Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 1.11.2022, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată a doamnei B., preşedintele completului de judecată C8 Fond din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, faţă de nerespectarea dispoziţiilor art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. privind termenul de redactare a hotărârilor judecătoreşti.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin încheierea de şedinţă din data de 30 ianuarie 2024, constatând lipsa la termen a părţilor legal citate, precum şi împrejurarea că nici una dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B..
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În susţinerea recursului s-a invocat incompatibilitatea completului de judecată de a mai lua decizii faţă de nerespectarea termenului rezonabil pentru soluţionarea cauzei scurs de la data de 1.11.2022, data înregistrării dosarului.
A arătat reclamantul că a solicitat acordarea de daune morale pentru neredactarea în termenul legal de 30 de zile a hotărârii judecătoreşti.
Faţă de tergiversarea cauzei, a formulat la data de 25 ianuarie 2024 o cerere prin care a solicitat judecătorului fondului să se abţină în dosar, cerere căreia nu i s-a dat curs, dispunându-se suspendarea cauzei.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 din C. proc. civ.
Prin cererea înregistrată la Registratura secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2022 - 19.07.2024, recurentul - reclamant A. a formulat şi cerere de recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 prin care s-a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamantul A.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata - pârâtă nu a formulat întâmpinare la cererile de recurs.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârile recurate, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 din C. proc. civ.
Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea recursului formulat împotriva unei încheieri de şedinţă prin care s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit căruia, judecătorul suspendă cauza atunci când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.
Observă instanţa de control judiciar, din perspectiva dispoziţiilor legale incidente, că judecata recursului este limitată la soluţia pronunţată de prima instanţă vizând soluţionarea unui incident procedural, astfel că, aspectele invocate de către recurent care privesc fondul cauzei, nu pot fi antamate în cadrul prezentei proceduri.
Verificând încheierea atacată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. (când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale), Înalta Curte reţine că pe această cale nu s-a invocat greşita compunere a completului de judecată, ci o presupusă incompatibilitate a judecătorului care a constatat intervenită suspendarea.
Sub acest aspect, se reţine că nu există niciun act procedural (Încheiere) prin care să se fi constatat incompatibilitatea judecătorului, iar motivul invocat de către reclamant privind tergiversarea procesului nu se încadrează printre cazurile reglementate de art. 41 şi 42 din C. proc. civ., putând, eventual, face obiectul unei contestaţii întemeiate pe dispoziţiile art. 522 din C. proc. civ.
De altfel, recurentul - reclamant nu a formulat cerere de recuzare a completului de judecată, iar nicio dispoziţie legală nu reglementează obligaţia instanţei de a da curs unei cereri formulate de către parte prin care i se solicită să formula o cerere de abţinere.
Nefondat este şi cel de-al doilea motiv de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care vizează neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ. potrivit căruia:
"(1) Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat".
Aşa cum s-a arătat, recurentul reclamant nu a formulat cerere de recuzare potrivit dispoziţiilor art. 44 din C. proc. civ., iar instanţa de fond a luat act de cererea formulată de acesta la data de 26.01.2024, constatând că orice aspecte ce vizează o presupusă incompatibilitate a judecătorului, pot fi analizate exclusiv pe calea unei cereri de recuzare, ceea ce nu este cazul în speţă.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că nu ne aflăm în ipoteza invocată de recurentul - reclamant privind omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra cererii formulate.
Totodată, în ceea ce priveşte condiţiile măsurii suspendării cauzei, se constată că, pe calea recursului, nu a fost invocată nicio critică care să vizeze modalitatea în care curtea de apel a aplicat normele de drept procesual prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
Prin urmare, Înalta Curte constată că încheierea din 30 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la casarea acesteia.
În ceea ce priveşte cererea înregistrată la Registratura secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2022 - 19.07.2024 prin care recurentul - reclamant A. a formulat recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 martie 2024 prin care s-a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamant, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 490 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.", motiv pentru care va dispune anularea recursului.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat împotriva încheierii din 30 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, iar în temeiul art. 490 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din data de 26 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
În temeiul art. 490 alin. (1) din C. proc. civ., anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din data de 26 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.