Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul A., constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 43/CCP din data de 10 aprilie 2025 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de Ministerul Public.
În baza art. 4251alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 6/CCPF/2025 din data de 13 ianuarie 2025 pronunţată de completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor.
Împotriva încheierii penale nr. 6/CCPF/2025 din data de 13 ianuarie 2025 pronunţată de completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor a formulat recurs în casaţie recurentul A..
Recurentul a arătat că este nemulţumit şi dezamăgit de hotărârea pronunţată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, precizând că cercetarea judecătorească în plângerea formulată s-a făcut în mod defectuos şi cu rea-credinţă. A mai arătat că în faţa Curţii de Apel Oradea nu a fost lăsat să vorbească decât puţin şi nu a putut să spună tot ce avea de spus completului de judecată despre modul în care s-a efectuat cercetarea judecătorească de către parchet cu încălcarea mai multor articole din C. proc. pen.. Recurentul a solicitat anularea celor trei încheieri penale definitive şi a celor două soluţii de clasare, date cu încălcarea legii, precum şi serviciile speciale, care folosesc tehnologie de înaltă performanţă, să oprească tortura fizică şi psihică, să oprească hărţuirea şi să nu-i mai îngrădească drepturile şi libertăţile.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 18.06.2025, când s-a stabilit termen la data de 23.09.2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.
Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.
Din examinarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 440 alin. (1), (2) şi (4) din C. proc. pen. rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.
În această etapă procesuală, instanţa examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.
Cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. nu îndeplineşte cerinţa de formă prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., în sensul că hotărârea împotriva căreia s-a declarat prezenta cale extraordinară de atac nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, nefiind o hotărâre prin care se soluţionează acţiunea penală, respectiv cea civilă alăturată acesteia, aşadar, hotărâri prin care s-a rezolvat fondul cauzei, prin pronunţarea unei soluţii de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. Se observă că hotărârea atacată este o încheiere penală pronunţată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea în calea de atac a contestaţiei împotriva unei încheieri pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor în procedura prevăzută de art. 340 şi următoarele din C. proc. pen. şi nu este o hotărâre pronunţată de o curte de apel sau de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel.
Potrivit art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., sunt supuse recursului în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Prin urmare, faţă de cele constatate nu se mai impune analizarea şi a celorlalte cerinţe de formă prevăzute de art. 435-437 din C. proc. pen.
Procesul penal, atunci când cheltuielile judiciare nu rămân în sarcina statului, prevalează principiul explicit referitor la obligarea unei persoane la plata cheltuielilor judiciare către stat. Nicio normă constituţională nu impune gratuitatea actului de justiţie. Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate de desfăşurarea procesului penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea care a generat producerea lor. Sunt cheltuieli efectuate de stat cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, sumele cuvenite martorilor, experţilor, interpreţilor, onorariile avocaţilor, precum şi orice alte cheltuieli necesare desfăşurării procesului penal. În speţă, în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat intră cele referitoare la comunicarea cererii de recurs în casaţie către parchet şi către celelalte părţi din dosar, la consumabilele folosite de instanţă (gen hârtie, toner, plicuri, copertă dosar, etc.), precum şi cele privind transportul pentru înaintarea dosarului în recurs în casaţie de la instanţa de apel la instanţa de recurs.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 43/CCP din data de 10 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 43/CCP din data de 10 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă recurentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2025.