Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 107 din data de 27.11.2024, pronunţată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:
În baza art. 32 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor şi i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a alege) pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
I-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a alege) pedeapsă ce se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.
S-a dispus confiscarea sumei de 30 de RON, contravaloarea cuţitului folosit în agresiune.
În baza art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea adăugării pofilelor genetice în S.N.D.G.J., procedură care se realizează la introducerea în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.
A fost obligat inculpatul la 20.000 RON daune materiale şi la 50.000 RON daune morale către persoana vătămată B..
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5157,70 RON către Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate, B..
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 6000 RON cheltuieli judiciare către stat.
A fost obligat inculpatul la 3750 RON cheltuieli judiciare către persoana vătămată B..
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..
II. Prin decizia penală nr. 398 din data de 11.04.2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 107/27.11.2024, pronunţate de Tribunalul Buzău, în dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de soluţionarea apelului declarat de acesta.
S-a făcut menţiunea că, în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., onorariul parţial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 550 de RON, şi onorariul parţial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru persoană vătămată B., în cuantum de 250 de RON, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
III. Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin apărător ales, avocat C., prin e-mail, la data de 06 mai 2025, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.
Inculpatul A. şi-a întemeiat recursul în casaţie pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. (în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legale competente), cu argumentarea că, faţă de încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracţiunea de omor, în cauză urmărirea penală trebuia efectuată de procuror. Or, în cauză urmărirea penală nu a fost efectuată de procuror, împrejurare ce atrage nulitatea absolută a tuturor actelor de urmărire penală, respectiv nelegalitatea administrării tuturor probelor.
Schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de tentativă la omor s-a dispus la data de 27.01.2023 de Judecătoria Pogoanele, iar prin încheierea din 09.05.2023 aceeaşi instanţă a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Buzău.
Astfel că, în ceea ce priveşte etapa camerei preliminare, Judecătoria Pogoanele nu era competentă să soluţioneze cauza.
A mai arătat apărarea că a invocat aspecte referitoare la nulitatea urmăririi penale şi a procedurii de cameră preliminară atât în faţa Tribunalului Buzău, cât şi în cuprinsul motivelor de apel.
La data de 07.05.2025, inculpatul, personal, a transmis la dosar motive de recurs în casaţie prin care susţine următoarele: (1) că nu i-au fost respectate drepturile procesuale de către Judecătoria Pogoanele (când a dispus schimbarea încadrării juridice din loviri sau alte violenţe în tentativă la infracţiunea de omor); (2) că a fost lipsit de apărare la schimbarea încadrării juridice, întrucât nu a avut un apărător; în plus, în cursul camerei preliminare nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice; (3) că rechizitoriul a fost emis cu privire la infracţiunea de loviri sau alte violenţe, iar în cursul camerei preliminare s-a dispus schimbarea încadrării juridice în mod ilegal.
La data de 10.06.2025, inculpatul a depus la dosar note scrise în cuprinsul cărora face referire la situaţia de fapt.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20.05.2025, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilităţii în principiu la data de 18.06.2025.
La termenul de judecată din 18.06.2025, cauza a fost amânată în vederea restituirii la dosar a dovezilor de comunicare a motivelor de recurs în casaţie formulate personal de recurentul-inculpat A. la data de 07.05.2025 şi pentru a da posibilitatea celorlalte părţi să formuleze concluzii scrise, în termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen.
La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a recursului în casaţie a fost îndeplinită cu persoana vătămată B. la data de 09.05.2025 şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la data de 09.05.2025 .
Până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. au fost depuse concluzii scrise de către persoana vătămată B., prin apărător ales, avocat D., în referire la cererea de recurs în casaţie formulată prin apărător ales, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casaţie formulate, întrucât motivele invocate nu se subsumează cazului de casare invocat, care vizează faza de judecată, şi nu fazele de urmărire penală şi cameră preliminară.
Potrivit art. 439 alin. (5) din C. proc. pen. s-a procedat la comunicarea motivelor de recurs în casaţie formulate personal de inculpatul A. la data de 07.05.2025 către persoana vătămată B. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
La data de 15.09.2025 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.
IV. Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile şi condiţiile limitativ prevăzute de lege.
Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casaţie să îndeplinească condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.
Examinând aceste condiţii în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea a fost formulată în termen, însă nu îndeplineşte cumulativ condiţiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., referitoare la cerinţele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.
În ceea ce priveşte decizia penală recurată, aceasta se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, în sensul dispoziţiilor art. 434 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., întrucât a fost pronunţată de o curte de apel, ca instanţă de apel.
În raport cu actele dosarului, se constată că cererea de recurs în casaţie a fost formulată cu respectarea termenului legal de 30 zile, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată inculpatului A. la penitenciar la data de 28.04.2025, iar acesta a declarat recurs în casaţie, prin apărător ales, avocat C. (prin e-mail) la data de 06 mai 2025, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.
De asemenea, în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul A. având calitatea procesuală prevăzută de lege, respectiv aceea de apelant-inculpat, pentru a declara recurs în casaţie, şi nu sunt incidente prevederile alin. (6) ale aceluiaşi articol, acesta declarând apel, cale de atac ce i-a fost respinsă.
Pe de altă parte, se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. întruneşte cerinţele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele, domiciliul inculpatului, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac (avocat C., la dosar fiind ataşată împuternicirea avocaţială nr. x/2025 din data de 05.05.2025), şi hotărârea atacată.
În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.: Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde: (…) c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora. Totodată, conform art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.: Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Aşadar, se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casaţie obligaţia de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea şi motivele de recurs în casaţie (motivarea în fapt şi în drept) prin însăşi cererea de recurs în casaţie, sub sancţiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.
În acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care prin încheierea nr. 396/RC din data de 08.12.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, a reţinut că: simpla indicare a unui caz de casare dintre cele prevăzute de lege în cererea de recurs în casaţie nu conduce la constatarea de iure a admisibilităţii recursului, ci este necesar ca motivele expuse cu privire la cazul de casare invocat să corespundă acestuia.
Se observă că în motivarea recursului în casaţie a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., susţinându-se, în esenţă, că faţă de încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracţiunea de omor, în cauză urmărirea penală nu a fost efectuată de procuror, împrejurare ce atrage nulitatea absolută a tuturor actelor de urmărire penală, respectiv nelegalitatea administrării tuturor probelor. De asemenea, în ceea ce priveşte etapa camerei preliminare, Judecătoria Pogoanele nu era competentă să soluţioneze cauza.
Dispoziţiile care reglementează cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează situaţia când în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legale competente.
În raport cu aspectele teoretice expuse mai sus, se observă că apărarea critică în realitate competenţa din cursul urmăririi penale şi a camerei preliminare, aspecte care nu se circumscriu cazului de casare invocat, care vizează doar faza de judecată.
Deşi inculpatul a invocat în drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., din modul în care a formulat motivele de recurs în casaţie rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu nici măcar formal cazului de recurs în casaţie invocat.
Astfel, simplul fapt că inculpatul a invocat un caz de casare nu este suficient pentru admisibilitatea recursului în casaţie, fiind necesar ca motivele expuse cu privire la cazul de casare invocat să corespundă acestuia.
Pe de altă parte, nici motivele de recurs în casaţie formulate personal de inculpatul A., respectiv că (1) nu i-au fost respectate drepturile procesuale de către Judecătoria Pogoanele, când a dispus schimbarea încadrării juridice din loviri sau alte violenţe în tentativă la infracţiunea de omor; (2) că a fost lipsit de apărare la schimbarea încadrării juridice a faptei, iar în cursul camerei preliminare nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice; (3) că rechizitoriul a fost emis cu privire la infracţiunea de loviri sau alte violenţe, iar în cursul camerei preliminare s-a dispus schimbarea încadrării juridice în mod ilegal, nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de casare reglementate de art. 438 din C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.
Astfel, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 398 din data de 11 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 398 din data de 11 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2025.