Şedinţa publică din data de 09 septembrie 2025
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 842 din data de 06.06.2025 a Judecătoriei Tulcea, secţia Civilă şi Penală, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tulcea invocată din oficiu.
În temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. coroborat cu art. 598 alin. (2) teza II din C. proc. pen. raportat la art. 50 din C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Judecătoria Tulcea a reţinut că în cauză, potrivit susţinerilor contestatorului-condamnat, măsura preventivă privativă de libertate a fost dispusă în legătură cu cauza în care s-a pronunţat hotărârea care se execută, respectiv la punerea în executare, pe teritoriul Marii Britanii, a mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în baza sentinţei penale nr. 902/17.12.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023.
Potrivit jurisprudenţei relevante din materie, respectiv încheierea nr. 183 din 30.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală:
"Deducerea duratei măsurilor preventive privative de libertate se realizează pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., numai în ipoteza în care măsurile preventive privative de libertate au fost dispuse în cauza în care s-a pronunţat hotărârea care se execută. Cererea de deducere a duratei măsurilor preventive privative de libertate dispuse în altă cauză soluţionată definitiv se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., referitor la existenţa unei cauze de stingere sau de micşorare a pedepsei, competenţa de a se pronunţa cu privire la deducere revenind instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii."
Prin sentinţa penală nr. 870/2025 din data de 31.07.2025 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu.
În temeiul art. 47 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., raportat la art. 50 din C. proc. pen. cu referire la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, formulată de petentul A., în favoarea Judecătoriei Tulcea.
A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Tulcea.
În temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a reţinut următoarele:
La termenul de judecată din data de 31.07.2025, instanţa a calificat contestaţia petentului ca fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., în acelaşi sens cum a fost calificată şi de către contestator, întrucât nu există nicio nelămurire cu privire la sentinţa în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.
În acest sens, instanţa a reţinut că se invocă o cauză de micşorare a pedepsei, care a intervenit ulterior rămânerii definitive a hotărârii şi emiterii mandatului de executare a pedepsei, acesta fiind privat de libertate tocmai în vederea extrădării din Marea Britanie.
A apreciat că o altă interpretare ar conduce la situaţia în care instanţa care a pronunţat o soluţie va fi mereu sesizată să deducă orice privare de libertate a inculpatului ulterioară rămânerii definitive a hotărârii, independent de locul de detenţie, chiar dacă dispozitivul şi considerentele hotărârii nu prevăd vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Totodată, a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea şi ulterior declinată şi înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.06.2025, sub nr. x/2025, petentul A. (încarcerat în Penitenciarul Tulcea) a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
În drept, a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 597 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare - în cazul arătat în art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., aparţine instanţei de executare sau instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că este competentă teritorial să soluţioneze o cerere de contestaţie la executare instanţa corespunzătoare celei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere unde condamnatul este încarcerat la momentul introducerii cererii.
Aşadar, instanţa a reţinut că la data introducerii contestaţiei la executare, petentul se afla în executarea pedepsei în Penitenciarul Tulcea, iar în, raport cu, dispoziţiile legale menţionate şi cu considerentele reţinute, competentă să soluţioneze cererea este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al petentului la data introducerii cererii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 5 septembrie 2025, formând obiectul dosarului nr. x/2025, cu termen de judecată la data de 09 septembrie 2025.
Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sector 1 Bucureşti şi Judecătoria Tulcea, Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte reţine că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă îl constituie contestaţia la executare formulată de petentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., condamnatul solicitând, în esenţă, să fie computată durata pedepsei executate în arest la domiciliu, de 354 de zile pe teritoriului Marii Britanii.
Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanţa de executare) sau alin. (6) (instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Prin Decizia nr. 15 din 17.09.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat, referitor la sintagma "loc de deţinere", că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.
Înalta Curte apreciază că, în ce priveşte determinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de petentul condamnat A., criteriul unic este acela al locului încarcerării condamnatului la momentul învestirii instanţei.
Se constată că la data formulării cererii, respectiv la data de 29 aprilie 2025, contestatorul se afla încarcerat în Penitenciarul Tulcea, aflat în circumscripţia Judecătoriei Tulcea.
Drept urmare, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi la Decizia nr. 15/2018 pronunţată în recurs în interesul legii, competenţa de a soluţiona cererea formulată de condamnatul A. aparţine Judecătoriei Tulcea, întrucât aceasta este instanţa în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere a contestatorului la momentul formulării cererii introductive.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 septembrie 2025.