Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 20.02.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a formulat cerere de chemare în judecată, solicitând să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017, şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023; şi obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017, si H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicata în MO nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului de comisar şef deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, daca este cazul, şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Totodată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.
În drept, a invocat disp. art. 9, alin. (5) si art. 9, alin. (1), alin. (2), alin. (4) si alin (5), din Legea 544/2004, privind contenciosul administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 806/12.06.2023 pronunţată de Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul civil nr. x/2023 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
S-a dispus declinarea declinarea competenţei de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 235/02.10.2023 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Constantă şi Tribunalul Constanţa şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Prin decizia civilă nr. 4738 din 19.10.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 93 din 11 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată.
S-a anulat cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul Romaniei şi Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne, ca insuficient timbrată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul, solicitând a se avea în vedere prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 cu privire la scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, cu referire la prevederile art. 105 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat care stipulează că litigiile care au ca obiect pensiile militare de stat sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata - pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
A susţinut intimata că deşi recurentul - reclamant a fost citat cu menţiunea de a cuantifica valoarea pretenţiilor şi de a timbra conform art. 16 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 acţiunea cu suma de 300 de RON, nu s-a conformat acestei obligaţii, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor dosarului rezultă că obiectul cererii de chemare în judecată este subsumat dispoziţiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ, respectiv, solicitarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului apreciate ca fiind neconstituţionale, respectiv O.U.G. nr. 59/2017
Înalta Curte observă că prin încheierea de şedinţă din data de 12.02.2024, curtea de apel a dispus citarea reclamantului cu menţiunea de a preciza cuantumul pretenţiilor care fac obiectul capătului 3 de cerere şi de a achita taxa de timbru corespunzătoare sumelor de bani solicitate conform art. 16 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 care nu poate fi mai mare de 300 RON.
Prin sentinţa atacată, văzând dispoziţiile art. 197 din C. proc. civ., instanţa de fond a constatat că reclamantul nu s-a conformat acestor obligaţii, deşi a fost citat cu această menţiune, anulând ca insuficient timbrată cererea formulată în cauză.
Înalta Curte reţine că în faţa instanţei de fond reclamantul a depuse note scrise prin care a precizat că nu poate face calculul sumelor solicitate, învederând faptul că acţiunea este scutită de la plata taxei de timbru potrivit art. 105 din Legea nr. 223/2015, timbrând acţiunea cu 20 de RON.
Prin motivele de recurs, a solicitat instanţei de control judiciar să observe că, potrivit dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 223/2015, orice litigiu în legătură cu pensiile militare de stat sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Recursul nu a fost încadrat în drept, Înalta Curte reţinând că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. vizează încălcarea de către prima instanţă a unor "reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".
Potrivit art. 174 din C. proc. civ. "(1) Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat.
Nulitatea reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.
Verificând soluţia instanţei de fond din această perspectivă, Înalta Curte reţine că prin încheierea de şedinţă din data de 12.02.2024 instanţa a pus în discuţia contradictorie a pârţilor o măsură procesuală şi a dispus asupra obligaţiei reclamantului de a preciza şi timbra în consecinţă capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri.
Cauza a fost amânată pentru ca partea să-şi precizeze valoarea pretenţiei solicitate prin capătul III al cererii de chemare în judecată, obligaţie adusă la cunoştinţa recurentului - reclamant prin dovada de comunicare din data de 16 februarie 2024.
Faţă de insuficienta timbrare a cererii de chemare în judecată, se reţine că instanţa a procedat conform art. 197 din C. proc. civ., anulând cererea în consecinţa, astfel că nu se poate consta încălcarea vreunei norme de drept procedural care să conducă la casarea sentinţei.
Cu privire la motivele susţinute în cadrul recursului referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 223/2015, Înalta Curtea constată că aprecierea efectuată de judecătorul fondul asupra caracterului timbrabil sau nu al cererii de chemare în judecată nu se încadrează în noţiunea "de încălcare a unor norme de procedură" sancţionate cu nulitatea (pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ.), sau în noţiunea de "încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material" (pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ.).
În privinţa taxelor judiciare de timbru, condiţie extrinsecă de valabilitate a cererii de chemare în judecată, se reţine că legiuitorul a instituit procedura prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 potrivit căruia:
"(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate.".
Se observă că legea instituie un termen scurt de 3 zile în care partea poate critica modul de stabilire a taxei de timbru, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că cererea de reexaminare se soluţionează de un al complet printr-o încheiere definitivă, împrejurare din care rezultă că aceste aspecte nu pot fi reiterate prin căile de atac.
Împrejurarea că partea nu a înţeles să uzeze de procedura reexaminării în faţa instanţei de fond, nu-i deschide calea de atac recursului, termenul prevăzut de norma specială neputând fi interpretate decât ca fiind imperativ.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 93 din 11 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.