Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2025
Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 228 din data de 19 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 luni închisoare (părţi civile B., C. şi D.).
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi, respectiv, a dreptului de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi respectiv a dreptului de a exercita profesia de avocat.
S-a constatat că infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatei i s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 11 luni închisoare cu aplicarea art. 83 din C. pen., prin sentinţa penală nr. 63/18 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 128/A din 23.03.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi cu infracţiunile ce au făcut obiectul sentinţei penale nr. 192/28.11.2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 267/A din 09.10.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi o (una) lună închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 192/28.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 267/A din 09.10.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 89 alin. (1) din C. pen. a fost anulată amânarea aplicării pedepsei rezultante de 11 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatei A. prin sentinţa penală nr. 63/18.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 128A/23.03.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 11 luni sus-menţionată în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor:
- pedeapsa de 9 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. rap. la art. 89 alin. (1) teza finală din C. pen. au fost contopite aceste două pedepse cu pedepsele aplicate prin sentinţă penală nr. 63/18.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 128 A/23.03.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,inculpata A. fiind condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi o (una) lună închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe o perioadă de 4 ani, conform art. 91 şi 92 din C. pen.
În baza art. 97 din C. pen. s-a anulat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani şi o lună închisoare, aplicate inculpatei prin sentinţa penală nr. 192/28.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 267/A din 09.10.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor:
- 1 an închisoare pentru art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (persoană vătămată E.);
- 1 an închisoare pentru art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (persoană vătămată F.);
- 1 an închisoare pentru art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (persoană vătămată G.);
- 9 luni închisoare pentru art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (s.p. 63/2022 a Curţii de Apel Craiova)
- 6 luni închisoare pentru art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (s.p. 63/2022 a Curţii de Apel Craiova)
- s-a înlăturat sporul de 13 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, de 1 an şi 6 luni închisoare, cu pedepsele (cinci) aplicate prin sentinţa penală nr. 192/28.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 267/A din 09.10.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 17 luni închisoare (1/3 din pedepsele de 1 an, 1 an, 1 an, 9 luni şi 6 luni închisoare), în total 2 ani şi 11 luni închisoare în regim de detenţie, conform art. 60 din C. pen.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi, respectiv, a dreptului de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi, respectiv a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 19, 25, 397 din C. proc. pen. coroborate cu art. 1349, 1357, 1381 şi 1385 din C. civ.:
- s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. şi a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 5700 de RON, cu titlu de daune materiale, reactualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, începând cu data de 24.02.2021 pentru suma de 3200 RON, precum şi începând cu data de 05.03.2021 pentru suma de 2500 RON şi până la data plăţii efective;
- s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă C. şi a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 3620 de RON (620 RON achitată cu titlu de onorariu pentru redactare plângere împotriva procesului-verbal de contavenţie, respectiv 3000 RON cu titlu de daune materiale), reactualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie începând cu data de 02.05.2022 pentru suma de 620 RON şi până la data plăţii efective, precum şi începând cu data de 27.09.2022 pentru suma de 3000 RON şi până la data plăţii efective.
Au fost respinse capetele de cerere privind plata sumei de 750 RON - contravaloarea amenzii contravenţionale pentru care inculpata nu a formulat plângere contavenţională - precum şi a sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale, ca neîntemeiate.
- s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă D. şi a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 1500 de RON (diferenţa neachitată din suma de 3000 RON), cu titlu de daune materiale, reactualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, începând cu data de 01.08.2022 şi până la data plăţii efective.
Au fost respinse capetele de cerere privind plata sumei de 400 RON contravaloarea a patru zile pentru care nu a lucrat în gospodărie, precum şi a sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale, ca neîntemeiate.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţelor penale contopite - sentinţa penală nr. 63/2022 şi sentinţa penală nr. 192/2023 ale Curţii de Apel Craiova - care nu contravin prezentei hotărâri.
În temeiul art. 276 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata către:
- partea civilă B. a sumei de 3618 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 3000 RON onorariu avocat ales, precum şi 618 RON cheltuieli de transport;
- partea civilă C. a sumei de 3001 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 2000 RON onorariu apărător ales, precum şi 1001 RON cheltuieli de transport;
- partea civilă D. a sumei de 552 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în cheltuieli de transport.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că organele de urmărire penală au fost sesizate de către cele trei persoane vătămate cu privire la comiterea infracţiunii de înşelăciune de către inculpata A., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, faptă constând în aceea că, în calitatea sus-menţionată, inculpata a încasat diferite sume de bani pentru a le reprezenta intersele în cauze civile, însă în realitate nu a făcut niciun demers la instanţele de judecată pentru a sesiza cele reclamate de persoanele vătămate, le-a indus şi le-a menţinut în eroare pe o perioadă îndelungată de timp şi le-a prejudiciat cu sumele încasate pe nedrept.
Astfel, prin plângerea formulată la data de 04.04.2023, H. a sesizat faptul că a fost indus în eroare de A., avocat în cadru Baroului Mehedinţi, care l-a determinat să îi achite suma de 7.000 de RON cu titlu de onorariu de avocat, pentru redactarea şi susţinerea unor acţiuni civile, obligaţii pe care nu şi le-a îndeplinit, cauzându-le o pagubă.
I. locuieşte în judeţul Mehedinţi si de-a lungul timpului a avut nevoie de serviciile unui avocat pentru soluţionarea unor litigii civile, sens în care martorul H. a apelat la serviciile inculpatei A., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, din anul 2006, aceasta oferindu-se să demareze procedura judiciară solicitată. Inculpata nu a făcut, însă, niciun demers judiciar, în schimb a încercat şi a reuşit să o inducă în eroare pe partea civilă B., pe care a contactat-o telefonic deoarece lucra în străinătate şi a convins-o că a demarat procedura judiciară solicitată - partaj judiciar -, dar are nevoie de bani pentru onorariu de avocat.
Partea civilă a fost convinsă de inculpată că procedura trenează de mai multi ani, fapt ce a determinat-o să solicite fiicei sale J., căreia îi remisese anterior o sumă de bani, să îi depună în contul numitului K., soţul inculpatei A.. Astfel în zilele de 24.02.2021 şi 05.03.2021, partea civilă B., prin fiica sa, a plătit inculpatei sumele de 3200 RON şi 2500 RON cu titlu de onorariu avocat, fără ca inculpata să întreprindă însă vreun demers pentru a iniţia o procedură judiciară cu privire la I..
Prin adresa nr. x din data de 06.10.2023, Judecătoria Vânju-Mare a comunicat că, începând cu anul 2018, pe rolul instanţei au fost înregistrate două cauze civile în care H. a avut calitatea de reclamant, respectiv dosarul nr. x/2021 având ca obiect partaj judiciar, şi dosarul nr. x/2023 având ca obiect revocare donaţie, aflat în procedura prealabilă. Examinând actele dosarului nr. x/2021, s-a constatat, însă, că cererea de chemare în judecată a fost formulată, în numele reclamantului H., de către avocatul L. din cadrul Baroului Mehedinţi, la data de 09.11.2021.
În luna iulie 2021, H. i-a solicitat inculpatei A. să îi restituie, pe lângă documente, şi sumele de bani primite de la el şi de la soţia sa, inculpata solicitând, însă, un termen de două săptămâni pentru restituirea banilor, după care un alt termen de două săptămâni, ulterior trecerii căruia nu a mai răspuns la telefon, astfel că, până în prezent, aceasta nu a restituit persoanei vătămate nicio sumă din banii încasaţi în baza promisiunilor mincinoase că va formula acţiunea de partaj judiciar şi va urgenta soluţionarea acesteia.
Persoana vătămată B. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5700 de RON, actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie până la data plăţii efective, solicitând şi cheltuieli de judecată.
Prin plângerea formulată la data de 15.12.2022, persoana vătămată C. a sesizat faptul că a fost indus în eroare de avocata A., care l-a determinat să îi achite suma de 620 de RON cu titlu de onorariu de avocat pentru redactarea şi susţinerea unei acţiuni civile pentru fiul său, M., şi, totodată, să îi dea şi suma de 8.000 de RON (real 3000 RON) cu titlu de împrumut, întrucât are probleme personale, un necaz cu mama sa internată în spital, asumându-şi obligaţia de a restitui această sumă până la data de 03.10.2022, obligaţii pe care nu şi le-a îndeplinit, cauzându-i o pagubă.
Astfel, în luna aprilie 2022, persoana vătămată C. a luat legătura cu inculpata A., deoarece avea nevoie de serviciile sale pentru redactarea unei plângeri împotriva procesului-verbal nr. x/06.04.2022 prin care fiul său, M., fusese sancţionat contravenţional. Persoana vătămată o cunoştea de mai mult timp pe A., care îl reprezentase anterior în două cauze, creându-i impresia că este o persoană de încredere şi un bun profesionist.
La data de 02.05.2022, C. s-a prezentat la locuinţa inculpatei A., unde i-a relatat situaţia fiului său, care considera că a fost sancţionat contravenţional în mod nelegal, aceasta spunându-i că o să redacteze plângerea contravenţională şi o să se prezinte la instanţă pentru a susţine cauza, cei doi stabilind ca C. să îi asigure transportul, cu autoturismul propriu, la Judecătoria Orşova, unde urma să fie introdusă acţiunea. Pentru serviciile pe care urma să le presteze, inculpata a solicitat plata unui onorariu în sumă de 620 de RON, bani pe care C. i-a achitat pe loc, A. încasând această sumă fără să elibereze o chitanţă şi fără să prezinte persoanei vătămate un contract de asistenţă juridică, spunându-i doar că va redacta plângerea a doua zi, însă termenul de judecată va fi stabilit în luna septembrie, după vacanţa judecătorească.
Cu ocazia audierii, persoana vătămată C. a arătat că, la data de 06.09.2022, a sunat-o pe inculpata A. pentru a o întreba când este termenul de judecată, însă aceasta nu i-a răspuns, ci i-a trimis un mesaj telefonic prin care i-a comunicat că termenul de judecată a fost fixat pentru data de 29.09.2022, ora 11:30.
Or, la data respectivă, inculpata A. era suspendată din profesie, măsură dispusă din data de 01.06.2022 şi pe care nu i-a adus-o la cunoştinţă lui C., creându-i însă impresia că îşi desfăşoară în continuare activitatea şi că o să asigure reprezentarea în cauză la termenul stabilit. În) acest mod, inculpata A. l-a menţinut în eroare pe C., situaţie ce i-a permis, profitând de relaţia de încredere pe care o stabilise cu acesta în virtutea calităţii de avocat, să îl determine să îi dea şi o sumă de bani cu titlu de împrumut, pe lângă suma pe care i-o plătise cu titlu de onorariu, fără a avea intenţia să îi restituie această sumă, după cum se va arăta în continuare.
Referitor la acest aspect, persoana vătămată C. a arătat că, la data de 27.09.2022, cu două zile înainte de termenul de judecată comunicat de inculpată prin mesajul telefonic, în timp ce se afla în comuna Godeanu, judeţul Mehedinţi, a primit un telefon de la inculpată, care i-a spus că mama sa este internată în spital la Bucureşti, unde trebuie "să-i pună stent şi by pass", şi că are nevoie urgent de suma de 8.000 de RON, rugându-l să îi dea aceşti bani în aceeaşi zi, până în ora 11:00, întrucât trebuie să îi trimită la Bucureşti.
Impresionat de situaţia prezentată de inculpată, C. i-a spus acesteia că o să o ajute cu suma de 3.000 de RON, pe care o avea disponibilă şi pe care o va retrage de la bancomat imediat ce va ajunge în Drobeta Turnu Severin. C. a retras suma de 3.000 de RON de la un bancomat la data de 27.09.2022, ora 09:55, după care a sunat-o pe inculpată şi s-a deplasat la locuinţa acesteia, unde i-a înmânat suma de 3.000 de RON, pe care aceasta s-a angajat să o restituie până la data de 03.10.2022.
Persoana vătămată C. a arătat că, în dimineaţa zilei de 29.09.2022, a sunat-o pe A. pentru a stabili când se întâlnesc pentru a merge la Judecătoria Orşova, însă aceasta i-a spus că termenul s-a amânat pentru data de 06.10.2022. Pe data de 06.10.2022, a sunat-o, din nou, pentru a stabili când vor pleca spre judecătorie, dar inculpata i-a spus că termenul a fost preschimbat pentru data de 11.10.2022. Pe data de 11.10.2022, când a sunat-o, inculpata nu i-a răspuns, ci i-a trimis un mesaj, comunicându-i că este la penitenciar, la permanenţă, până la ora 8 seara, şi că va merge la Orşova a doua zi "nu vă speriaţi, nu se întâmplă nimic, ne vedem mâine dimineaţă".
Din analiza mesajelor telefonice prezentate de persoana vătămată în susţinerea plângerii formulate, a rezultat că, la data de 14.10.2022, inculpata A. a trimis un alt mesaj, prin care i-a comunicat lui C. că îl aşteaptă "luni, la Tribunal", să îi dea actele şi banii, întrucât va primi încheierea luni dimineaţa, prin e-mail. Întâlnirea nu a avut loc, întrucât la data de 17.10.2022, inculpata A. a trimis alte două mesaje, comunicându-i persoanei vătămate că va lipsi, întrucât "are fata bolnavă" şi cerându-i să se întâlnească "miercuri dimineaţă la 9, la Tribunal". La data astfel stabilită, ora 07:06, A. a trimis un alt mesaj, prin care l-a anunţat pe C. că este plecată din localitate şi va reveni pe data de 25.10.2022, cerându-i să o sune pe data de 26.10.2022, dimineaţa, pentru a stabili o întâlnire, când îi va restitui banii împrumutaţi, precizând că până la acea dată o să primească şi hotărârea de anulare a amenzii.
Pe data de 26.10.2022, C. a sunat-o pe inculpata A. de pe telefonul soţiei sale, în urma apelului inculpata trimiţându-i un alt mesaj, prin care i-a comunicat că "hotărârea iese luni dimineaţă de la semnat" şi i-a cerut să se întâlnească "luni pe la 10, la Tribunal" ca să îi restituie banii şi să meargă împreună să ridice hotărârea.
Întâlnirea nu a avut loc nici de această dată, iar la data de 09.11.2022, inculpata i-a trimis persoanei vătămate un alt mesaj, prin care îi comunica faptul că "a vorbit cu dna grefier" şi o să îi trimită hotărârea prin poştă, o să o primească în cursul zilei de vineri sau luni, cel târziu, cerându-i să treacă "luni după 13", să îi dea hotărârea şi banii. Luni, 14.11.2022, ora 09:21, C. a primit un alt mesaj, prin care inculpata i-a comunicat că a primit actele, dar nu o să fie în localitate până joi, întrucât are un deces în familie, "să o sune joi la prima oră", pentru ca la 17.11.2022, ora 07:17, să îi trimită un alt mesaj, spunându-i că o să revină în localitate duminică seara, să vină "luni dimineaţa să îi dea actele şi banii".
Persoana vătămată a declarat că acest comportament al inculpatei care luni, 21.11.2022, i-a trimis un alt mesaj, spunându-i că a căzut şi este la spital, l-a determinat să meargă la Baroul Mehedinţi, aflând că aceasta este suspendată din profesie încă de la începutul lunii iunie 2022. Contactată fiind, inculpata A. i-a spus că, de fapt, nu a redactat plângerea împotriva procesului-verbal de sancţionare contravenţională şi s-a angajat să îi restituie suma de 620 de RON, reprezentând onorariu încasat, suma de 3.000 de RON, pe care i-o dăduse cu titlu de împrumut, şi suma de 750 de RON, reprezentând amenda pe care trebuia sa o plătească fiul său, trimiţând persoanei vătămate, la cererea sa, şi un mesaj telefonic în acest sens, prin care şi-a asumat obligaţia de a restitui aceste sume până la data de 08.12.2022, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o.
Prin adresa nr. x din data de 05.10.2023, Judecătoria Orşova a comunicat că nu a fost identificat niciun dosar în care numitul M. să fi avut calitatea de parte, modul în care acţionat inculpata A. care, după ce a primit de la C. sumele solicitate cu titlu de onorariu şi, ulterior, împrumut, nu a efectuat niciun demers pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate cu ocazia primirii acestor sume, relevând intenţia sa de a o induce în eroare pe persoana vătămată din momentul în care a stabilit înţelegerea cu aceasta, abuzând de încrederea acordată în considerarea calităţii sale de avocat.
Persoana vătămată C. a declarat că se constituie parte civilă cu sumele de 3.620 de RON, reprezentând onorariu şi împrumut acordat inculpatei A., 750 de RON, reprezentând amenda pe care aceasta nu a contestat-o în termen, şi 5.000 de RON, reprezentând daune morale, solicitând reactualizarea acestora cu dobânda legală şi indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi cheltuieli de judecată.
Prin plângerea formulată la data de 22.08.2022, persoana vătămată D. a sesizat faptul că a fost indus în eroare de avocata A. care, în ziua de 01.08.2022, l-a sunat şi l-a rugat să o împrumute cu suma de 1500 euro, deoarece are mama grav bolnavă. Întrucât anterior îi solicitase diverse sfaturi profesionale şi aflând că este consătean cu părinţii acesteia, impresionat de povestea şi calitatea acesteia, D. a fost indus în eroare şi determinat ca, în ziua de 02.08.2022, să îi dea inculpatei suma de 3.000 de RON cu titlu de împrumut, inculpata afirmând că va restitui această sumă până la data de 09.08.2022, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o, cauzându-i o pagubă.
Cu ocazia audierii, D. a arătat că, în cadrul întâlnirii avute în anul 2021, inculpata A. i-a creat impresia unui om serios, constatând cu această ocazie că îi ştia şi pe părinţii săi, provenind din aceeaşi comună. Astfel, impresionat de situaţia acesteia, a fost de acord să îi dea suma de 3.000 de RON pe care îi avea în casă, întrucât fusese nevoit să renunţe la un tratament pe care trebuia să îl facă la un sanatoriu din Mangalia, însă i-a spus acesteia că trebuie să îi restituie banii până la data de 09.08.2022, când urma să meargă la Casa de Pensii să ridice un bilet de tratament pentru care trebuia să achite suma de 2.700 de RON.
În acest sens, în ziua de 02.08.2022 inculpata s-a prevalat de calitatea de avocat, de ascendentul pe care îl avea asupra părţii civile ca urmare a sfaturilor juridice acordate anterior şi astfel, prin inducerea şi menţinerea în eroare a părţii civile, a obţinut de la aceasta suma de 3.000 RON, pe care altfel nu ar fi obţinut-o, în condiţiile în care inculpata nu mai putea exercita profesia de avocat încă din data de 01.06.2022 când fusese suspendată din Baroul Mehedinţi, nemaiputând realiza venituri din profesie. Inculpata a promis că va restitui banii părţii civile până la data de 08.08.2022, ora 11:00.
După ce i-a dat suma de 3.000 de RON inculpatei, persoana vătămată D. a avut o discuţie telefonică cu martorul N., care îl sunase pentru a-l întreba motivul pentru care inculpata îi ceruse numărul său de telefon, spunându-i acestuia că a împrumutat-o cu suma de 3.000 de RON şi că A. i-a promis că îi va da înapoi aceşti bani după o săptămână.
La data de 08.08.2022, inculpata A. l-a anunţat însă pe D. că nu poate să îi restituie banii, întrucât "are limitare pe cont", promiţându-i că o să îi primească a doua zi. După ce a discutat cu inculpata, D. l-a sunat pe martorul N., care a arătat că îl avertizase în legătură cu comportamentul acesteia, sfătuindu-l să nu îi dea banii, spunându-i, supărat, că A. nu îi mai dă banii înapoi.
La data de 09.08.2022, ora 10:25, inculpata i-a trimis persoanei vătămate D. un mesaj telefonic, depus în susţinerea plângerii formulate, prin care i-a solicitat să se întâlnească cu fiica sa, care o să îi dea o parte din banii împrumutaţi - 1.250 de RON şi 50 de euro, în condiţiile în care D. îi spusese că la acea dată avea nevoie de întreaga sumă împrumutată pentru achitarea biletului de tratament - urmând ca diferenţa să i-o restituie a doua zi.
După primirea mesajului, D. l-a sunat pe martorul N., mergând împreună la locuinţa inculpatei A., unde D. a primit, de la fiica acesteia, 1.250 de RON şi 50 de euro.
Ulterior acestui moment, inculpata a refuzat să se întâlnească cu persoana vătămată pentru a-i restitui restul banilor împrumutaţi, invocând, ca şi în cazul persoanei vătămate C., diferite pretexte pentru a amâna întâlnirea, după care i-a blocat numărul de telefon.
Împreună cu martorul N., persoana vătămată D. s-a deplasat la Baroul Mehedinţi pentru a solicita relaţii referitor la situaţia avocatei A., fiind îndrumat să formuleze plângere penală, întrucât nu este prima persoană aflată în această situaţie.
Persoana vătămată D. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.500 de RON, reprezentând diferenţa neachitată din împrumutul de 3.000 de RON acordat inculpatei, reactualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, suma de 400 RON pentru cele patru zile când s-a prezentat la organele judiciare şi nu a putut presta muncă în propria gospodărie, 5000 RON cu titlu de daune morale, precum şi cheltuielile de transport.
Examinând materialul probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut că inculpata A. nu a avut niciodată intenţia de a-şi îndeplini obligaţiile asumate în calitate de avocat, în schimbul onorariului încasat de la persoanele vătămate, neefectuând niciun act în acest sens, iar după suspendarea sa din profesie, prevalându-se în continuare de calitatea sa de avocat şi de ascendentul pe care îl avea asupra părţilor civile - cărora anterior le acordase "sfaturi juridice, - a continuat activitatea infracţională prin solicitarea de sume de bani cu titlu de împrumut de la persoane în vârstă, cu care stabilise o relaţie de încredere în timpul exercitării profesiei, fără a intenţiona să restituie sumele date în condiţiile stabilite cu acestea, obligaţie pe care şi-a asumat-o doar pentru a le convinge să îi dea banii.
Având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, s-a constatat că inculpata A. a acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice de a obţine foloase patrimoniale injuste prin inducerea în eroare a persoanelor vătămate B., C. şi D., pe care le-a cunoscut în calitate de avocat, profitând de această calitate, de vârsta şi de buna-credinţă a persoanelor vătămate, cărora le-a creat convingerea că nu ar putea comite fapte care să îi prejudicieze.
Situaţia de fapt descrisă a rezultat din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: declaraţii părţi civile, chitanţe depunere numerar eliberate martorei J., înscris privind retragerea sumei de 3.000 de RON eliberat părţii civile C., procese-verbale de redare în formă scrisă a mesajelor telefonice şi a istoricului convorbirilor telefonice purtate de părţile civile C. şi D. cu inculpata A., prezentate de părţile civile cu ocazia audierii, adrese Judecătoria Vînju Mare, adresă Judecătoria Orşova, adresă Baroul Mehedinţi, declaraţii martori.
Prin declaraţia autentică notarială din data de 11.06.2024, inculpata A. a recunoscut total şi necondiţionat faptele expuse în actul de sesizare, şi-a însuşit probele din cursul urmăririi penale şi a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 375 coroborat cu dispoziţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.
Prima instanţă a reţinut că, în prezenta cauză, situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare este identică cu situaţia de fapt însuşită şi recunoscută de inculpată şi de asemenea, identică cu situaţia de fapt reţinută de instanţă în urma analizării materialului probator administrat în faza de urmărire penală.
Ca atare, s-a constatat că, în drept, faptele inculpatei A. care, la intervale diferite de timp - respectiv în luna februarie 2021, la data de 02.05.2022, la data de 01.08.2022 şi la data de 27.09.2022 - acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice de a obţine foloase patrimoniale injuste, le-a indus în eroare pe persoanele vătămate B., de la care a pretins şi a primit în tranşe, la datele de 24.02.2021 şi 05.03.2021, suma de 5.700 de RON cu titlu de onorariu de avocat şi taxe procesuale pentru "soluţionarea dosarului" soţului său, H., dosar care nu exista în realitate, C., de la care a pretins şi la data de 02.05.2022 a primit suma de 620 de RON cu titlu de onorariu de avocat pentru redactarea şi susţinerea unei acţiuni civile în numele fiului său, M., fără să efectueze vreuna dintre aceste activităţi, D., pe care l-a determinat tot ca urmare a calităţii sale de avocat să îi dea la data de 02.08.2022, deşi era suspendată din funcţie, suma de 3.000 de RON cu titlu de împrumut, asumându-şi în mod mincinos obligaţia de a-i restitui întreaga sumă până la data de 09.08.2022, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o, şi C., pe care l-a determinat la data de 27.09.2022, deşi era suspendată din funcţie încă de la începutul lunii iunie 2022, să îi dea suma de 3.000 de RON cu titlu de împrumut, asumându-şi în mod mincinos obligaţia de a-i restitui această sumă până la data de 03.10.2022, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o, cauzând persoanelor vătămate, prin actele de inducere în eroare efectuate, o pagubă în sumă totală de 12.320 de RON, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că inculpata a urmărit ca prin activitatea de inducere şi menţinere în eroare a celor trei persoane vătămate care au apelat la serviciile sale de avocat, să obţină pentru sine un folos patrimonial injust şi să le cauzeze acestora o pagubă, cât timp banii plătiţi de către părţile civile erau folosiţi de către inculpată în interes propriu, iar nu în interesul clienţilor, ea nepromovând nicio acţiune în justiţie în numele clienţilor săi şi neachitând nicio taxă. Inculpata a acţionat cu intenţie directă, prevăzând rezultatele faptelor sale şi urmărind producerea lor, cunoscând încă de la început că nu a introdus şi susţinut nicio acţiune in justiţie.
În ceea ce priveşte tratamentul sancţionator, reţinând dispoziţiile art. 74 din C. pen. şi scopul pedepsei, prima instanţă a avut în vedere modul de comitere a fiecărui act material, împrejurarea că inculpata a exercitat atribuţii specifice profesiei de avocat, însă prin deturnarea de la finalitatea sa legală în scopul înavuţirii personale, fără exercitarea serviciului legal, precum şi datele personale ale inculpatei care are antecedente penale, a adoptat o conduită procesuală sinceră, însă nu s-a prezentat în faţa organelor judiciare, nu a depus niciun efort pentru achitarea prejudiciului, deşi a primit mai multe termene de judecată alocate în acest scop, beneficiază de un nivel ridicat de educaţie, are o vârstă tânără, studii universitare şi profesia de avocat.
În raport cu aceste circumstanţe, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii continuate de înşelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi, respectiv, a dreptului de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 2 ani, întrucât, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana inculpatei, această pedeapsă este absolut necesară.
Prima instanţă a constatat, de asemenea, că inculpata a mai fost trimisă în judecată şi condamnată pentru acelaşi gen de infracţiuni concurente cu cea dedusă judecăţii, respectiv, infracţiunile pentru care inculpatei i s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 11 luni închisoare, cu aplicarea art. 83 din C. pen., prin sentinţa penală nr. 63/18 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 128/A din 23.03.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi infracţiunile care au făcut obiectul sentinţei penale nr. 192/28.11.2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 267/A din 09.10.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi o lună închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Prin urmare, prima instanţă a descontopit pedeapsa rezultantă de 11 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatei A. prin sentinţa penală nr. 63/18.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după care a constatat că cele două pedepse astfel repuse în individualitatea lor au fost contopite cu pedepsele aplicate prin sentinţă penală nr. 63/18.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, aplicând, în final, inculpatei A. pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi o (una) lună închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe o perioadă de 4 ani, conform art. 91 şi 92 din C. pen.
În baza art. 97 din C. pen. s-a anulat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani şi o lună închisoare, aplicate inculpatei prin sentinţa penală nr. 192/28.11.2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, s-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor şi au fost contopite pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre - 1 an şi 6 luni închisoare - cu pedepsele (cinci) aplicate prin sentinţa penală nr. 192/28.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 17 luni închisoare (1/3 din pedepsele de 1 an, 1 an, 1 an, 9 luni şi 6 luni închisoare), în total 2 ani şi 11 luni închisoare în regim de detenţie.
Prima instanţă a apreciat că această modalitate de individualizare este singura aptă să realizeze scopul preventiv-educativ şi sancţionator al pedepsei, ţinând seama de perseverenţa infracţională a inculpatei care a comis 6 infracţiuni de înşelăciune, de calitatea acesteia, de modul calificat de comitere a infracţiunilor, de prevalarea de această calitate la inducerea şi menţinerea în eroare a părţilor civile, de faptul că nu s-a prezentat în faţa organelor judiciare şi, deşi a solicitat şi i-au fost acordate mai multe termene de judecată pentru a achita prejudiciile cauzate părţilor civile, nu a făcut niciun demers în acest sens.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a constatat că persoana vătămată B. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5.700 de RON, actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie până la data plăţii efective, solicitând şi cheltuieli de judecată.
Persoana vătămată C. a declarat că se constituie parte civilă cu sumele de 3.620 de RON, reprezentând onorariu şi împrumut acordat inculpatei A., 750 de RON, reprezentând amenda pe care aceasta nu a contestat-o în termen, şi 5.000 de RON, reprezentând daune morale, solicitând reactualizarea acestora cu dobânda legală şi indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi cheltuieli de judecată.
Persoana vătămată D. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.500 de RON, reprezentând diferenţa neachitată din împrumutul de 3.000 de RON acordat inculpatei, reactualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, suma de 400 RON pentru cele patru zile când s-a prezentat la organele judiciare şi nu a putut presta muncă în propria gospodărie, 5.000 RON cu titlu de daune morale, precum şi cheltuielile de transport.
Analizând acţiunile civile exercitate în mod legal de către părţile civile, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, întrucât inculpata se face vinovată de săvârşirea unei fapte ilicite, fapta ilicită de înşelăciune mai sus prezentată a produs prejudicii materiale părţilor civile, există legătură de cauzalitate între fapta ilicită săvârşită cu vinovăţie de către inculpată şi prejudiciul material cauzat părţilor civile.
Instanţa a avut în vedere prejudiciul material produs prin infracţiunea de înşelăciune, constând în sumele de bani acordate inculpatei ca urmare a manoperelor sale dolosive de inducere şi de menţinere în eroare a părţilor civile, acordând sumele astfel cum au fost solicitate, reactualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală din ziua cauzării prejudiciului şi până la data plăţii efective - art. 1381 din C. civ. - întrucât răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului produs - art. 1385 din C. civ. -, care presupune acoperirea atât a pierderii suferite - damnum emergens - de către partea civilă, cât şi a câştigului nerealizat -lucrum cessans.
În ceea ce priveşte solicitările de acordare a sumelor de 750 RON, amenda contravenţională corespunzătoare procesului-verbal de contravenţie necontestat, precum şi a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale - parte civilă C., respectiv 400 RON contravaloarea a patru zile cât nu a prestat muncă în gospodărie, întrucât a fost prezent la organele judiciare, precum şi a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale - partea civilă D., prima instanţă a respins aceste capete de cerere ca neîntemeiate, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, sumele solicitate nefiind în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită săvârşită de către inculpată.
S-a reţinut că sumele de 750 RON, amenda contravenţională aplicată, şi respectiv de 400 RON solicitată de către partea civilă D., nu reprezintă un prejudiciu cert, întrucât, şi în cazul în care inculpata ar fi contestat actul administrativ în numele părţii civile C., exista probabilitatea respingerii acţiunii civile neexercitate de către inculpată. Aceleaşi argumente au fost avute în vedere instanţa în ceea ce priveşte solicitarea părţii civile D. de acordare a sumei de 400 RON pentru zilele în care a fost prezent la organele judiciare şi nu a putut presta muncă în gospodărie, întrucât acest prejudiciu nu este cert, nefiind dovedit prin niciun mijloc de probă, deşi, potrivit dispoziţiilor legii civile, sarcina probei revenea părţii.
În ceea ce priveşte sumele de câte 5.000 RON solicitate de către părţile civile cu titlu de daune morale, prima instanţă a constatat că acest capăt de cerere este neîntemeiat, având în vedere că fapta penală săvârşită de către inculpată este cauzatoare doar de prejudicii materiale, sume acordate conform solicitărilor şi îndreptăţirilor părţilor, iar simpla condamnare a inculpatei la pedeapsa închisorii este de natură să dea satisfacţie acestora.
*****
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel, în termen legal, inculpata A., fără a motiva calea de atac declarată.
Deşi legal citată la adresa de domiciliu (inclusiv cu mandat de aducere), la adresa de poştă electronică indicată în corespondenţa cu instanţa de apel şi prin afişare la uşa instanţei, apelanta inculpată nu s-a prezentat la termenele acordate de către instanţa de apel, limitându-se la a solicita, în mod repetat, amânarea cauzei fie din motive medicale, fie pentru a acoperi prejudiciul cauzat părţilor civile.
Din oficiu, în vederea verificării legalităţii tratamentului sancţionator, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus ataşarea în fotocopie a sentinţelor penale nr. 63/18.03.2022 şi 192/28.11.2023, ambele pronunţate de Curtea de Apel Craiova, însoţite de referat privind situaţia executării pedepselor.
Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază fondat apelul declarat, însă numai în limitele ce se vor arăta şi pentru următoarele considerente:
Soluţionarea cauzei de faţă în procedura simplificată a judecăţii în cazul recunoaşterii învinuirii s-a făcut, în primă instanţă, cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) şi art. 377 din C. proc. pen., inculpata A. declarând personal (prin declaraţia notarială autentificată sub nr. x din data de 11.06.2024 de Biroul Individual Notarial "O."), anterior începerii cercetării judecătoreşti, că recunoaşte fapta reţinută în actul de sesizare şi solicită ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Subsecvent valorificării acestei opţiuni procesuale, probatoriul administrat în cauză a fost judicios evaluat de către instanţa de fond şi a rămas necontestat pe parcursul celor două grade de jurisdicţie, Înalta Curte concluzionând, în urma propriei analize a probelor existente - respectiv, declaraţiile părţilor civile, înscrisurile existente la dosar, declaraţiilor martorilor N., J. şi procesele-verbale de redare a mesajelor scrise purtate de inculpată cu C. şi D. - că acesta are aptitudinea de a dovedi acuzaţia penală adusă inculpatei A., dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Ca urmare, similar primei instanţe, Înalta Curte constată că apelanta inculpată a comis infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în perioada februarie 2021 - 27 septembrie 2022, prin acte materiale repetate, dar acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpata A. le-a indus şi, după caz, menţinut în eroare pe persoanele vătămate B., C. şi D. prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, în scopul obţinerii pentru sine de foloase patrimoniale injuste, cauzând celor trei persoane vătămate pagube materiale în valoare totală de 12.320 RON.
În cazul persoanei vătămate B., activitatea de inducere în eroare derulată începând cu luna februarie 2021 s-a concretizat în prezentarea ca adevărat a faptului mincinos că inculpata, în calitate de avocat, ar fi introdus la Judecătoria Vânju Mare o acţiune civilă având ca obiect partaj judiciar, demersul său ilicit având ca scop obţinerea injustă a sumei de 5.700 RON cu titlu de onorariu avocat şi taxe procesuale aferente. Deşi, în realitate, nu a formulat vreo cerere de chemare în judecată şi nu a desfăşurat activităţi juridice specifice profesiei de avocat, inculpata a primit în mod succesiv suma de bani pretinsă în mod injust de la partea civilă la datele de 24 februarie 2021 şi 5 martie 2021, date care marchează, astfel, momentul consumării acestui episod al activităţii infracţionale.
În cazul persoanei vătămate C., activitatea de inducere şi de menţinere în eroare derulată începând cu luna aprilie 2022 s-a concretizat, pe de-o parte, în prezentarea ca adevărat a faptului mincinos că inculpata, în calitate de avocat, ar fi introdus la Judecătoria Orşova o plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de sancţionare contravenţională a fiului părţii civile, demersul ilicit al inculpatei având ca scop obţinerea injustă a sumei de 620 RON cu titlu de onorariu avocat.
Aceeaşi activitate ilicită a presupus, pe de altă parte, şi menţinerea ulterioară în eroare a părţii civile pe parcursul lunii septembrie 2022, când, deşi nu mai exercita profesia de avocat (fiind suspendată din profesie începând cu data de 1 iunie 2022), inculpata a pretins totuşi, în mod mincinos, că acordă în continuare reprezentare juridică părţii civile în respectiva cauză şi, pe fondul ascendentului profesional astfel creat, invocând împrejurarea nereală a unei urgenţe medicale în familie, l-a determinat pe acesta să îi remită, suplimentar, şi suma de 3.000 de RON. În această modalitate, inculpata a primit de la partea civilă C. suma totală de 3620 RON la datele de 2 mai 2022 şi 27 septembrie 2022, date care marchează, astfel, momentul consumării celor două acte materiale circumscrise acestui episod al activităţii infracţionale.
În fine, în cazul persoanei vătămate D., activitatea de inducere în eroare derulată în luna august 2022 s-a concretizat în prezentarea ca adevărat a faptului mincinos că inculpata ar fi avut urgent nevoie de o sumă de bani ca urmare a internării mamei sale în spital (presupusă urgenţă invocată şi în discuţiile purtate imediat ulterior cu C.), demersul său ilicit având ca scop obţinerea injustă a sumei de 1500 de euro, pe fondul suspendării inculpatei din profesie. Speculând în beneficiul său buna reputaţie pe care partea civilă o asocia calităţii de avocat şi ascunzându-i acestuia din urmă situaţia sa profesională reală, urmare căreia nu mai obţinea venituri care să îi permită restituirea sumei pretinse, inculpata A. a primit doar suma de 3.000 RON de la partea civilă la data de 1 august 2022, dată care marchează, astfel, momentul consumării acestui episod al activităţii infracţionale. Prejudiciul cauzat a fost parţial recuperat, prin restituirea sumelor de 1.250 RON şi 50 de euro.
Fiecare dintre cele patru acte materiale anterior descrise realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) din C. pen., iar intervalele relativ scurte de timp la care au fost comise şi modul asemănător de operare relevă faptul că inculpata a acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, ceea ce justifică reţinerea formei continuate a infracţiunii, prevăzute de art. 35 alin. (1) din C. pen.
Constatând, prin urmare, că particularităţile factuale ale acuzaţiei şi încadrarea juridică a faptei - necontestate de către apelanta inculpată - au fost corect reţinute de către prima instanţă, Înalta Curte apreciază legală şi temeinică hotărârea apelată sub acest aspect.
Sub aspectul tratamentului sancţionator, constată, de asemenea, că stabilirea unei pedepse principale cu o durată de 1 an şi 6 luni închisoare, orientată spre maximul limitei speciale prevăzute de lege (3 ani închisoare), reduse cu o treime ca efect al incidenţei cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., reflectă o justă evaluare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen.
Circumstanţele în care inculpata A. a înţeles să speculeze în beneficiul său, în mod repetat, atât ascendentul pe care calitatea de avocat i-l conferea în raporturile cu cele trei persoane vătămate, cât şi dorinţa legitimă a unora dintre acestea (B. şi C.) de a beneficia de servicii de asistenţă juridică în diverse situaţii litigioase, modalitatea în care aceasta a plănuit şi a reuşit să obţină sume consistente de bani de la persoane cu posibilităţi materiale limitate, caracterul repetat al faptelor şi gravitatea rezultatului produs, echivalent unei valori însemnate a prejudiciului material total cauzat, ce nu a fost recuperat decât într-o proporţie nesemnificativă, evidenţiază un grad de pericol social concret ridicat al faptei comise.
Circumstanţele personale ale inculpatei A. pun în lumină, la rândul lor, o periculozitate însemnată a persoanei acesteia, căreia trebuie să îi corespundă o sancţiune penală aptă să permită în mod real realizarea tuturor funcţiilor pedepsei şi în special a scopului său preventiv-educativ.
Înalta Curte are în vedere, în mod particular, antecedentele penale ale inculpatei, care a fost condamnată în mod repetat pentru alte cinci fapte concurente de acelaşi gen (unele dintre actele materiale deduse judecăţii fiind săvârşite la scurt timp după condamnarea sa în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 63 din 18 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova) vădind, astfel, perseverenţă infracţională, indiferenţă faţă de avertismentul primit anterior din partea organelor judiciare şi o capacitate limitată de a-şi adapta conduita normelor de convieţuire socială. O atare concluzie este susţinută inclusiv de conduita inculpatei pe parcursul judecării prezentei cauze în apel, când, deşi legal citată, aceasta nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele acordate şi, invocând declarativ disponibilitatea de a acoperi prejudiciul cauzat, fără a face însă minime demersuri pentru a contacta persoanele vătămate, a determinat tergiversarea soluţionării cauzei.
În considerarea tuturor acestor circumstanţe, Înalta Curte concluzionează că pedeapsa principală stabilită de prima instanţă, dar şi pedepsele complementare şi accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. (inclusiv dreptul de a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), corespund particularităţilor cauzei, gravităţii infracţiunii comise şi persoanei inculpatei, fiind necesare pentru atingerea finalităţii coercitive şi educative a sancţiunii penale.
În ceea ce priveşte modalitatea în care prima instanţă a valorificat concursul de infracţiuni dintre fapta dedusă judecăţii şi faptele pentru care inculpata A. a fost condamnată anterior prin sentinţele penale nr. 63 din 18 martie 2022 şi nr. 192 din 28 noiembrie 2023, ambele pronunţate de Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte nu identifică eventuale aspecte de nelegalitate care să justifice anularea hotărârii.
Infracţiunile reţinute prin hotărârile sus-menţionate alcătuiesc o pluralitate sub forma concursului, iar săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii justifică aplicarea dispoziţiilor art. 97 alin. (1) din C. pen. privind anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 192 din 28 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, de vreme ce această infracţiune a fost descoperită pe parcursul termenului de supraveghere de 4 ani stabilit prin cea din urmă hotărâre.
Durata pedepsei rezultante finale de 2 ani şi 11 luni închisoare - corespunzătoare celei mai grele pedepse stabilite (de 1 an şi 6 luni închisoare) la care s-a adăugat sporul de o treime din celelalte cinci pedepse cu o durată totală de 4 ani şi 3 luni închisoare, aplicate pentru infracţiuni concurente - a fost legal determinată. Executarea acestei pedepse în regim de detenţie este absolut necesară pentru îndreptarea inculpatei şi prevenirea săvârşirii altor infracţiuni, de vreme ce modalităţile alternative mai blânde, aplicate gradual prin hotărârile anterioare, au fost vădit insuficiente pentru atingerea scopului coercitiv şi preventiv al pedepsei.
Din oficiu, Înalta Curte constată că deşi prima instanţă a făcut o legală aplicare a dispoziţiilor art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., privind stabilirea pedepsei complementare în caz de concurs de infracţiuni, aceeaşi instanţă a omis, însă, să aplice în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 45 alin. (4) din C. pen., referitoare la scăderea din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultantă a părţii executate până la data contopirii pedepselor principale.
În acest sens, actele dosarului relevă faptul că, prin sentinţa penală nr. 192 din 28 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă a cărei executare a început, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., la data rămânerii definitive a hotărârii sus-menţionate, respectiv la data de 9 octombrie 2024.
Prin urmare, perioada executată începând cu această ultimă dată şi până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze se impunea a fi scăzută din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultantă finală stabilită în cauză, Înalta Curte urmând a valorifica o atare împrejurare favorabilă în calea de atac a inculpatei şi a modifica în mod corespunzător hotărârea atacată.
Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prima instanţă a făcut o legală aplicare a dispoziţiilor legale privind repararea integrală a prejudiciului civil cauzat prin fapta ilicită, stabilind în mod just cuantumul prejudiciului material cauzat fiecărei părţi civile, precum şi a celui recuperat parţial, în cazul părţii civile D..
În fine, hotărârea apelată valorifică în mod corespunzător şi exigenţele art. 276 alin. (1) din C. proc. pen., referitoare la obligarea inculpatei să plătească părţilor civile cheltuielile judiciare făcute de acestea în cursul procesului, reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli de transport, astfel cum au fost just determinate de prima instanţă.
Pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de apelanta inculpată A. împotriva sentinţei penale nr. 228 din data de 19 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată, numai sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 45 alin. (4) din C. pen. şi rejudecând în fond:
Va dispune scăderea din durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 2 ani, aplicată pe lângă pedeapsa principală rezultantă, a perioadei executate de la data de 9 octombrie 2024 până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 276 alin. (1), (6) din C. proc. pen., constatând că, sub aspectul laturii civile, hotărârea apelată este legală şi temeinică, iar inculpata a determinat efectuarea de către părţile civile a unor noi cheltuieli judiciare în apel, aflându-se, aşadar, în culpă procesuală, va obliga apelanta inculpată la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părţile civile în faza apelului, după cum urmează:
- către intimata parte civilă B. a sumei de 2.322,86 RON, din care suma de 1.500 RON reprezintă onorariu apărător ales (conform chitanţei aflate la fila x), iar suma de 822,86 RON reprezintă cheltuieli de transport efectuate în apel [respectiv, suma de 622,9 RON reprezintă contravaloarea combustibilului aferent deplasării pentru termenul din 13.03.2025 (conform chitanţelor aflate la filele x), iar suma de 199,96 RON contravaloarea combustibilului aferent deplasării pentru termenul din 10.04.2025 (chitanţă aflată la fila125)];
- intimata parte civilă C. a sumei de 3.196,5 RON cu titlu de cheltuieli judiciare făcute în apel, din care suma de 3.000 RON reprezintă onorariul apărătorului ales (conform chitanţei aflate la fila x), iar suma de 196,5 RON reprezintă cheltuieli de transport efectuate în apel [din care suma de 97,5 RON reprezintă contravaloarea biletului de tren aferent termenului din 13.03.2025 şi suma de 99 RON reprezintă contravaloarea biletului de tren aferent termenului din 22.05.2025 ].
În ceea ce priveşte sumele de 300,1 RON, reprezentând contravaloarea combustibilului utilizat pentru deplasarea la termenul din 13.03.2025 şi, respectiv, 427,45 RON, reprezentând contravaloarea combustibilului utilizat pentru deplasarea la termenul din 10.04.2025, sume solicitate de partea civilă C., Înalta Curte apreciază neîntemeiată cererea de obligare a inculpatei la plata acestora.
Chitanţele depuse de partea civilă atestă faptul că achiziţia combustibilului a cărui rambursare a solicitat-o a fost efectuată, în fiecare caz, din localitatea Drobeta Turnu Severin ulterior celor două termene de judecată anterior menţionate, respectiv la datele de 13.03.2025 în intervalul orar 19:25 - 21.00 (3 achiziţii distincte) şi 10.04.2025 în intervalul orar 20:55 - 21.11 (3 achiziţii distincte).
Înalta Curte constată, însă, că la termenul din 13.03.2025, la care s-a prezentat exclusiv apărătorul părţii civile, deplasarea de la Drobeta Turnu Severin în municipiul Bucureşti a avut loc cu trenul, neexistând vreun element probator care să releve că drumul de întoarcere ar fi fost parcurs cu autoturismul şi nefiind depus vreun înscris care să confirme prezenţa autoturismului fie în localitatea de destinaţie, fie într-o altă localitate de pe traseu.
O atare împrejurare, coroborată cu inadvertenţele dintre tipul de combustibil utilizat conform înscrisurilor depuse (cinci bonuri de motorină şi un bon de benzină, acesta din urmă din data de 10 aprilie 2025) şi cu faptul că partea civilă nu a indicat motivul pentru care toate aceste achiziţii au fost efectuate ulterior termenelor de judecată, în mod fracţionat - prin achiziţii mici la intervale scurte de timp şi la ore târzii - determină Înalta Curte să concluzioneze că nu s-a dovedit cu certitudine utilizarea sumelor pretinse în corelaţie cu deplasarea apărătorului părţii civile la judecarea apelului, cererea de obligare a inculpatei la plata acestor cheltuieli în sumă de 727,55 RON fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de apelanta inculpată A. împotriva sentinţei penale nr. 228 din data de 19 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată, numai sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 45 alin. (4) din C. pen., şi rejudecând în fond:
Scade din durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o durată de 2 ani, aplicată pe lângă pedeapsa principală rezultantă, perioada executată de la data de 9 octombrie 2024 până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale, care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului rămân în sarcina statului.
Obligă apelanta inculpata A. la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părţile civile în faza apelului, după cum urmează:
- către intimata parte civilă B. la plata sumei de 2.322,86 RON, din care suma de 1.500 RON reprezintă onorariu apărător ales, iar suma de 822,86 RON reprezintă cheltuieli de transport efectuate în apel;
- către intimata parte civilă C. la plata sumei de 3.196,5 RON cu titlu de cheltuieli judiciare făcute în apel, din care suma de 3000 RON reprezintă onorariul apărătorului ales, iar suma de 196,5 RON reprezintă cheltuieli de transport efectuate în apel.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea părţii civile C. de obligare a inculpatei la plata sumei de 727,55 RON reprezentând contravaloare combustibil.
Definitivă.
Pronunţată, conform art. 405 alin. (1) din C. proc. pen., astăzi, 18 septembrie 2025, prin punerea hotărârii la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.