Şedinţa publică din data de 14 mai 2025
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, revizuenţii A. şi B. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
În motivarea cererii, revizuenţii susţin că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 502/2019 din 09.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2016.
Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În cadrul cererii de revizuire, revizuenţii au solicitat să se dispună repunerea în termenul de declarare a căii de atac, susţinând că hotărârea pe care o atacă a fost comunicată la 04.03.2025, iar motivele revizuirii se întemeiază pe considerentele deciziei atacate, dispozitivul nefiind în măsură să determine o eventuală motivare a cererii de revizuire. Revizuenţii mai arată că prin necomunicarea deciziei în 30 de zile de la pronunţare, au fost în imposibilitate să promoveze cerere de revizuire de la data pronunţării, întrucât nu au cunoscut faptul că în considerentele deciziei instanţa va reanaliza dispoziţiile legale ce au stat la baza soluţionării primului dosar derulat între aceleaşi părţi.
Totodată, revizuenţii redau prevederile art. 430 C. proc. civ. şi arată că actualul C. proc. civ. a recunoscut în mod explicit autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitiv, considerentelor decisive sau necesare, care fac corp comun cu hotărârea şi reprezintă sprijinul indispensabil al soluţiei, întrucât participă în egală măsură la autoritatea de lucru judecat a dispozitivului. Susţin revizuenţii că ar fi fost imposibil sa motiveze cererea de revizuire în 30 de zile de la pronunţare, necunoscând considerentele hotărârii, în condiţiile în care considerentele încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Intimatele au formulat întâmpinări, prin care au invocat excepţia netimbrării, tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii, iar pe fondul cauzei respingerea acesteia.
În şedinţa publică din 14 mai 2025 a fost respinsă excepţia netimbrării cererii cu motivarea reţinută în practicaua prezentei decizii.
În ceea ce priveşte cerere de repunere în termen, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o va respinge pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."
Revizuirea are ca obiect decizia civilă nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în apel, în cadrul unui litigiu având ca obiect o acţiune în constatarea dării în plată, reglementată de Legea nr. 77/2016, fiind definitivă de la pronunţare, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Prin urmare, calculând termenul de revizuire cu respectarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că pentru ipoteza revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. termenul s-a împlinit la 13.01.2025.
Analizând această cerere, Înalta Curte reţine că potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive justificate."
Reglementarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.
Efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, în procesele pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, întrucât noua formă a art. 513 alin. (4) reglementează posibilitatea instanţei de revizuire de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".
După apariţia Legii nr. 310/2018, conţinutul art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu a fost însă modificat; ca atare, legea nu a îngăduit ca termenul de revizuire să curgă de la un alt moment decât cel al rămânerii definitive a ultimei hotărâri, spre exemplu de la cel al comunicării ei.
Aceasta relevă că optica legiuitorului sub aspectul termenului de declarare a căii de atac a revizuirii a rămas neschimbată faţă de fosta reglementare. Aşa fiind, sunt pe deplin incidente considerentele Curţii Constituţionale în decizia nr. 743/22.11.2018, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care autorul său o motivase din perspectiva imposibilităţii celui interesat de a formula o cerere de revizuire a unei hotărâri, pe motiv că ar încălca puterea de lucru judecat derivată din altă hotărâre, atât timp cât ultima hotărâre nu este redactată şi comunicată, pentru a putea fi făcut un examen comparativ al argumentelor instanţelor.
În paragraful 19 al deciziei, instanţa de contencios constituţional a reţinut că "Pentru a beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii în situaţia în care se ajunge la încălcarea autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea a două hotărâri potrivnice este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri. Soluţia ce s-ar putea pronunţa în urma revizuirii în acest context este aceea a anulării celei de-a doua hotărâri, iar nu o reanalizare a acestei din urmă hotărâri şi implicit a considerentelor ce au fundamentat cele două hotărâri în discuţie sau o schimbare în tot sau în parte a hotărârii atacate. Chiar dacă prin prevederile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. se statuează faptul că autoritatea de lucru judecat are aplicabilitate şi în ceea ce priveşte considerentele pe care dispozitivul se sprijină, aceste din urmă prevederi se referă la considerentele care au fundamentat şi condus la soluţiile celor două hotărâri contrare/potrivnice.".
Se cuvine subliniat că în noua reglementare, care permite promovarea căii de atac a revizuirii pentru valorificarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, legiuitorul a statuat prin dispoziţiile art. 511 alin. (4) C. proc. civ. că revizuirea să fie motivată prin însăşi cererea de declarare sau înăuntrul termenului de exercitare, sub sancţiunea nulităţii.
Aşadar, reţinând că necomunicarea hotărârii atacate înăuntrul termenului de revizuire nu constituie un motiv temeinic care să îi fi împiedicat pe revizuenţi să promoveze calea de atac înăuntrul termenului, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 186 C. proc. civ., aşa încât va respinge cererea de repunere în termenul de revizuire.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, faţă de efectul pe care îl produce.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Cererea dedusă judecăţii de faţă are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, decizie prin care a fost soluţionat apelul incident declarat de A. şi B., precum şi apelul principal declarat de către intimata C. împotriva sentinţei civile nr. 5346 din 15.07.2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi.
Se reţine că decizia civilă nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024 este o decizie definitivă de la pronunţare, fiind pronunţată de Tribunalul Iaşi în cadrul unui litigiu având ca obiect o acţiune în constatarea dării în plată regelementată de Legea nr. 77/2016, fiind incidente prevederile 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului. Aşadar, decizia nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024 a fost pronunţată de o instanţă de apel şi, ca atare, este definitivă, nefiind supusă recursului.
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
În speţă, se reţine că prezenta cerere de revizuire a fost formulată la 19 martie 2025, fiind astfel depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Iaşi, respectiv de la data de 12 decembrie 2024.
În raport cu aceste considerente, formularea cererii de revizuire la 19 martie 2025, peste termenul de o lună instituit de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atrage sancţiunea anulării, potrivit art. 185 alin. (1) din acelaşi cod.
Este de menţionat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că revizuenţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât, în raport cu dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va anula ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termen.
Admite excepţia tardivităţii.
Anulează cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulată.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2025.