Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 161 din 16.12.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 Tribunalul Vrancea a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbarea încadrării juridice, formulată de inculpat.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prev. de art. art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen.- art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă comisă la data de 18.06.2024 în dauna persoanei vătămate B.), la o pedeapsă de 11 ani şi 3 luni închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie aferentă;
- lovire sau alte violente, prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă comisă la data de 28.05.2024 în dauna persoanei vătămate B.), la o pedeapsă de 4 luni şi 15 zile închisoare;
- încălcarea oricărei măsuri dispuse prin ordin de protecţie, prev. de art. art. 47 alin. (1) din Lg. 217/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă comisă la data de 18.06.2024 în dauna persoanei vătămate B.), la o pedeapsă de 4 luni şi 15 zile închisoare;
- tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 1 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 11 ani şi 3 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite (respectiv 9 luni închisoare), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 67 alin. (2), raportat la art. 66 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., exercitarea drepturilor de: a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; a alege.
Pedeapsa finală de executat de către inculpatul A. este pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 7, raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 (aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 515 din 14 august 2013), coroborat cu Decizia nr. 18/18.11.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind soluţionarea unui recurs în interesul legii, a dispus prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare de la inculpatul A.. Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoştinţa inculpatului că probele biologice vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului genetic.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 18.06.2024, la zi.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., s-a menţinut starea de arest a inculpatului A..
S-a dispus confiscarea unei săpăligi cu capăt metalic şi a unei medalii din plastic cu inscripţia "C.".
În temeiul art. 19, art. 20, art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., rap. la art. 1357 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată în cauză şi a obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sf. Pantelimon" Focşani a sumei de 572,68 RON (contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea) şi către Serviciul de Ambulanţă Vrancea a sumei de 9,15 RON, reprezentând despăgubiri materiale cât şi la plata dobânzilor legale aferente calculate de la data producerii prejudiciului până la achitarea integrală a debitului.
S-a luat act că partea vătămată B. nu a formulat acţiune civilă în prezenta cauză.
Prin decizia penală nr. 633/13 iunie 2025 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 161/16.12.2024 pronunţate de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinţei penale nr. 161/16.12.2024 pronunţate de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr. x/2024.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 161/16.12.2024 pronunţată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr. x/2024 şi, în rejudecare s-a înlăturat dispoziţia de condamnare a inculpatului A. la pedeapsa de 4 luni şi 15 zile închisoare stabilită pentru infracţiunea de încălcarea oricărei măsuri dispuse prin ordin de protecţie, prev. de art. art. 47 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., în referire la art. 47 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de încălcarea oricărei măsuri dispuse prin ordin de protecţie.
În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele din prezenta cauză, respectiv: 11 ani şi 3 luni închisoare, 4 luni şi 15 zile închisoare, 9 luni închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani şi 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte 3 pedepse, respectiv de 10 luni şi 15 zile închisoare, în final inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 12 ani, o lună şi 15 zile închisoare.
În temeiul art. 424 alin. (2) C. proc. pen.. în referire la art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.. raportat la art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a constatat încetată de drept la data de 13.06.2025 măsura arestului preventiv faţă de inculpatul A..
În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen.. în referire la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. şi art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 18.06.2024 la data de 13.06.2025.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin deciziei.
Decizia penală nr. 633/13 iunie 2025 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost comunicată Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea la data de 13 iunie 2025, inculpatului A. la data de 19 iunie 2025 şi celorlalte părţi din dosar.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel (decizia penală nr. 633/13 iunie 2025 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori) a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A. la data de 13 august 2025 (data ştampilei poştei aflată pe plicul de la dosar recurs în casaţie).
Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. fost comunicată Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea la data de 25 august 2025 şi celorlalte părţi din dosar.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la 11 septembrie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la 16 septembrie 2025.
În susţinerea recursului, inculpatul arătat că nu este de acord cu încadrarea juridică a faptei de tentativă la omor şi a mai arătat că instanţele nu au avut în vedere provocările persoanei vătămate. De asemenea, a solicitat a se avea în vedere vârsta sa înaintată şi afecţiunile medicale.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.
Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.
În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen..:
(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.
(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
(4) În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.
Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.
În această etapă procesuală, se examinează condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din prevederile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.
Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanţa deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.
Deşi în cauză sunt îndeplinite condiţiile de formă ale unui recurs în casaţie, nu există corespondenţă între cazul de recurs în casaţie invocat şi motivele de fapt susţinute de recurent în dezvoltarea criticilor sale, ceea ce face ca solicitările recurentului să depăşească competenţa instanţei care soluţionează un recurs în casaţie.
Astfel, în ceea ce priveşte cerinţele de formă, se constată că cererea de recurs în casaţie olografă cuprinde numele şi prenumele părţii care exercită calea de atac (inculpatul A.), părţii, hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 633/13 iunie 2025 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori), semnătura inculpatului. Recursul în casaţie a fost promovat împotriva unei hotărâri care este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, în termenul legal, de către inculpatul A.. Cererea de recurs în casaţie întruneşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., întrucât cuprinde numele, prenumele, locul de detenţie al recurentului, este indicată hotărârea atacată şi are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.
În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., se constată că nu a fost invocat un caz de casare dintre cele prevăzute de art. 438 C. proc. pen.., recurentul criticând încadrarea juridică dată faptei şi situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel referitoare la provocarea victimei. De asemenea, a solicitat a se avea în vedere vârsta sa înaintată şi afecţiunile medicale.
Criticile recurentului, aşa cum au fost formulate în scris nu se circumscriu niciunui caz prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., starea de fapt reţinută cu titlu definitiv şi concordanţa acesteia cu probele administrate neputând constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casare. Încadrarea juridică a faptei invocată de către recurent în cererea de recurs în casaţie excedează analizei recursului în casaţie, aceste motive reprezentând chestiuni ce intră în puterea lucrului judecat (în acest sens este şi jurisprudenţa instanţei supreme, decizia penală nr. 210/RC/06.06.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
De asemenea, nici motivele recurentului care vizează reţinerea circumstanţelor atenuante (vârsta înaintată şi afecţiunile medicale) nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile de recurs în casaţie prevăzute de lege, depăşind competenţa de soluţionare a cauzei stabilită de lege. În cadrul acestei căi extraordinare de atac se verifică doar legalitatea hotărârii atacate, iar reţinerea circumstanţelor atenuante reprezintă o chestiune de apreciere a instanţelor de fond şi apel, această operaţiune juridică neputând fi făcută în recurs în casaţie.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva decizia penală nr. 633 din data de 13 iunie 2025 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva decizia penală nr. 633 din data de 13 iunie 2025 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2025.