Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025
Prin cererea înregistrată la 4 mai 2023 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a
II-a Civilă, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 332 RON, reprezentând daune-interese pentru perioada în care telefonul a fost utilizat în scop personal de către pârât şi a diferenţei de valoare adusă acestuia, 1.277,58 RON, precum şi a daunelor-interese aferente măsurii nr. 13, 43,78 RON, precum şi obligarea pârâtului la plata daunelor calculate până la încasarea integrală a sumei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 41/2024 din 16 aprilie 2024, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât, precum şi acţiunea.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel.
Prin decizia nr. 479/2024 din 29 octombrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis excepţia tardivităţii apelului declarat împotriva sentinţei primei instanţe şi, în consecinţă, a respins apelul ca tardiv formulat şi a admis cererea de restituire a sumei de 544,6 RON, achitată de apelantă în plus faţă de cuantumul legal al taxei judiciare de timbru stabilite.
Reclamanta A. S.A. a recurat hotărârea instanţei de apel, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În susţinere, a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a calificat greşit cererea sa, confundând obiectul cauzei de faţă prin care reclamanta urmăreşte obligarea pârâtului la plata daunelor-interese cu cel al dosarului nr. x/2023 constituit din recuperarea bunului, telefon.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată astăzi în şedinţă publică, din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
În conformitate cu art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (1) şi art. 489 alin. (2din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă recursul nu este motivat în termenul legal sau dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiţia legală fiind aceea ca dezvoltarea motivelor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege şi să fie raportată la conţinutul deciziei atacate, cu indicarea modalităţii în care instanţa nu s-a conformat normelor legale pretins încălcate.
În speţă, prin decizia recurată, instanţa de prim control judiciar a constatat că exercitarea apelului declarat de autoarea căii de atac împotriva sentinţei primei instanţe s-a realizat după împlinirea termenului legal pentru promovarea lui, context în care l-a respins ca tardiv promovat.
Recurenta critică legalitatea hotărârii atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, calificarea greşită de către instanţa de fond a obiectului acţiunii, în măsura în care prin cererea de chemare în judecată aceasta a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor-interese, şi nu la restituirea telefonului sau a contravalorii acestuia.
Analiza memoriului de recurs relevă că susţinerile autoarei căii de atac nu pot fi circumscrise ipotezelor reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât ele nu reprezintă chestiuni de nelegalitate care să poată fi analizate de instanţa de recurs, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din cele expuse mai sus, argumentele dezvoltate în justificarea incidenţei cazului de casare nu vizează decizia instanţei de control devolutiv, ci pe cea a primei instanţe.
Deşi raţionamentul expus de către instanţa de apel în justificarea tardivităţii apelului a vizat termenul în care calea de atac devolutivă a fost declarată şi calculul acestuia, susţinerile recurentei privesc, în esenţă, fondul cauzei şi judecata realizată de către tribunal în acest sens.
Or, de vreme ce elementele care stau la baza demersului judiciar al recurentului nu se identifică în conţinutul motivării deciziei pronunţate, ele nu pot fi integrate vreunui motiv de nelegalitate, atât timp cât ele nu vizează împotriva considerentelor care au stat la baza motivării soluţiei atacate cu recurs, fiind formulate cu încălcarea art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
De aceea, în lipsa unor critici concrete îndreptate împotriva motivelor reţinute de instanţa de apel în fundamentarea respingerii apelului ca tardiv, Înalta Curte apreciază că prin susţinerile sale, recurenta tinde, în realitate, verificarea cauzei pe fond, aspect ce excedează sferei obiectului de preocupare a instanţei de prim control judiciar.
Aşa fiind, criticile, în ansamblul lor, nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Cum sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul în care nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., situaţie incidentă şi în cauza de faţă, Înalta Curte, dând eficienţă art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod, va admite excepţia nulităţii recursului şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului.
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 479/2024 din 29 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 iunie 2025.