Şedinţa publică din data de 19 martie 2025
Asupra recursului de faţă, subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:
În cursul judecării apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 4942/26.04.2023, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă şi împotriva sentinţelor nr. 332/14.09.2023 şi nr. 10/09.02.2024, pronunţate de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, apelanta S.C. A. S.R.L. a depus o cerere de recuzare a domnilor judecători B. şi C., care alcătuiau completul învestit cu soluţionarea căii de atac.
Cererea a fost înregistrată sub nr. x/2023/a2, iar la termenul din 10.10.2024, judecătorii recuzaţi au declarat că se abţine de la judecată.
Prin încheierea nr. 48/10.10.2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a respins atât declaraţiile de abţinere, cât şi cererea de recuzare.
La 25.10.2024, societatea A. S.R.L. a recurat această încheiere, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, a arătat că, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi că instanţa de apel a încălcat sau a aplicat greşit normele de drept material; a invocat, astfel, cazurile de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Autoarea recursului a susţinut că incompatibilitatea judecătorilor recuzaţi derivă din aceea că, statuând la termenul din 09.09.2024 asupra caracterului evaluabil în bani al acţiunii, ei şi-au spus părerea asupra motivului de apel prin care contestase competenţa tribunalului în raport cu natura neevaluabilă a cererii.
A arătat că încheierea a fost pronunţată cu încălcarea art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, Arhiepiscopia Ortodoxă Sibiu a invocat prematuritatea recursului, recalificată ca excepţia inadmisibilităţii în şedinţa publică de astăzi, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Consacrat în art. 129 din Constituţie şi reglementat infraconstituţional în art. 457 C. proc. civ., principiul legalităţii căilor de atac, regulă fundamentală ce guvernează procesul civil, presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
În materia incompatibilităţilor, art. 53 alin. (1) C. proc. civ. derogă de la regula conţinută de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia recursul se poate declara în 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Astfel, încheierile prin care au fost respinse cererile de recuzare pot fi atacate nu odată cu comunicarea încheierii respective, ci doar cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, chiar şi atunci când procesul se finalizează printr-o hotărâre definitivă, caz în care recursul se poate exercita în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia, conform dispoziţiei de excepţie prevăzute de art. 53 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.
Obiectivată prin normele menţionate, derogarea de la principiile exercitării recursului priveşte nu doar durata termenului, ci şi momentul de început al dreptului de a declara calea de atac, acesta fiind condiţionat de comunicarea hotărârii prin care s-a soluţionat procesul, ceea ce presupune, în mod firesc, în prealabil, pronunţarea ei.
Cum dreptul la exercitarea căii de atac ia naştere numai la data comunicării hotărârii - iar pronunţarea acesteia reprezintă momentul în care titularul cererii de recuzare poate cunoaşte dacă are interes să atace încheierea de respingere -, promovarea recursului anterior acestui moment atrage inadmisibilitatea lui, căci contravine principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Această reglementare a conduitei procesuale este proporţională cu scopul urmărit de legiuitor, acela de a obliga partea să aştepte hotărârea finală a procesului pentru a putea aprecia dacă judecătorul recuzat s-a manifestat sau nu părtinitor în soluţionarea cauzei.
Transpunând aceste considerente teoretice în analiza recursului, se reţine că, în calitate de reclamantă, recurenta a învestit Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti cu o cerere de stabilire pe cale judiciară a termenului de încheiere a contractului de vânzare, în baza art. 1.415 C. civ., respectiv, a art. 1.182 C. civ.
Învestit prin regulatorul de competenţă pronunţat de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei menţionate - în cursul căruia s-a formulat cererea de recuzare respinsă prin încheierea recurată - nu a fost soluţionat, întrucât la 14.10.2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a suspendat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. judecata, până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2024, fără ca ea să fie redeschisă până la acest moment.
Recurenta S.C. A. S.R.L. a promovat recursul de faţă împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare la 25.10.2024, când instanţa de prim control judiciar nu soluţionase apelul, deşi, astfel cum s-a arătat anterior, numai comunicarea acestei decizii dă naştere dreptului de a exercita calea de atac.
La acel moment, nu exista un drept la recurs căruia să-i fie ataşat un termen, de aceea nu poate fi reţinută în susţinerea admisibilităţii căii de atac teza autoarei recursului, potrivit căreia termenul prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ. ar fi stabilit în favoarea sa.
De aceea, reţinând că recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte va da eficienţă textelor de lege sus-menţionate şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 48/10.10.2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2025.