Şedinţa publică din data de 08 septembrie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 93 din data de 31 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-au admis, în parte, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către reprezentantul Ministerului Public şi de către părţile civile cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunile prev. de art. 188 alin. (1) C. pen., art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 188-189 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 233 C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.
În baza art. 188-189 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, la pedeapsa de 17 (şaptesprezece) ani închisoare.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice şi în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice şi în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. art. 233 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu ref. la art. 38 alin. (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 17 de ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv un spor de 8 luni închisoare, urmând a se aplica inculpatului pedeapsa rezultantă de 17 (şaptesprezece) ani şi 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice şi în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice şi în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. cu ref. la art. 362 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestului preventiv luată faţă de inculpat, dispusă prin încheierea nr. 3/DL/11.01.2017 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bihor.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 ore şi a arestului preventiv, respectiv perioada de la data de 11.01.2017 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. corob. cu art. 397 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 255 C. proc. pen., s-a dispus restituirea telefonului mobil, de culoare neagră către părţile civile B., C. şi D., aflată în custodia IPJ Bihor.
S-a dispus restituirea obiectelor ridicate de organele de urmărire penală persoanelor cărora le aparţin, astfel cum au fost menţionate în rechizitoriu x f. x şi 18, aflate în custodia IPJ Bihor.
În baza art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 şi cu referire la pct. 1 din anexa aceleiaşi legi, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea stabilirii şi stocării profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, prelevare ce se va face în conformitate cu art. 5 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2008 de către personalul I.P.J. Bihor instruit în acest sens.
În baza art. 5 alin. (5) din Legea 76/2008, inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 19 C. proc. pen. şi art. 25 C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile B., C. şi D..
A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 5.716,63 RON cu titlu de daune materiale în favoarea părţii civile E..
A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 50.000 euro (valoarea în RON la cursul BNR de la data plăţii), cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile E., la plata sumei de câte 40.000 euro fiecare (valoarea în RON la cursul BNR de la data plăţii), cu titlu de daune morale în favoarea părţilor civile C. şi D..
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bihor şi a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 411 RON plus dobânzi şi penalităţi de întârziere începând cu data de 09.01.2017 până la plata efectivă cu titlu de daune materiale în favoarea acesteia.
În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei, a sumei de 260 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul interpretului de limbă maghiară s-a virat din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 276 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON către partea civilă E. reprezentând cheltuieli de judecată.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare faţă de stat.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpatul A. şi părţile civile E., C. şi D..
Prin decizia penală nr. 590/A/2017 din 17 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de părţile civile apelante E., C. şi D., împotriva sentinţei penale nr. 93 din 31 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost desfiinţată şi, în rejudecare:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 17 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitate, şi anume: pedeapsa de 17 (şaptesprezece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 188-189 alin. (1) lit. d) C. pen. şi pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen., pe care a menţinut-o.
A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 188-189 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 17 ani închisoare la 20 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu ref. la art. 38 alin. (2) C. pen., a fost aplicată pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 20 de ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv un spor de 8 luni închisoare şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa rezultantă de 20 ani şi 8 luni închisoare.
Au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului.
Au fost reformate dispoziţiile primei instanţe în ceea ce priveşte latura civilă, în sensul că a fost majorat cuantumul daunelor morale acordate în favoarea părţii civile E. de la 50.000 euro la 60.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR în momentul plăţii şi părţilor civile C. şi D. de la câte 40.000 euro la câte 50.000 euro fiecare, în echivalent în RON la cursul BNR în momentul plăţii.
A fost majorat cuantumul daunelor materiale acordate părţii civile E. de la 5.716,63 RON la 6.039,94 RON.
În baza art. 276 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către părţile civile E., C. şi D. la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial în apel.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant A., împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, urmând ca, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 424 alin. (3) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive la zi, respectiv 17 octombrie 2017, inclusiv.
Contravaloarea prestaţiei efectuate de interpretul de limbă maghiară s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Hotărârea din apel a fost comunicată la 17 noiembrie 2017 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpatului A. şi la 20 noiembrie 2017 părţilor civile C., Serviciului Judeţean de Ambulanţă Bihor, D., E. şi Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea.
Termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 18 decembrie 2017 pentru inculpatul A..
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie, la data de 14 mai 2025, inculpatul A., fără a invoca vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. În esenţă, recurentul a susţinut că a recunoscut săvârşirea faptei şi nu a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, astfel încât pedeapsa aplicată este foarte mare.
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la 24 iunie 2025, părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea la 25 iunie 2025, părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Bihor la 27 iunie 2025, părţilor civile D., C. şi E. la 26 iunie 2025.
Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a expirat cel mai târziu la data de 08 iulie 2025, fără ca la dosar să fie depuse concluzii scrise.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 iulie 2025.
La data de 29 august 2025 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat. Potrivit raportului, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu respectă dispoziţiile art. 435 şi art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., conform dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 435 C. proc. pen., recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.
Totodată, reglementând conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) C. proc. pen. stabileşte că aceasta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c), precum şi semnătura persoanei care a promovat recursul în casaţie (lit. d).
Rezultă, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reşedinţa părţii, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părţilor (conform art. 445 C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum şi voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, respectiv motivele în fapt şi în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs.
Aşa cum se prevede în art. 440 alin. (2) C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conţinut la care se referă expres art. 437 alin. (1) C. proc. pen. constituie o condiţie de admisibilitate a recursului în casaţie, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 590/A din 17 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost comunicată inculpatului A. la data de 17 noiembrie 2017, iar cererea de recurs în casaţie formulată de acesta a fost formulată la data de 14 mai 2025. Or, raportat la dispoziţiile art. 435 C. proc. pen. anterior menţionate, se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. la data de 14 mai 2025, a fost introdusă cu depăşirea evidentă a termenului de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, termen care s-a împlinit la data de 18 decembrie 2017.
Prin urmare, declararea recursului în casaţie la data de 14 mai 2025, cu nerespectarea termenului de 30 zile prevăzut de lege (termen legal imperativ), va atrage, conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen., decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, cu consecinţa respingerii căii de atac ca inadmisibilă.
Pe de altă parte, Înalta Curte observă că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte nici condiţia expres prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât, pe de-o parte, nu a fost invocat niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., iar pe de altă parte, aspectele învederate nu pot fi cenzurate din perspectiva vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de dispoziile anterior menţionate. Aşadar, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. este, şi din acest motiv, inadmisibilă în principiu.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 590/A din 17 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În baza art. 440 C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 590/A din 17 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 septembrie 2025.