Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş în dosarul nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINŢI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HUNEDOARA, DIICOT - STRUCTURA CENTRALĂ, cu citarea CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:
1. recunoaşterea şi acordarea în întinderea drepturilor salariale cuvenite a unei valori de referinţă sectorială (VRS) de 605,225 RON neplafonată, majorată cu 25 %, conform art. 38 alin. (3) din Legea - cadru nr. 153/2017, raportată la aplicarea prevederilor art. 12 din Secţiunea 1, Dispoziţii comune din Capitolul VIII Reglementări specifice personalului din justiţie, Anexa V, Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională - Legea nr. 153/2017 şi care nu a fost aplicată de ordonatorii de credite prin raportare la drepturile salariale deja dobândite, inclusiv diurna plătită, conform sentinţei civile nr. 996/09.10.2020, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin în dosarul civil nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 231/10.02.2022 a Curţii de Apel Timişoara, pentru perioadele lucrate: 01.08.2016-31.01.2018 şi 01.11.2018-21.07.2019 (Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj), 01.02.2018-18.11.2018 (DIICOT-ST ALBA), 22.07.2019-29.01.2020 (Judecătoria Baia de Aramă), 30.01.2020 - prezent (Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara) şi în continuare, cu depăşirea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017;
2. repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 01.08.2016, conform sentinţei civile nr. 996/09.10.2020, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin în dosarul civil nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 231/10.02.2022 a Curţii de Apel Timişoara şi pe viitor, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi cu dobânda legală corespondentă, calculată de la data exigibilităţii sumelor până la data plăţii efective a diferenţei drepturilor menţionate mai înainte.
În şedinţa din data de 07.11.2024, instanţa de judecată a dispus disjungerea capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, DIICOT- Structura Centrală, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi formarea unui dosar nou, cu termen de judecată 07.11.2024, dosarul nr. x/2024, privind cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HUNEDOARA, DIICOT-STRUCTURA CENTRALĂ, cu citarea CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Prin sentinţa civilă nr. 1392 din 7 noiembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Gorj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta are calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani, iar cererea de chemare în judecată are natura unui conflict individual de muncă.
A apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi nu dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., întrucât aceste prevederi legale îşi găsesc aplicabilitatea atunci când cererea de chemare în judecată este formulată de un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier sau împotriva unui judecător/procuror/asistent judiciar/grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze litigiu ori la o instanţă inferioară acesteia, cât şi atunci când cererea de chemare în judecată este formulată de instanţa de judecată sau împotriva instanţei de judecată competentă să soluţioneze litigiul ori când parte (reclamant sau pârât) este o instanţă inferioară acesteia.
Astfel, a reţinut că reclamanta îşi desfăşoară activitatea într-o unitate de parchet, iar competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine în primă instanţă tribunalului care este superioară în grad faţă de instanţa pe lângă care funcţionează.
A mai arătat că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 127 alin. (21) din C. proc. civ., conform căreia dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, deoarece pârâţi în cauză sunt doar parchete, iar nu instanţa care ar fi competentă să judece pricina în primă instanţă sau în calea de atac.
În concluzie, instanţa a considerat că în soluţionarea unui conflict de muncă în care reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, dispoziţiile art. 127 alin. (1), alin. (21) şi (3) din C. proc. civ., aşa cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 310/2018, incidentă în raport de data introducerii acţiunii, nu sunt aplicabile, întrucât, pe de o parte, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine, în primă instanţă, tribunalului, iar pe de altă parte, pârâţii sunt parchete de pe lângă instanţe, iar nu instanţe de judecată, prevederile art. 127 alin. (21) din C. proc. civ. fiind de strictă interpretare.
Nefiind, aşadar, incidente dispoziţiile speciale cuprinse în art. 127 din C. proc. civ., a reţinut că sunt aplicabile prevederile generale referitoare la competenţă din Codul muncii indicate supra, conform cărora competenţa teritorială în cazul conflictelor de muncă aparţine instanţei/tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă, reclamantul.
Întrucât reclamanta are domiciliul în municipiul Târgu-Jiu, în raza teritorială a Tribunalului Gorj, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestui tribunal.
Prin sentinţa civilă nr. 1721 din 21 mai 2025, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., având în vedere că, în cauză, este pârât şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Instanţele aflate în conflict negativ de competenţă au fost sesizate cu o acţiune având ca obiect plata unor drepturi salariale. Având în vedere cele solicitate în cuprinsul cererii de chemare de judecată, rezultă faptul că prezentului litigiu i se aplică dispoziţiile legii speciale referitoare la conflictele de muncă.
În cauza dedusă judecăţii, reclamanta are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani.
Dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă este reglementat de dispoziţiiile art. 266-275 din Codul muncii.
Potrivit dispoziţiilor art. 269, Codul muncii, " (1) Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul".
Pornind de la acest text de lege, Înalta Curte constată că domiciliul reclamantei este în Târgu-Jiu şi se află în circumscripţia Tribunalului Gorj, respectiv locul de muncă al acesteia care se află în circumscripţia aceluiaşi tribunal, sens în care revine acestei instanţe competenţa de soluţionare a cauzei.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanţele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziţii legale reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.
Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).
Potrivit art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (…)
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".
Se reţine că Legea nr. 310/2018, aplicabilă în raport de data introducerii acţiunii, a modificat dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competenţa facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea.
Însă, în speţă, reclamanta îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani, iar competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine în primă instanţă tribunalului.
Prin urmare, având în vedere că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă nu este de competenţa judecătoriei, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Totodată, se reţine că aceasta nu poate fi determinată nici în conformitate cu art. 127 alin. (2)-(2)1 C. proc. civ., instanţa de judecată competentă să soluţioneze cauza neavând calitate de pârâtă în dosar.
În consecinţă, aşa cum s-a arătat în precedent, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, potrivit cărora este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului sau instanţa de la locul de muncă.
Dat fiind că reclamanta are locul de muncă în circumscripţia Tribunalului Gorj, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestui tribunal.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2025.