Şedinţa publică din data de 18 februarie 2025
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.04.2021 sub nr. x/2021, reclamantul Muzeul Naţional de Artă Contemporană al României a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, constatarea nulităţii şi anularea Deciziei nr. 130/03.11.2020 de numire a Comisiei de negociere a Metodologiei privind comunicarea publică prin prezentare directă, expunerea publică a operelor de artă grafică sau plastică, de artă aplicată, fotografică şi de arhitectură, precum şi proiecţia publică a operelor de artă digitală, emisă de Directorul General al O.R.D.A. şi a actului subsecvent emiterii acesteia, respectiv, Decizia nr. 143/07.12.2020.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 916 din 26 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Muzeul Naţional de Artă Contemporană al României, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
A admis cererea de intervenţie principală formulată de intervenienţii principali Reţeaua Naţională a Muzeelor din România, A., Uniunea Arhitecţilor din România, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale "B." Tulcea.
A anulat Decizia nr. 130/3.11.2020 şi Decizia nr. 143/07.12.2020 emise de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
A admis cererile de intervenţie accesorie în sprijinul reclamantului formulate de C., Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti - ARCUB, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Brăilei Carol I, D., Uniunea Artiştilor Plastici din România.
A respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie accesorie în sprijinul pârâtului formulată de E..
A obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 3025 RON (din care 2975 RON onorariu avocat, iar 50 RON taxa de timbru).
A obligat pârâtul să plătească intervenientului în interes propriu Reţeaua Naţională a Muzeelor din România cheltuieli de judecată în cuantum de 13.100 RON (din care 13.050 RON reprezentând onorariu avocat şi 50 RON taxa de timbru).
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 916 din 26 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi intervenienta E..
Prin cererea de recurs pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată.
În drept, recurentul-pârât a invocat critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În susţinerea cererii de recurs, acesta a invocat încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 163 şi art. 3 alin. (5) din Legea nr. 8/1996.
Astfel, în privinţa D., după cum rezultă din informaţiile publice postate pe site-ul oficial www.x.ro, aceasta este atât uniune de creaţie cât şi organizator de expoziţii, evenimente, saloane, manifestări, sens în care percepe taxă de participare, contrar celor susţinute prin cererea de intervenţie. Totodată, faptul că asociaţia este o organizaţie de autori nu constituie un argument suficient pentru a conchide cu privire la încălcarea art. 3 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, fiind esenţială analiza Statutului acesteia.
În privinţa Uniunii Artiştilor Plastici din România, faptul că aceasta este o organizaţie neguvernamentală, apolitică, fără scop lucrativ sau patrimonial, constituită din creatori în domeniul artelor plastice, nu exclude calitatea sa de organizator de expoziţii, saloane şi galerii de artă, târguri, simpozioane, festivaluri, tabere de creaţie, precum şi alte tipuri de evenimente specifice având caracter naţional şi internaţional, desfăşurând totodată o serie de activităţi economice, astfel cum sunt acestea enumerate la art. 8 din Statutul Uniunii.
Cu privire la desemnarea în comisia de negociere a metodologiei a Uniunii Arhitecţilor din România, recurentul-pârât a arătat că aceasta deţine şi calitatea de organizator de expoziţii, din surse proprii sau atrase, astfel cum prevede art. 4 din Statutul publicat pe site-ul propriu www.x.ro, unde se regăsesc şi evenimentele desfăşurate anual.
În privinţa ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti şi a Centrului Cultural EXPOARTE, critica recurentului-pârât a fost aceea că ambele instituţii publice sunt organizatoare de evenimente de amploare, inclusiv în domeniul artelor vizuale, dovadă în acest sens fiind informaţiile publice postate pe site-urile oficiale; pe de altă parte, în opinia sa, trimiterea la atribuţiile generale ale acestora nu este relevantă, nefiind reglementată obligaţia în sarcina iniţiatorului negocierilor de a face dovada organizării a cel puţin o manifestare culturală de gen în vederea dobândirii calităţii de parte în negocieri.
În fine, recurentul-pârât a susţinut că desemnarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale "B." Tulcea şi a Muzeului Brăilei "Carol I", a avut la bază acordurile de participare exprimate de cele două entităţi, înregistrate la ORDA cu nr. RGII/4675/26.10.2020 şi nr. RGII/4762/02.11.2020, cerinţa prevăzută de art. 163 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996 fiind îndeplinită.
Prin cererea de recurs intervenienta E., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată şi a cererilor de intervenţie formulate în interesul reclamantului.
În drept, intervenienta a invocat critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În susţinerea cererii de recurs, aceasta a invocat încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 163 şi art. 3 alin. (5) din Legea nr. 8/1996.
În ceea ce priveşte desemnarea în comisie a D., a Uniunii Artiştilor Plastici din România şi a Uniunii Arhitecţilor din România, recurenta-intervenientă a reiterat criticile formulate de recurentul-pârât, arătând, în esenţă, că s-a dovedit incidenţa dispoziţiilor art. 3 alin. (5) din Legea 8/1996, iar dispoziţiile art. 163 alin. (3) din Legea 8/1996 nu prevăd anumite criterii de selecţie, prin raportare la numărul mai mare sau mai mic de acte de utilizare efectuate în decursul unei anumite perioade de timp sau de caracterul principal sau secundar al actelor de utilizare în raport de activitatea desfăşurată de utilizator. Mai mult, indiferent de reţinerea sau nu a calităţii celor trei membri ai comisiei de "structuri asociative reprezentative de utilizatori", prin desemnarea în cadrul comisiei, în calitate de membru, a intervenientelor Reţeaua Naţională a Muzeelor din Romania şi A., cu privire la care nu s-au formulat astfel de critici, dispoziţiile art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea 8/1996 au fost respectate.
Referitor la desemnarea ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti şi a Centrului Cultural EXPOARTE, recurenta-intervenientă a susţinut, în esenţă, că ambele instituţii organizează acţiuni de promovare prin expunere de artă vizuală, astfel că, alături de pârâtul Muzeul Naţional de Artă al României, constituie utilizatori majori în ceea ce priveşte comunicarea publică în domeniul artelor vizuale.
În ceea ce priveşte desemnarea în comisie a Institutului de Cercetări Eco-Muzeale "B." Tulcea, recurenta-intervenientă a arătat că aceasta a avut la bază acordul de participare exprimat, înregistrat la ORDA cu nr. 4675/26.10.2020, precum şi informaţii de pe site-ul său din care rezultă că Muzeul de artă deţine în patrimoniu o importantă colecţie de artă plastică.
În fine, în ceea ce priveşte Muzeul Brăilei "Carol I" s-a învederat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 163 alin. (3) lit. c) Legea 8/1996, acesta fiind un utilizator local cu caracter reprezentativ la nivel local, care nu efectuează doar acte "sporadice" de utilizare.
4. Apărarea formulată în cauză
Intimatul-intervenient Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti - ARCUB a depus întâmpinare la data de 19 aprilie 2024, solicitând respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
Intimata-intervenientă C. a depus întâmpinare la data de 19 aprilie 2024, solicitând respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
Reclamantul Muzeul Naţional de Artă Contemporană a depus întâmpinare la data de 19 aprilie 2024, solicitând respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
Intervenienţii principali Reţeaua Naţională a Muzeelor din România, A., Uniunea Arhitecţilor din România şi Institutul de Cercetări Eco-Muzeale "B." Tulcea au depus întâmpinare la data de 25 aprilie 2024, solicitând respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
Intervenienta accesorie Uniunea Artiştilor Plastici din România a depus întâmpinare la data de 26 aprilie 2024, solicitând respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
Intervenientul accesoriu Muzeul Naţional de Artă al României a depus întâmpinare la data de 30 aprilie 2024, solicitând admiterea excepţiei nulităţii celor două recursuri, iar în subsidiar, respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
II. Soluţia instanţei de recurs
Critica de nelegalitate ce face obiectul ambelor recursuri declarate în cauză este cea prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în susţinerea acesteia fiind invocată, în esenţă, încălcarea sau aplicarea greşită a art. 163 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
Înalta Curte găseşte, aşadar, nefondată excepţia nulităţii recursurilor pentru lipsa criticilor de nelegalitate, argumentele invocate de ambele recurente fiind subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Procedând la analiza acestor critici, Înalta Curte notează, în prealabil, că art. 163 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe reglementează procedura de negociere a metodologiilor pentru domeniile de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi.
Potrivit alin. (3) al articolului 163, Comisia de negociere a metodologiilor este constituită din:
a) câte un reprezentant al fiecărui organism de gestiune colectivă, care funcţionează pentru câte un domeniu de creaţie şi pentru o categorie de drepturi;
b) câte un reprezentant al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor, la nivel naţional, şi câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri, cu condiţia ca acestea să fie declarate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe propria răspundere. Instituţiile publice, inclusiv societăţile publice de radiodifuziune şi de televiziune, care fac parte din comisia de negociere, sunt exceptate de la declararea cifrei de afaceri;
c) câte un reprezentant al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor la nivel local sau, în lipsa acestora, a reprezentanţilor a 2 utilizatori locali notificaţi de organismele de gestiune colectivă şi care depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor acordul de participare în respectiva comisie.
În cauză, în calitate de reprezentanţi ai structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor, la nivel naţional, au fost propuşi D., Uniunea Artiştilor Plastici din România şi Uniunea Arhitecţilor din România, organisme care însă au contestat această calitate.
Pentru dezlegarea acestei prime chestiuni de drept, se impune a fi observat art. 3 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, potrivit căruia este considerat utilizator orice persoană fizică sau juridică care întreprinde acţiuni condiţionate de autorizarea de către autori sau titularii de drepturi, de remunerarea acestora sau de plata unor compensaţii către aceştia şi care nu acţionează în calitate de consumator.
În esenţă, recurentele au argumentat calitatea de utilizator a D., a Uniunii Artiştilor Plastici din România şi a Uniunii Arhitecţilor din România prin aceea că propriile statute conţin dispoziţii privind organizarea de expoziţii, activităţi comerciale, evenimente din care se obţin venituri.
Înalta Curte are în vedere că potrivit statutelor celor trei forme de asociere, a artiştilor fotografi, a artiştilor plastici şi a arhitecţilor, acestea sunt constituite din artişti fotografi (AAF), creatori şi teoreticieni din domeniul artelor vizuale (UAP) sau al arhitecturii şi urbanismului (UAR) şi au ca scop promovarea intereselor profesionale, materiale şi morale ale membrilor lor.
Faptul că în situaţii particulare acestea organizează evenimente în cadrul cărora sunt expuse lucrări în domeniile de interes nu este de natură a conduce la calificarea lor ca exponenţi ai structurilor asociative reprezentative, ci, eventual, ca simpli utilizatori, nefiind astfel incident art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996.
Contrar susţinerilor recurentelor, textul legal are în vedere reprezentanţi ai utilizatorilor la nivel naţional şi nu utilizatori cu caracter sporadic, ocazional, secundar, care, în mod evident, nu sunt reprezentativi în sensul urmărit de legiuitor. Astfel, din interpretarea coroborată a art. 3 alin. (5) cu art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996 rezultă că pentru a fi membru în comisia de negociere nu este suficientă calitatea de utilizator, ci acesta trebuie să fie reprezentativ la nivel naţional şi să întreprindă constant, repetitiv acţiuni condiţionate de autorizarea de către autori sau titularii de drepturi, de remunerarea acestora sau de plata unor compensaţii către aceştia.
Or, în cazul D., al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi al Uniunii Arhitecţilor din România, acestea dobândesc calitatea de utilizator cu titlu excepţional, secundar, neputând fi considerate reprezentante al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor, la nivel naţional, în sensul art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996.
Tot în calitate de membri ai comisiei de negociere a metodologiei, prevăzuţi de art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996, au fost desemnaţi şi ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti şi C., considerentele primei instanţe privind caracterul local al acestora fiind criticate de ambele recurente.
În privinţa ARCUB, acesta este un serviciu de interes local al Municipiului Bucureşti, cu personalitate juridică, înfiinţat prin H.C.G.M.B. nr. 91/1996, iar organizarea şi funcţionarea sa sunt reglementate de H.C.G.M.B. nr. 85/2020.
La rândul său, C. este, potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 652/2018, un serviciu public de interes local al Municipiului Bucureşti şi are ca obiect de activitate desfăşurarea de activităţi de interes local, în principal în domeniul cultural-educativ.
Prin urmare, astfel cum rezultă chiar actele de înfiinţare, cele două entităţi sunt servicii de interes local, ce desfăşoară activităţi de interes local, aşa încât, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi utilizatori majori, la nivel naţional, în sensul art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996.
Argumentele recurentelor în sensul că cele două entităţi organizează evenimente de mare amploare nu pot fi avute în vedere, de vreme ce finalitatea urmărită de legiuitor – aceea de desemnare în comisie a unor utilizatori majori, reprezentativi la nivel naţional – nu poate fi atinsă prin includerea a două servicii publice locale, constituite la nivelul Municipiului Bucureşti, în membrii prevăzuţi de art. 163 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996.
O altă critică a recurentelor a vizat încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 163 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1995, potrivit cărora din comisie va face parte şi câte un reprezentant al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor la nivel local sau, în lipsa acestora, a reprezentanţilor a 2 utilizatori locali notificaţi de organismele de gestiune colectivă şi care depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor acordul de participare în respectiva comisie.
În esenţă, acestea au susţinut că atât Institutul de Cercetări Eco-Muzeale "B." Tulcea, cât şi Muzeul Brăilei "Carol I" sunt utilizatori locali ce îndeplinesc condiţiile impuse de textul legal anterior citat, raţionamentul contrar expus de prima instanţă fiind greşit.
În privinţa Institutului de Cercetări Eco-Muzeale "B." Tulcea prima instanţă a reţinut, pe de o parte, că acesta nu are calitatea de utilizator în sensul art. 3 alin. (5) din Legea nr. 8/1995, întrucât, faţă de vechimea colecţiilor pe care le deţine, acestea nu mai fac parte din categoria celor a căror expunere ar presupune necesitatea autorizării de către autori sau titularii de drepturi, remunerarea autorilor sau titularilor de drepturi sau plata unor compensaţii către aceştia; pe de altă parte, prima instanţă a constatat că nu este îndeplinită nici condiţia existenţei acordului de participare la Comisie a acestui institut.
Analizând cu prioritate această din urmă condiţie, Înalta Curte constată că ea nu este îndeplinită, acordul de participare la Comisie presupunând manifestarea de voinţă exprimată de o persoană care poate angaja în mod legal Institutul.
Or, în cauză, corespondenţa electronică purtată cu o angajată a Institutului, care nu a făcut dovada primirii unui mandat în acest sens nu poate echivala cu acordul de participare în comisie, prevăzut de art. 163 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1995. Mai mult, mesajul comunicat de aceasta la data de 23.10.2020, potrivit căruia a luat cunoştinţă de notificarea transmisă, urmând a fi transmis acordul nu poate echivala cu însuşi acordul cerut de lege pentru ca un utilizator legal să poată participa la comisie.
Constatând neîndeplinirea acestei condiţii, Înalta Curte nu va mai proceda la analiza calităţii de utilizator prin raportare la vechimea colecţiilor deţinute de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale "B." Tulcea, participarea sa în cadrul comisiei încălcând dispoziţiile citate anterior.
În privinţa Muzeului Brăilei "Carol I" prima instanţă a reţinut, în esenţă, că acesta nu are calitatea de utilizator local în sensul art. 163 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996 întrucât nu este reprezentativ, activitatea sa în domeniul artelor vizuale neavând consistenţă; recurenta-intervenientă a apreciat însă că este suficientă deţinerea, în patrimoniul secţiei de artă a Muzeului, a unor colecţii de pictură, grafică, sculptură, artă decorativă şi colecţii de fotografii.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că desemnarea membrilor în comisia de negociere a metodologiei trebuie să aibă în vedere reprezentativitatea utilizatorilor, având în vedere finalitatea urmărită: elaborarea metodologiilor pentru domeniile de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi, în cazul în care modul de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către autorii sau titularii de drepturi.
Prin urmare, pentru a putea negocia în numele structurilor asociative, la nivel local, utilizatorul trebuie să fie reprezentativ, aşa cum prevede expres art. 163 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, adică acţiunile sale, condiţionate de autorizarea de către autori sau titularii de drepturi, de remunerarea acestora sau de plata unor compensaţii către aceştia, să aibă o anumită frecvenţă, amploare şi expunere.
Or, aşa cum a constatat şi prima instanţă, în cazul Muzeului Brăilei "Carol I" nu poate fi reţinută o activitate de utilizator în domeniul artelor vizuale, care să îndeplinească cerinţele enumerate anterior; pe de altă parte, simpla deţinere a unor opere de artă nu este aptă să probeze contrariul, în raport de raţionamentul expus.
În fine, o ultimă critică a recurentelor a avut în vedere soluţia primei instanţe privind calitatea în care Muzeului Naţional de Artă Contemporană al României i s-a propus să participe în cadrul comisiei, argumentându-se, în esenţă, că acesta nu a suferit nicio vătămare fiind desemnat ca entitate cu interes legitim şi nu utilizator major, în sensul art. 163 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996.
Înalta Curte observă că, alături de reprezentanţii desemnaţi în condiţiile art. 163 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, alin. (4) al aceluiaşi text legal permite ca, în funcţie de propunerea primită în vederea emiterii deciziei de constituire a comisiei de negociere, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor să poată convoca şi desemna în comisia de negociere orice entitate care are un interes legitim.
Or, contrar susţinerilor recurentelor, propunerea unui membru al comisiei în temeiul art. 163 alin. (4) şi nu al art. 163 alin. (3) este de natură a vicia întreaga procedură de desemnare întrucât încalcă criteriile de reprezentativitate ce trebuie îndeplinite în privinţa fiecărui membru şi, alterează, astfel, componenţa comisiei.
Pentru toate aceste considerente, găsind neîntemeiate criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul art. 453 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală în raport de soluţia dată recursurilor, recurentele vor fi obligate să plătească intimatelor cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat astfel: către intimatul Arcub Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti suma de 6545 RON, către intimatul C. suma de 5355 RON, către intimata F. suma de 6100 RON, către intimatul Muzeul Naţional de Artă Contemporană al României suma de 8330 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii.
Respinge recursurile declarate de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi de intervenienta E. împotriva sentinţei civile nr. 916 din 26 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nefondate.
Obligă recurentul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi recurenta-intervenientă E. să plătească către intimatul Arcub Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti suma de 6545 RON, reprezentând cheltuieli de judecată/onorariu de avocat.
Obligă recurentul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi recurenta-intervenientă E. să plătească către intimatul C. suma de 5355 RON, reprezentând cheltuieli de judecată/onorariu de avocat.
Obligă recurentul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi recurenta-intervenientă E. să plătească către intimata F. suma de 6100 RON reprezentând cheltuieli de judecată/onorariu de avocat.
Obligă recurentul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi recurenta-intervenientă E. să plătească către intimatul Muzeul Naţional de Artă Contemporană al României suma de 8330 RON reprezentând cheltuieli de judecată/onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 18 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.