi invocă trunchiat dispoziţiile referitoare la evaluarea de mediu, întrucât alin. (2) lit. a) se referă la planuri/programe în domeniile indicate care stabilesc cadrul pentru emiterea viitoarelor acorduri unice pentru proiectele care sunt prevăzute în Anexele nr. 1 şi 2 la H.G. nr. 918/2022 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice private supuse acestei proceduri, acestea neavând legătură cu prezenta cauză.
Alin.(2) lit. b) stipulează faptul că se supun evaluării de mediu toate planurile/programele care, datorită posibilelor efecte afectează ariile de protecţie specială avifaunistică sau ariile speciale de conservare reglementate conform O.U.G. nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 462/2001.
Or, în prezenta cauză, lucrările ce urmau să se dispună prin plan sunt: tratamente, lucrări de îngrijire, tăieri de igienă şi lucrări de conservare, lucrări de regenerare natură şi împădurire.
Extragerea totală sau parţială a arborilor ajunşi la o vârstă înaintată şi care nu mai permit exercitarea rolului de protecţie, făcându-se pe o suprafaţă relativ mică în raport de suprafaţa Sitului Natura 2000 şi măsurile luate pentru conservarea biodiversităţii au condus la concluzia că planul urma să se aprobe fără evaluare de mediu, de unde rezultă că nu au fost încălcate prevederile legale analizate, dispoziţiile art. 5 alin. (1) stabilind că evaluarea de mediu se efectuează în cazul în care planurile/programele "pot avea efecte semnificative asupra mediului".
De asemenea, Înalta Curte reţine că disp. art. 28 din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice nu au fost încălcate de prima instanţă întrucât în dosar nu există niciun înscris din conţinutul căruia să se constate că planul în discuţie a permis activităţi în zone protejate care să genereze poluare, deteriorarea habitatelor, perturbări ale speciilor, pentru a se efectua evaluarea de mediu.
Cu privire la motivarea deciziei de încadrare în sensul că în cuprinsul acesteia nu este prezentată nicio dovadă a faptului că nu vor fi afectaţi factorii de mediu, susţinerea este nefondată, actul făcând trimitere la documentaţia în baza căreia a fost emis, iar planul amenajamentului silvic este redat în întregime, de unde rezultă că acesta nu prevede activităţi sau lucrări care să afecteze direct sau indirect zonele de hrănire, reproducere sau migrare a speciilor de interes comunitar ori crearea unei bariere care să ducă la izolarea reproductivă a acestor specii.
De asemenea, se arată că se păstrează arborii cu scorburi ce pot fi utilizaţi ca locuri de cuibărit de către păsări şi mamifere mici, menţinerea bălţilor, etc., pentru exercitarea rolului de reproducere al peştilor, amfibiilor, insectelor, etc., se interzice exploatarea în zonele favorabile existenţei unor bârloguri sau în apropierea peşterilor ce adăpostesc lilieci şi alte asemenea dispoziţii cu referire la fondul forestier şi la habitatul animalelor.
În acest context, susţinerile recurentei-reclamante, în sensul încălcării dispoziţiilor legale arătate pentru că nu a fost efectuată procedura de evaluare de mediu strategică şi adecvată înainte de finalizarea elaborării planului, sunt nefondate, adoptarea planului fără evaluare de mediu adecvată şi fără aviz de mediu este legală, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1076/2004, O.U.G. nr. 57/2007, Ordinului nr. 19/2010 şi cele ale Directivei habitate.
Şi susţinerile referitoare la încălcarea disp. art. 21, art. 22 şi art. 24 din O.U.G. nr. 57/2007 sunt nefondate, revizuirea amenajamentelor silvice în termen de 12 luni de la aprobarea planului de management (adoptat prin Ordin MMAP nr. 1251/30.06.2016) are în vedere o situaţie ulterioară emiterii ordinului atacat – martie 2016, ce nu afectează legalitatea actului.
Se va reţine că există avizul favorabil al ariei naturale protejate "Nordul Gorjului de Vest" cu nr. 184/22.06.2015, iar neîndeplinirea operaţiunii de revizuire conduce la aplicarea doar a acelor prevederi care sunt conforme legislaţiei specifice ariilor naturale protejate şi planurilor de management în vigoare şi nu la nelegalitatea ordinului de aprobare a amenajamentului silvic.
Cu privire la încălcarea legislaţiei privind conservarea pădurilor virgine şi cvasivirgine, respectiv a disp. art. 26 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, se constată că norma prevede că pădurile virgine şi cvasivirgine vor fi strict protejate şi se vor include în "Catalogul Naţional al Pădurilor Virgine şi Cvasivirgine", din actele dosarului rezultă că în Catalog sunt incluse pădurile de acest tip de pe raza OS Tismana, iar din cuprinsul amenajamentului silvic nu reiese că acestea nu sunt protejate, din moment ce la pag. 18-19 sunt expuse măsurile specifice privind includerea acestor păduri în grupa I, cu referire la pădurile supuse regimului de conservare deosebită, exemplele redate în cuprinsul recursului nu sunt de natură să afecteze legalitatea actului atacat, modificările referindu-se strict la extragerea totală a unor arbori ajunşi la o vârstă înaintată pentru regenerarea pădurii, nefiind demonstrată afectarea sitului.
Jurisprudenţa CJUE a fost aplicată corect de prima instanţă, hotărârea din cauza C-441/17 ce a fost deja analizată prin prezentele considerente, nu conduce la concluzia recurentei-reclamante în sensul că orice amenajament silvic necesită evaluare de mediu şi evaluare adecvată, întrucât aprecierea riscului compromiterii obiectivelor de conservare ale unui sit trebuie analizată în funcţie de condiţiile de mediu specifice sitului şi a măsurilor concrete de gestionare, aspecte de care s-a ţinut seama la emiterea actului administrativ contestat.
În ceea ce priveşte referirea la procedura de infrigement declarată împotriva României, respectiv sesizarea de punere în întârziere 2020/2033/C/2020/651 final, Înalta Curte reţine că aceasta nu reprezintă un element care să atragă de plano nelegalitatea actului administrativ atacat, obiectivele procedurilor fiind diferite, în prezenta cauză fiind analizate atât legislaţia naţională, cât şi legislaţia europeană, precum şi măsurile luate în concret prin planul amenajamentului silvic şi ordinul de aprobare, concluzionându-se în sensul respectării prevederilor legale, urmare a probelor ce s-au administrat în dosar.
Prin urmare, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1902 din 10 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 12 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.