Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 07.07.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat instanţei să constate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1905 din 27 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia tardivităţii, invocată de pârât prin întâmpinare, ca nefondată.
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A..
S-a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de judecată realizând o aplicare greşită a dispoziţiilor legale materiale indicate în cuprinsul acţiunii introductive, respectiv a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care definesc noţiunea de colaborator al Securităţii.
A considerat recurentul că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de judecată îndeplinirea condiţiei din teza finală, respectiv ca informaţiile să denunţe activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi ca acestea să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Prin conţinutul lor efectiv, notele informative sunt neutre şi nu sunt apte să producă vreuna din consecinţele menţionate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Nu este incriminată şi nu atrage stabilirea calităţii de colaborator simpla enunţare, simpla informare despre activităţi sau atitudini împotriva regimului comunist, ci este necesar ca informaţiile furnizate să denunţe aceste activităţi/atitudini, adică notele informative să nu fie, în percepţia autorului lor sau a celui care a contribuit la întocmirea lor, simple acte de informare, "neutre", ci intenţia legiuitorului este aceea de a incrimina furnizarea acestora informaţii cu scop incriminator, de denunţare a persoanei care se împotrivea sau acţiona împotriva regimului comunist, ceea ce denotă că autorul lor sau a cel care a contribuit la întocmirea lor era perfect conştient şi urmărea producerea unor consecinţe concrete împotriva persoanei despre care relatase informaţiile. Prin conţinutul lor, notele informative date de către pârât nu se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar. La momentul întocmirii notei informative, pârâtul nu a avut reprezentarea că pe baza notei scrise de acesta, fosta securitate ar fi îngrădit/încălcat drepturi fundamentale ale persoanei despre care pârâtul a furnizat informaţii. De altfel, notele transmise nu au produs în mod efectiv niciun prejudiciu niciunei persoane, iar următoarele note au un caracter pozitiv, chiar apreciativ cu privire la persoanele vizate, astfel cum rezultă din nota informativă din 23.11.1988, nota informativă din 02.05.1987, nota informativă din 04.01.1988 şi nota informativă din 20.05.1989.
Faţă de toate aceste aspecte, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi în rejudecare, respingerea acţiunii şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii primei instanţe ca temeinică şi legală.
S-a arătat că este nefondată critica formulată privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât în speţă nu a fost îndeplinită niciuna dintre condiţiile cumulative prevăzute de situaţiile de exonerare reglementate de dispoziţiile art. 2 lit. b) teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv ca informaţiile să fi fost cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată,
Or, informaţiile furnizate, rezultate din materialul probator administrat în cauză, au vizat activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, precum comentarii negative la adresa realităţilor social-politice din ţara noastră sub regimul comunist, informaţii ce au vizat îngrădirea dreptului la viată privată (art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice), şi a dreptului la libertatea cuvântului (art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, art. 28 din Constituţia României).
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin cererea adresată instanţei reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..
Reclamantul a declanşat verificarea pârâtului faţă de calitatea acestuia de consilier local în cadrul Consiliului local al UAT Dimitrie Cantemir, jud. Vaslui faţă de prevederile art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.
Rezultatele verificării au fost cuprinse în nota de constatare nr. DI/l/1182/05.11.2022 din care reiese că pârâtul a figurat în calitate de informator în dosarul nr. x al cărui titular este pârâtul. Acesta mai figurează în calitate de informator cu numele conspirativ "B." în dosarele nr. x - titular C.., nr. x - titular C.., nr. x - titular D.., nr. x - titular E., nr. x - titular F., nr. x - titular G., nr. x - titular H.
Pârâtul a semnat angajamentul de colaborator al Securităţii la data de 16.08.1986, acţionând sub numele "B.".
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 colaboratorul Securităţii este definit ca fiind "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Curtea de apel, redând în mod exhaustiv fragmente din notele informative depuse de reclamant, a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile cerute de textul de lege, referitoare la furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă; calitatea informaţiilor de a viza activităţi sau atitudini potrivnice regimului; efectele informaţiilor de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Criticile recurentului pârât vizează în fapt aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, reprezentând o reluare a apărărilor formulate în faţa primei instanţe, prin întâmpinare.
Pârâtul apreciază că informaţiile furnizate, analizate în ansamblul lor, nu se încadrează în textul de lege reţinut, nefiind informaţii care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi nici informaţii care denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Însă, reţine instanţa de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probaţiune mai multe înscrisuri care dovedesc că recurentul-pârât a furnizat informaţii prin care denunţa atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte prin ele însele să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în acest sens fiind nota informativă din data de 18.05.1987, olografă, semnată "B." în care pârâtul a arătat că a discutat cu C.. care a spus că faţă de "conducerea de astăzi o să moară oamenii de foame din cauză că producţia este din ce în ce mai putină, oamenii nu sunt plătiţi şi nu mai merg la muncă" şi că "o duc bine numai cei care conduc si nu cei care muncesc. ", nota informativă din data de 06.01.1989, olografă, semnată "B.", pârâtul informând Securitatea despre o discuţie cu D. din Hurdugi care i-a spus despre intenţia de a pleca după sărbătorile de iarnă la fiica sa de la Braşov, pentru că nu are procurate lemne de foc. Potrivit informării, D.. a spus că "după zarva produsă în Braşov," alimentaţia este mai bună, în timp ce "aici dacă nu ai lemne şi curentul cum se întrerupe, poţi muri de frig", nota informativă din data de 06.08.1989, semnată "B." în care a arătat că în discuţia purtată la data de 6 august 1989, C.. şi-a manifestat nemulţumit că în comună nu s-a reuşit să se facă un dispensar la centru, că pe doctori nu îi găseşti tot timpul programului de lucru, că medicamente nu găseşti şi "ajungi de mori cu zile".
Constată Înalta Curte, fără a relua conţinutul acestor înscrisuri, că notele cuprind relatări despre cetăţeni, cu privire la activităţi şi atitudini interzise şi considerate potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv discuţii purtate de persoane referitoare la condiţiile de viaţă din Republica Socialistă România, privind raţionalizarea energiei şi a alimentelor, la discrepanţele dintre standardul de viaţă dintre elita politică şi cei care muncesc, referitoare la condiţiile de viaţă, în măsura în care anii '80 au fost guvernaţi de o politică restrictivă, inclusiv în plan economic, în vederea achitării datoriei externe şi care a condus la deteriorarea nivelului de trai.
În ceea ce priveşte condiţia ca informaţiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, este evident că prin efectul nominalizării persoanelor care au purtat discuţiile redate în notele informative a fost îngrădit dreptul acestor persoane la viaţa privată, drept prevăzut de art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România în anul 1974.
Astfel, furnizând informaţii precum cele anterior expuse, pârâtul a conştientizat sau ar fi trebuit să conştientizeze posibilele consecinţe asupra persoanelor la care s-a referit în cuprinsul notelor informative, şi anume, desfăşurarea unor acţiuni de verificare şi urmărire ale Securităţii.
De altfel, nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliţiei politice, ca activitatea acesteia să fi adus efectiv atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi şi libertăţi cum ar fi libera exprimare.
Nu poate fi primită susţinerea recurentului în sensul că unele dintre informaţiile furnizate au fost vagi sau neutre, întrucât în accepţiunea legii este suficient să existe o singură atingere adusă drepturilor expuse anterior.
Totodată, în ceea ce priveşte apărarea pârâtului potrivit cărora aceste informaţii au fost luate prin constrângere, Înalta Curte reţine că, potrivit legii, cauzele de exonerare se limitează la situaţiile strict prevăzute de teza a II-a şi a III-a ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, dispoziţii potrivit cărora "Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe".
Or niciuna dintre aceste ipoteze legale nu a fost probată în cauză, din raportul întocmit în data de 16.09.1986 privind modul cum a decurs recrutarea, rezultând faptul că pârâtul a fost chemat la organele de miliţie pentru explicaţii asupra unor reclamaţii ale cetăţenilor asupra modului cum se face deservirea lor în magazin, reţinându-se că propunerea de colaborare s-a făcut întrucât "numitul nu a avut reţineri în discuţii".
De asemenea susţinerile pârâtului cu privire la ameninţarea cu condamnarea la pedeapsa închisorii, care l-ar fi determinat să încheie angajamentul, sunt contrazise şi de menţiunile din Raportul întocmit la data de 10.07.1986 privind propunerea de recrutate, din care rezultă că "din verificările efectuate în evidenţele Ministerului de Interne a rezultat că cel în cauză (pârâtul) nu este cunoscut cu probleme care să intereseze organele de securitate şi miliţie".
Instanţa de fond a realizat o analiză a materialului probator şi din perspectiva proporţionalităţii, măsura dispusă satisfăcând testul "necesităţii într-o societate democratică", care se desprinde din hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ivanovski contra Macedoniei (Cererea nr. 29908/11), par. 181.
În raport probele administrate, nu reiese niciuna dintre circumstanţele reţinute de Curte sub aspectul constrângerii, iar nici recurentul - pârât nu a formulat vreo susţinere concretă în acest sens.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 1905 din 27 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.