Şedinţa publică din data de 18 februarie 2025
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Pretenţia dedusă judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal la 18 iulie 2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/29.06.2023.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţă nr. 41 din 14 februarie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia- sectia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea, ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, la 25 martie 2024, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea sentinţei şi, în principal, trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanţe, iar, în subsidiar, reţinerea cauzei spre rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată şi anularea raportului de evaluare nr. x/29.06.2023.
Recurentul-reclamant a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţinând că sentinţa recurată nu este motivată, întrucât prima instanţă nu a analizat argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată.
Recurentul-reclamant a invocat şi motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că prima instanţă a reţinut, în mod greşit, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, în condiţiile în care nu îndeplinea, la momentul încheierii celor două contracte, funcţia de consilier local şi nici calitatea de asociat sau administrator al Riniera S.R.L.
4. Apărările formulate în cauză
La 19 aprilie 2024, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul, prin prisma motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte îl va admite, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite cererea de chemare în judecată şi va anula raportul de evaluare nr. x/29.06.2023, pentru următoarele considerente:
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual, iar părţile o pot critica doar pentru motivele prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.
În cauză, recurentul-reclamant a respectat aceste exigenţe legale, din moment ce argumentele invocate prin memoriul de recurs se subsumează motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.
Astfel, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că sentinţa nu este motivată, întrucât prima instanţă nu a analizat argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată, de natură a atrage anularea raportului de evaluare nr. x/29.06.2023.
Înalta Curte constată că acest prim motiv de recurs este nefondat.
Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, "expunerea situaţiei de fapt reţinută pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor". Obligaţia motivării hotărârii judecătoreşti, instituită prin dispoziţiile legale precitate, este edictată în scopul bunei administrări a justiţiei, întăririi încrederii justiţiabililor în actul de justiţie, precum şi pentru a da instanţelor superioare posibilitatea de a exercita controlul judiciar.
De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un proces echitabil include şi dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 din Convenţie implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (cauza Albina contra României).
Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, prima instanţă a respectat aceste exigenţe legale şi convenţionale, prezentând considerentele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia pronunţată, în urma analizării atât a argumentelor invocate prin cererea de chemare în judecată, cât şi a apărărilor formulate în cadrul întâmpinării.
Plecând de la constatările raportului de evaluare nr. x/29.06.2023, prima instanţă a reţinut că, în urma coroborării prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 cu cele ale art. 163 alin. (1), art. 129 alin. (3) lit. b) şi art. 205 din Codul administrativ, în caz de vacanţă a funcţiei de primar, chiar dacă viceprimarul este obligat să exercite de drept atribuţiile conferite prin lege primarului, nu îşi pierde statutul de consilier local, astfel că îi sunt aplicabile cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege pentru consilierii locali. În acest cadru normativ şi având în vedere că Rinirea S.R.L., în cadrul căreia soţia reclamantului este asociat unic şi administrator, a încheiat contractele de prestări servicii nr. x/02.07.2020 şi nr. y/02.07.2020 cu Şcoala Gimnazială Sarmizegetusa, prima instanţă a reţinut că reclamantul, în calitate de viceprimar, s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută la art. 90 din Legea nr. 161/2003, fiind lipsit de relevanţă faptul că nu s-a implicat direct în încheierea şi/sau executarea celor două contracte ori în emiterea şi/sau plata facturii fiscale nr. x/16.09.2020.
În urma lecturării considerentelor sentinţei recurate, prezentate în sinteză supra, se observă că prima instanţă a analizat şi a înlăturat principalele susţineri din cererea de chemare în judecată, în sensul că reclamantului nu i-ar fi aplicabile prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003, întrucât nu îndeplinea, la momentul încheierii celor două contracte avute în vedere de către inspectorul de integritate, funcţia de consilier local şi nici calitatea de asociat unic sau administrator al Riniera S.R.L., precum şi că incompatibilitatea în discuţie s-ar referi exclusiv la deţinerea funcţiei de consilier local, nu şi în situaţia exercitării concomitente a funcţiei de viceprimar.
Ca atare, nu pot fi primite criticile prin care se susţine nemotivarea sentinţei, nefiind incident în cauză motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I din C. proc. civ., astfel cum a fost invocat şi argumentat de recurentul-reclamant.
În continuare, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că prima instanţă a reţinut, în mod greşit, că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003.
Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat, întrucât prima instanţă a aplicat, în mod greşit, normele de drept material incidente în cauză.
Plecând de la constatările raportului de evaluare nr. x/29.06.2023 şi analizând susţinerile din cererea de chemare în judecată şi apărările formulate prin întâmpinare, prima instanţă a reţinut, în mod greşit, că recurentul-reclamant s-a aflat în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 90 din Legea nr. 161/2003, în contextul în care, în timp ce deţinea funcţia de viceprimar (ales din rândul consilierilor locali), simultan cu exercitarea atribuţiilor de primar, Şcoala Gimnazială Sarmizegetusa a încheiat contracte cu o societate la care soţia sa era asociat unic şi administrator.
Potrivit prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003: "(1) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local."
Pentru a reţine legalitatea raportului de evaluare nr. x/29.06.2023, cu consecinţa respingerii acţiunii, ca nefondată, prima instanţă a constatat că, în urma coroborării dispoziţiilor art. 129 alin. (3) lit. b) cu cele ale art. 163 alin. (1) din Codul administrativ, rezultă că funcţia de viceprimar nu poate fi dobândită decât de un consilier local, precum şi că, în caz de vacanţă a funcţiei de primar, atribuţiile funcţiei sunt preluate de drept de către viceprimar, însă acesta din urmă nu îşi pierde statutul de consilier local şi nici nu poate demisiona din această funcţie. Sub acest aspect, art. 205 alin. (1) din Codul administrativ prevede ca încetarea mandatului de consilier, în condiţiile art. 204 alin. (2), are ca efect încetarea de drept, la aceeaşi dată, şi a mandatului de viceprimar. Având în vedere exercitarea concomitentă de către reclamant a funcţiilor de viceprimar şi de consilier local, prima instanţă a reţinut că acestuia îi este aplicabil cazul de incompatibilitate reglementat la art. 90 din Legea nr. 161/2003 pentru consilierii locali, astfel că soţia sa nu putea încheia cu Şcoala Gimnazială Sarmizegetusa, instituţie de învăţământ aflată în subordinea autorităţilor publice locale (conform art. 61 alin. (2) din Legea nr. 1/2011), contractele de prestări servicii de exploatare a masei lemnoase nr. 442/02.07.2020 şi nr. 445/02.07.2020.
Înalta Curte constată că raţionamentul primei instanţe nu este complet şi nici corect, fiind omise din analiză prevederile art. 152 alin. (7) din Codul administrativ, conform cărora "pe durata exercitării mandatului, viceprimarul îşi păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizaţia aferentă acestui statut, fiindu-i aplicabile incompatibilităţile specifice funcţiei de viceprimar prevăzute de Cartea I, Titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare".
Într-adevăr, astfel cum se prevede la art. 152 alin. (2) şi alin. (7) teza I din Codul administrativ, viceprimarul este ales din rândul membrilor Consiliului local şi, pe durata exercitării mandatului, îşi păstrează statutul de consilier local, însă aceste împrejurări nu sunt de natură a atrage incidenţa cazului de incompatibilitate prevăzut la art. 90 din Legea nr. 161/2003, astfel cum, în mod greşit, a reţinut prima instanţă, întrucât art. 152 alin. (7) teza a II-a din Codul administrativ prevede, cât se poate de clar, faptul că, pe durata exercitării mandatului, viceprimarului îi sunt aplicabile incompatibilităţile specifice funcţiei de viceprimar, prevăzute de Cartea I, Titlul IV din Legea nr. 161/2003, nu şi cele specifice funcţiei de consilier local.
Or, incompatibilităţile specifice funcţiei de viceprimar sunt prevăzute la art. 87 din Legea nr. 161/2003, text care este situat în Cartea I - Reglementări generale pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, Titlul IV - Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice, Capitolul III - Incompatibilităţi, Secţiunea a 4-a - Incompatibilităţi privind aleşii locali.
Conform art. 87 din Legea nr. 161/2003 (forma în vigoare la 2 iulie 2020, când au fost încheiate cele două contracte avute în vedere de inspectorul de integritate):"
"(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: a) abrogate; b) funcţia de prefect sau subprefect; c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia; d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice, cu excepţia reprezentanţilor în adunarea generală a acţionarilor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor reprezentanţi ai instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deţine participaţie; e) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la o societate comercială; f) abrogate; g) calitatea de comerciant persoană fizică; h) calitatea de membru al unui grup de interes economic; i) calitatea de deputat sau senator; j) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcţie asimilată acestora; k) orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate, cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale. (11) Activitatea desfăşurată de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean, în calitate de membru al consiliului de administraţie al unei entităţi economice din subordinea sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deţine participaţie, la unităţile şi instituţiile de învăţământ de stat sau confesionale şi la spitalele publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor reprezentanţi ai instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale nu este retribuită. (2) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti nu pot deţine, pe durata exercitării mandatului, funcţia de consilier judeţean. (3) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice."
Regimul incompatibilităţilor reprezintă o restrângere a exerciţiului unor drepturi, astfel că dispoziţiile legale privind incompatibilităţile sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse, prin analogie, unor situaţii pe care legiuitorul nu le-a prevăzut. Din moment ce art. 152 alin. (7) din Codul administrativ prevede că, pe durata exercitării mandatului, viceprimarului îi sunt aplicabile incompatibilităţile specifice funcţiei de viceprimar, prevăzute de Cartea I, Titlul IV din Legea nr. 161/2003, înseamnă că legiuitorul a avut în vedere doar cazurile de incompatibilitate reglementate la art. 87 din Legea nr. 161/2003, nu şi pe cele specifice funcţiei de consilier local, reglementate la art. 88 şi art. 90 din aceeaşi lege.
În contextul în care nu a observat că în cauză sunt incidente prevederile art. 157 alin. (2) din Codul administrativ, care se impun a fi coroborate doar cu dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 161/2003, prima instanţă a reţinut, în mod nelegal, că recurentului-reclamant îi este aplicabil cazul de incompatibilitate prevăzut la art. 90 din Legea nr. 161/2003, aplicând în mod greşit normele de drept material, ceea ce atrage incidenţa motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu consecinţa admiterii recursului şi casării sentinţei recurate.
Întrucât ipoteza avută în vedere de intimata-pârâtă prin raportul de evaluare (în timp ce reclamantul deţinea funcţia de viceprimar, simultan cu exercitarea atribuţiilor de primar, Şcoala Gimnazială Sarmizegetusa a încheiat două contracte cu o societate la care soţia sa era asociat unic şi administrator) nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de incompatibilitate specifice funcţiei de viceprimar, enumerate, în mod expres şi limitativ, la art. 87 din Legea nr. 161/2003, se impune, în rejudecarea fondului, admiterea cererii de chemare în judecată şi anularea raportului de evaluare nr. x/29.06.2023, fiind întemeiată susţinerea reclamantului, în sensul că nu îi este aplicabil cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 90 din Legea nr. 161/2003.
În considerarea celor expuse, este lipsită de relevanţă juridică, din perspectiva analizată, împrejurarea că viceprimarul, pe durata exercitării mandatului, îşi păstrează statutul de consilier local, întrucât, potrivit voinţei exprese a legiuitorului, îi sunt aplicabile doar incompatibilităţile specifice funcţiei de viceprimar, nu şi cele specifice funcţiei de consilier local, cum, în mod nelegal, s-a reţinut prin raportul de evaluare.
Faţă de aceste considerente, constatând că este incident motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că sentinţa recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte, în baza prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentinţa recurată, şi, rejudecând, va admite cererea de chemare în judecată şi va anula raportul de evaluare nr. x/29.06.2023, emis de Agenţia Naţională de Integritate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 41 din 14 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia-Sectia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi rejudecând:
Admite cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
Anulează raportul de evaluare nr. x/29.06.2023, emis de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 18 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.