Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 147/28.05.2024 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în baza art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. pe o durată de 3 ani calculată de la data executării pedepsei închisorii.
În baza art. 65 alin. (1), (3) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 213 alin. (1), (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen., pe o durată de 3 ani calculată de la data executării pedepsei închisorii.
În baza art. 65 alin. (1), (3) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare care a fost majorată cu sporul de 1 an şi 4 luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute, în final, pedeapsa principală de 6 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. pe o durată de 3 ani calculată de la data executării pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei de 6 ani şi 4 luni închisoare perioada reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 03.07.2023 la 09.02.2024.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., s-a revocat măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A.. Dispoziţia este executorie conform art. 399 alin. (4) din C. proc. pen.
În baza art. 1, art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în vederea introducerii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 213 alin. (1), (2) din C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la proxenetism.
În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 4 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit în sarcina inculpatei B. respectarea următoarele măsuri de supraveghere:
- a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Galaţi, la datele fixate de acesta;
- b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
- c) să anunţe Serviciului de probaţiune Galaţi, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
- d) să comunice Serviciului de probaţiune Galaţi schimbarea locului de muncă;
- e) să comunice Serviciului de probaţiune Galaţi informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., coroborat cu art. 94 alin. (2) şi (3) din C. pen. s-a impus inculpatei să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. proc. pen. s-a impus inculpatei B., pe parcursul termenului de supraveghere, obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile la una dintre următoarele instituţii:
- Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public şi Privat al Judeţului Galaţi;
- Primăria Municipiului Galaţi.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., art. 96 din C. pen. s-a atras atenţia inculpatei B. că săvârşirea unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de supraveghere sau nerespectarea cu rea- credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre, impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 67 alin. (1), (2) din C. pen., art. 66 alin. (1) lit. d), g) din C. pen., s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani. Pedeapsa complementară se execută conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen.. Pedeapsa accesorie devine executabilă în caz de anulare ori revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 19 si art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2) din C. civ., art. 1357 din C. civ., art. 1381 din C. civ., art. 1382 din C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă C. şi:
- au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, la plata către aceasta, a sumelor de: 40000 euro la cursul BNR din ziua plăţii cu titlu de daune materiale; 50000 euro la cursul BNR din ziua plăţii cu titlu de daune morale.
În baza art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., s-a aplicat sechestrul asigurător asupra imobilului: apartament nr. x, situat la etajul 1 al blocului B7, bulevardul x, municipiul Galaţi, în limita cotei din dreptul de proprietate asupra imobilului deţinută de către inculpatul A.. Dispoziţia este executorie conform art. 397 alin. (4) din C. proc. pen.. Dispoziţia se comunică OCPI Galaţi - BCPI Galaţi.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de câte 2500 RON (aferent urmăririi penale şi judecăţii în primă instanţă) avansate de către stat.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au declarat apel inculpaţii A. şi B..
Prin decizia penală nr. 264/A din data de 03.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii A. şi B..
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 147/28.05.2024 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:
A fost redusă, de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., reţinând şi prevederile art. 5 din C. pen.
A fost redusă, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) şi (2) din C. pen., reţinând şi prevederile art. 5 din C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, majorată cu sporul de 1 an închisoare, inculpatul A. urmând să execute, în final, pedeapsa principală de 5 ani închisoare.
Au fost reţinute dispoziţiile art. 5 din C. pen. la încadrarea juridică dată faptei comise de inculpata B., respectiv complicitate la proxenetism, prevăzută de art. art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 213 alin. (1), (2) din C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
S-a reţinut că onorariul parţial (25%) al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 500 RON, se va vira către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei (av. Zală Mihaela).
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs în casaţie inculpata B. la data de 14.04.2025, prin e-mail, şi inculpatul A. la data de 14.04.2025, prin e-mail .
Ambii inculpaţi şi-au întemeiat cererile de recurs în casaţie pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), cu argumentarea că le-au fost aplicate pedepse peste minimul special prevăzut de lege, în cazul inculpatei B. fiind vorba de pedeapsa de 3 ani închisoare, iar în cazul inculpatului A. fiind vorba de pedeapsa de 4 ani închisoare.
Au invocat faptul că instanţa de apel, în mod greşit, s-a raportat la calculul eronat al pedepselor aplicate de instanţa de fond, inclusiv în ceea ce priveşte limitele de pedeapsă.
Au arătat că în situaţia în care judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar potrivit art. 43 alin. (5) din C. pen., dacă, după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate, ceea ce nu se poate aplica în prezenta cauză. Totodată, au făcut trimitere la art. 79 alin. (3) din C. pen. care reglementează modalitatea de calcul în situaţia în care sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei.
De asemenea, au apreciat că în cauză se impunea aplicarea art. 40 alin. (3) din C. pen., şi nu alin. (2) şi (3) din C. pen. la care a făcut referire instanţa.
Or, în opinia recurenţilor-inculpaţi, Înalta Curte poate constata că instanţa de apel poate verifica şi aprecia dacă sunt îndeplinite condiţiile privind acordarea liberării condiţionate, în speţă fiind un caz atipic.
În concluzie, au arătat că motivul de casare invocat vizează aplicarea unei pedepse principale care se încadrează în alte limite decât cele prevăzute de lege, precum şi stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante şi, respectiv a circumstanţelor agravante sau nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni ori infracţiune continuată. Cazul de casare poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12.05.2025, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilităţii în principiu la data de 18.06.2025.
Cererile de recurs în casaţie formulate de cei doi inculpaţi B. şi A. au fost comunicate Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane la data de 22.04.2025, persoanei vătămate C. la data de 15.04.202 şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Galaţi la data de 16.04.2025 .
Cauza a fost amânată, în raport de împrejurarea că s-a procedat la efectuarea de demersuri în vederea comunicării cererii de recurs în casaţie formulate de inculpata B. către inculpatul A., respectiv a comunicării cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. către inculpata B., potrivit art. 439 alin. (5) din C. proc. pen.
Până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. nu au fost depuse concluzii scrise.
La data de 15.09.2025 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând, în raport cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A., constată că este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de către curtea de apel.
Prin recursul în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casaţie vizează, aşadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalităţii, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfăşoare în conformitate cu dispoziţiile legale.
Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.
Ca atare, pentru a fi admisibilă în principiu cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele legate de natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii de o exercită, precum şi alte condiţii de formă şi fond.
Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată, prioritar, că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata B. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.".
Din actele dosarului rezultă că decizia instanţei de apel a fost comunicată inculpatei B. la domiciliu la data 10.03.2025, fiind primită de destinatar. Împotriva acestei decizii, recurenta inculpată a formulat prezentul recurs în casaţie la data de 14.04.2025, aşa cum reiese din înscrisul de la filele x, transmis prin e-mail (dosar nr. x/2023).
Având în vedere dispoziţiile art. 435 din C. proc. pen., se constată că termenul legal pentru declararea recursului în casaţie s-a împlinit la data de 10.04.2025, astfel că cererea de recurs în casaţie a fost formulată cu depăşirea termenului legal de 30 de zile de la comunicarea deciziei atacate, termen în care trebuia exercitată calea de atac.
Conform art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
Ca atare, neexercitarea în termen a dreptului procesual de a exercita recursul în casaţie conduce la pierderea exerciţiului acestui drept şi impune, în planul soluţiilor ce pot fi dispuse, respingerea, ca inadmisibilă a cererii, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 435 din C. proc. pen.
Referitor la inculpatul A.
Din actele dosarului rezultă că hotărârea instanţei de apel a fost comunicată la domiciliul inculpatului, respectiv Galaţi, B-dul x, nr. 44, jud. Galaţi, la data de 06.03.2025, prin afişarea înştiinţării, însă din verificările efectuate în baza de date a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a rezultat că inculpatul se afla încarcerat în penitenciar din data de 04.03.2025.
Prin urmare, având în vedere că inculpatului nu i-a fost comunicată la penitenciar hotărârea atacată, ci la ultimul domiciliu, ulterior încarcerării acestuia, se apreciază că recursul în casaţie a fost declarat cu respectarea prevederilor art. 435 din C. proc. pen.
În cauză au fost respectate dispoziţiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., inculpaţii având calitatea procesuală prevăzută de lege pentru a declara recurs în casaţie şi nu sunt incidente prevederile alin. (6) ale aceluiaşi articol, aceştia declarând apel în cauză, cale de atac ce le-a fost admisă.
Cererile de recurs în casaţie îndeplinesc parţial condiţia de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., fiind indicat doar numele inculpaţilor, fără a fi indicate domiciliul sau reşedinţa acestora.
Este îndeplinită condiţia de formă prev. de art. 437 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., fiind indicată hotărârea care se atacă.
În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., aceasta nu este îndeplinită, cererile de recurs în casaţie nefiind semnate de către cei doi inculpaţi.
Nici condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură nu este îndeplinită.
Cei doi inculpaţii au invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
Dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită definitiv de instanţa de apel.
Or, inculpaţii în cadrul motivelor de recurs în casaţie au susţinut că li s-au aplicat pedepse peste minimul special prevăzut de lege, în situaţia în care judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) din C. proc. pen., iar limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime. Totodată, cei doi inculpaţi au arătat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (5) din C. pen. şi că se impunea aplicarea art. 40 alin. (3) din C. pen., şi nu a alin. (2) şi (3) din C. pen. la care a făcut referire instanţa.
În raport cu aspectele teoretice expuse mai sus, se observă că motivele invocate de cei doi recurenţi-inculpaţi nu se subsumează cazului de casare invocat, întrucât aceştia solicită pe de o parte diminuarea cu o treime a limitelor de pedeapsă, întrucât judecata ar fi avut loc conform dispoziţiilor art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. care fac trimitere la art. 374 alin. (4) din acelaşi cod, or judecata nu s-a desfăşurat potrivit dispoziţiilor procedurii simplificate, iar pe de altă parte că ar fi trebuit aplicate dispoziţiile art. art. 40 alin. (3) din C. pen., şi nu art. 40 alin. (2) şi (3) din acelaşi cod, or în cauză nu au fost reţinute aceste dispoziţii legale.
Cât priveşte cererea de suspendare a executării hotărârii recurate formulată de inculpatul A., se observă că potrivit art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completul care judecă recursul în casaţie poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii.
Aşadar, textul de lege invocat prevede posibilitatea suspendării executării hotărârii atacate numai în situaţia în care se admite în principiu cererea de recurs în casaţie.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.
Astfel, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 264/A din data de 03 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRUACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 264/A din data de 03 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2025.