Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C., constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 844 din 11 decembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. x/2024, s-au dispus următoarele:
În baza art. 193 alin. (1), alin. (2) şi alin. (2)1 lit. c) şi d) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe (persoană vătămată D.).
În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) din C. pen., pe o durată de 5 ani, ce se execută în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. n) şi lit. o) din C. pen., dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 10 de metri; precum şi dreptul a de a se apropia de locuinţa persoanei vătămate D. din Rm. Vâlcea, strada x, nr. 23, judeţul Vâlcea, la o distanţa mai mică de 50 de metri.
În baza art. 65 rap. la art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor sus-menţionate a drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, pe durata şi în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice.
În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele, iar la pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă), pedeapsa rezultantă stabilită fiind de 1 an şi 10 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (2) din C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) din C. pen., pe o durată de 5 ani, ce s-a dispus a se executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. n) şi lit. o) din C. pen., dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 10 de metri; precum şi dreptul a de a se apropia de locuinţa persoanei vătămată D. din Rm. Vâlcea, strada x, nr. 23, judeţul Vâlcea, la o distanţa mai mică de 50 de metri.
În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., rap. la art. 45 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului prev. art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, pe durata şi în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
S-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a instituit în sarcina inculpatului respectarea, pe durata termenului de supraveghere, a următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - e) din C. pen.: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune Vâlcea, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d. să comunice Serviciului de Probaţiune Vâlcea schimbarea locului de muncă; e) să comunice Serviciului de Probaţiune Vâlcea informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să execute următoarea obligaţie: să frecventeze 1 (unu) program de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de pe o perioadă de 100 de zile, în condiţiile prevăzute de art. 51, 52 din Legea nr. 253/2013, în cadrul uneia dintre următoarele două entităţi: Primăria comunei Mihăeşti, judeţul Vâlcea sau Primăria oraşului Băbeni, judeţul Vâlcea.
În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. coroborat cu art. 96 din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului cu privire la conduita sa viitoare şi cu privire la consecinţele la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunţate, durata reţinerii, în continuarea arestul preventiv şi arestul la domiciliu din 28 martie 2024 până la data de 23 mai 2024, inclusiv.
În baza art. 404 alin. (6)1 din C. proc. pen., s-a dispus ca persoana vătămată să fie încunoştinţată cu privire la faptul că poate solicita emiterea unui ordin european de protecţie în condiţiile legii.
În baza art. 193 alin. (1), alin. (2) şi alin. (2)1 lit. c) şi d) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe (persoană vătămată D.).
În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) din C. pen., pe o durată de 5 ani, ce se execută în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. n) şi lit. o) din C. pen., dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 10 de metri; precum şi dreptul a de a se apropia de locuinţa persoanei vătămată D. din Rm. Vâlcea, strada x, nr. 23, judeţul Vâlcea, la o distanţa mai mică de 50 de metri.
În baza art. 65 rap. la art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor sus-menţionate a drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, pe durata şi în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice.
În baza art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 6 luni pentru infracţiunea de distrugere.
În temeiul art. 38 alin. (1) şi (2), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele, iar la pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă), pedeapsa rezultantă stabilită fiind de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (2) din C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 (1) lit. n) şi o) din C. pen., pe o durată de 5 ani, ce s-a dispus a se executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. n) şi lit. o) din C. pen., dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 10 de metri; precum şi dreptul a de a se apropia de locuinţa persoanei vătămată D. din Rm. Vâlcea, strada x, nr. 23, judeţul Vâlcea, la o distanţa mai mică de 50 de metri.
În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., rap. la art. 45 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului prev. art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, pe durata şi în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
S-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a instituit în sarcina inculpatului respectarea, pe durata termenului de supraveghere, a următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - e) din C. pen.: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune Vâlcea, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice Serviciului de Probaţiune Vâlcea schimbarea locului de muncă; e) să comunice Serviciului de Probaţiune Vâlcea informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să execute următoarea obligaţie: să frecventeze 1 (unu) program de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de pe o perioadă de 120 de zile, în condiţiile prevăzute de art. 51, 52 din Legea nr. 253/2013, în cadrul uneia dintre următoarele două entităţi: Primăria comunei Mihăeşti, judeţul Vâlcea sau Primăria oraşului Băbeni, judeţul Vâlcea.
În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. corob. cu art. 96 din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului cu privire la conduita sa viitoare şi cu privire la consecinţele la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunţate, durata reţinerii, în continuarea arestul preventiv şi arestul la domiciliu din 01 aprilie 2024 până la data de 23 mai 2024, inclusiv.
În baza art. 404 alin. (6)1 din C. proc. pen., s-a dispus ca persoana vătămată a fost încunoştinţată cu privire la faptul că poate solicita emiterea unui ordin european de protecţie în condiţiile legii.
În baza art. 193 alin. (1), alin. (2) şi alin. (2)1 lit. c) şi d) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe (persoană vătămată D.).
În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) din C. pen., pe o durată de 5 ani, ce se execută în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. n) şi lit. o) din C. pen., dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 10 de metri; precum şi dreptul a de a se apropia de locuinţa persoanei vătămată D. din Rm. Vâlcea, strada x, nr. 23, judeţul Vâlcea, la o distanţa mai mică de 50 de metri.
În baza art. 65 rap. la art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor sus-menţionate a drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, pe durata şi în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice.
În baza art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 6 luni pentru infracţiunea de furt.
În temeiul art. 38 alin. (1) şi (2), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele, iar la pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, sa adăugat un spor de 6 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă), pedeapsa rezultantă stabilită fiind de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (2) din C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 (1) lit. n) şi o) din C. pen., pe o durată de 5 ani, ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. n) şi lit. o) din C. pen., dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 10 de metri; precum şi dreptul a de a se apropia de locuinţa persoanei vătămată D. din Rm. Vâlcea, strada x, nr. 23, judeţul Vâlcea, la o distanţa mai mică de 50 de metri.
În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., rap. la art. 45 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului prev. art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, pe durata şi în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
S-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a instituit în sarcina inculpatului respectarea, pe durata termenului de supraveghere, a următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - e) din C. pen.: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune Vâlcea, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice Serviciului de Probaţiune Vâlcea schimbarea locului de muncă; e) să comunice Serviciului de Probaţiune Vâlcea informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să execute următoarea obligaţie: să frecventeze 1 (unu) program de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile, în condiţiile prevăzute de art. 51, 52 din Legea nr. 253/2013, în cadrul uneia dintre următoarele două entităţi: Primăria comunei Mihăeşti, judeţul Vâlcea sau Primăria oraşului Băbeni, judeţul Vâlcea.
În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. corob. cu art. 96 din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului cu privire la conduita sa viitoare şi cu privire la consecinţele la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunţate, durata reţinerii, în continuarea arestul preventiv şi arestul la domiciliu din 01 aprilie 2024 până la data de 23 mai 2024, inclusiv.
În baza art. 404 alin. (6)1 din C. proc. pen., persoana vătămată este încunoştinţată cu privire la faptul că poate solicita emiterea unui ordin european de protecţie în condiţiile legii.
În baza art. 19, art. 20, art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) şi (2) din C. civ., art. 1381 alin. (1) şi (2) din C. civ., art. 1382 din C. civ., art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, s-au admis în parte pretenţiile civile solicitate de partea civilă D.:
1. au fost obligaţi inculpaţii A., B. şi C., în solidar, către persoana vătămată D. la plata sumei de 1210 RON cu titlul de daune materiale, inculpatul B. şi la plata sumei de 5.900 RON, iar inculpatul C. şi la plata sumei de 850 RON, pentru aceste sume inculpaţii vor plăti dobândă legală penalizatoare de la data de 25.03.2024 până la data plăţii efective a sumelor, actualizate cu rata inflaţiei.
2. au fost obligaţi inculpaţii A., B. şi C., în solidar, către persoana vătămată la plata sumei de 15.000 RON cu titlul de daune morale, pentru aceste sume inculpaţii vor plăti dobândă legală penalizatoare de la data de data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la data plăţii efective a sumelor, actualizate cu rata inflaţiei.
3. au fost obligaţi inculpaţii A., B. şi C., în solidar, către persoana vătămată D. la plata sumei de 6300 euro (echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii).
Au fost respinse, în rest pretenţiile civile.
S-a constatat că prin recipisa de consemnare nr. x, inculpatul B. a consemnat la E., Sucursala Rm. Vâlcea pe seama şi la dispoziţia părţii civile D. suma de 20.000 de RON, sumă ce va fi utilizată de partea civilă pentru repararea prejudiciului la care inculpatul a fost obligat prin prezenta hotărâre.
În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.000 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 276 alin. (4) din C. proc. pen. coroborat cu art. 2 din C. proc. civ., art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., s-a admis, în parte, cererea părţii civile de acordare a cheltuielilor judiciare (onorariu avocat, în cuantum de 25.000 RON, conform facturilor din 29.10.2024, 07.11.2024). S-a redus, din oficiu, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat (de la 25.000 RON la 9.000 RON), cu precizarea că măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său, şi, pe cale de consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii să plătească persoanei vătămate suma de 3.000 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi partea civilă D., pentru diverse motive de nelegalitate şi netemeinicie.
II. Prin decizia penală nr. 539/A din data de 06 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea şi partea civilă D. împotriva sentinţei penale nr. 844 din 11 decembrie 2024 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea, intimaţi fiind inculpaţii A., B. şi C..
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală şi în rejudecare:
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 91 din C. pen., cu toate consecinţele şi s-a dispus ca inculpaţii A., B. şi C. să execute pedepsele principale rezultante prin privare de libertate, în condiţiile art. 60 din C. pen.
A fost majorat cuantumul daunelor morale acordate părţii civile D., de la 15.000 RON la 50.000 RON, la care se adaugă dobândă legală penalizatoare de la data de 25.03.2024 până la data plăţii efective a sumei, actualizată cu rata inflaţiei.
A fost majorată suma cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător ales al părţii civile, de la câte 3.000 RON la câte 8.333 RON, în sarcina fiecărui inculpat.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii.
Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului din oficiu desemnat inculpaţilor, în sumă de 1.400 RON, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 276 din C. proc. pen., au fost obligaţi intimaţii-inculpaţi la plata a câte 1.666 RON către partea civilă cu titlu de onorariu apărător ales, în apel.
În fapt şi în drept, s-a reţinut, în esenţă, că faptele inculpatului B., care la data de 25.03.2024 împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, în jurul orei 12:00 într-un loc public, respectiv agenţia de pariuri EXECLBET situată în municipiul Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea, a lovit-o pe persoana vătămată D., în mod repetat cu pumnii, cu picioarele şi cu mânerul unui cuţit, timp de 1 minut şi jumătate, care a necesitat aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, apoi i-a spart telefonul, tulburând prin aceste acţiuni ordinea şi liniştea publică întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de "lovirea sau alte violenţe" faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. (1), alin. (2) şi alin. (21), lit. c) şi d) din C. pen., "distrugerea" prev. şi ped de art. 253 alin. (1) din C. pen., "Tulburarea ordinii şi liniştii publice", faptă prev. şi ped de art. 371 alin. (2) şi alin. (3) din C. pen., cu aplic art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen. şi cu aplic. art. 38 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen.
S-a reţinut că faptele inculpatului A., care la data de 25.03.2024 împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, în jurul orei 12:00 într-un loc public, respectiv agenţia de pariuri EXECLBET situată în municipiul Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea, a lovit-o pe persoana vătămată D., în mod repetat cu pumnii, cu picioarele şi cu mânerul unui cuţit, timp de 1 minut şi jumătate, care a necesitat aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare, tulburând prin aceste acţiuni ordinea şi liniştea publică întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de "lovirea sau alte violenţe" faptă prev. şi ped de art. 193 alin. (1), alin. (2) şi alin (21), lit. c) şi d) din C. pen. "tulburarea ordinii şi liniştii publice", faptă prev. şi ped de art. 371 alin. (2) şi alin. (3) din C. pen., cu aplic art. 77, alin. (1), lit. a) din C. pen. şi cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.
S-a reţinut că faptele inculpatului C., care la data de 25.03.2024, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, în jurul orei 12:00 într-un loc public, respectiv agenţia de pariuri EXECLBET situată în municipiul Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea, a lovit-o pe persoana vătămată D., în mod repetat cu pumnii, cu picioarele şi cu mânerul unui cuţit, timp de 1 minut şi jumătate, care a necesitat aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare, şi i-a sustras cheia de la autoturismul personal, tulburând prin aceste acţiuni ordinea şi liniştea publică întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de "Lovirea sau alte violenţe", faptă prev. şi ped de art. 193 alin. (1), alin. (2) şi alin. (21), lit. c) şi d) din C. pen., "Furt" faptă prev. şi ped de art. 228 alin. (1) din C. pen., "tulburarea ordinii şi liniştii publice", faptă prev. şi ped de art. 371 alin. (2) şi alin. (3) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen.
III. Împotriva hotărârii pronunţate în apel au declarat recurs în casaţie inculpaţii C., B. şi A., prin apărător ales, avocat F., la data de 05.06.2025, prin e-mail, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.
De asemenea, inculpatul C. a declarat recurs în casaţie şi prin apărător ales, avocat G., prin fax, la data de 24.06.2025, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.
Cei trei inculpaţi şi-au întemeiat cererea de recurs în casaţie pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C., apărarea a solicitat:
- achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate acestei infracţiuni, având în vedere actele materiale descrise in rechizitoriu.
Astfel, furtul sub aspectul laturii obiective presupune luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, în scopul însuşirii pe nedrept (infracţiune calificată prin scop).
Inculpatul nu a deposedat-o pe persoana vătămata de cheia autoturismului cu scopul de a-şi însuşi cheia, nefiind îndeplinit scopul, respectiv însuşirea pe nedrept.
Inculpatului C. i se impută deposedarea victimei de cheia de pornire a autovehiculului persoanei vătămate, nereţinându-se însă şi intenţia de a sustrage autoturismul persoanei vătămate.
Astfel, în opinia apărării, faptul că o cheie ce este destinată pornirii strict a unui unic autoturism, nu are valoare patrimonială proprie, pentru că ea nu poate fi folosită decât pentru pornirea acelui autoturism pentru care a fost în mod special construită.
Pe parcursul procedurii camerei preliminarii, inculpatul C. a arătat în mod expres ca a luat cheia autoturismului persoanei vătămate şi a aruncat-o, scopul fiind acela ca persoana vătămata să nu poată să-i urmărească folosind autoturismul.
Nici procurorul nu a reţinut în rechizitoriu o tentativă de furt a autovehiculului persoanei vătămate.
Este cert aşadar că scopul deposedării persoanei vătămate de cheia autoturismului nu a fost acela al însuşirii ei, astfel că actele materiale descrise în rechizitoriu nu întrunesc tipicitatea conduitei interzise (verbum regens) prin norma de incriminare, respectiv art. 228 alin. (1) din C. pen.
- schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. în infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., nefiind întrunite condiţiile de tipicitate pentru reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 77 lit. a) din C. pen.
În acest sens, a susţinut că atât soluţia instanţei de apel, cât şi cea a primei instanţe sunt nelegale şi netemeinice, deoarece actele materiale descrise în rechizitoriu nu întrunesc tipicitatea infracţiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., săvârşită în forma pluralităţii de făptuitori, neputând fi atrasă circumstanţa agravantă prev. de art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., din moment ce în sarcina celorlalţi doi inculpaţi, A. şi B., nu se reţine o participaţie penală nici în forma autoratului, nici în forma complicităţii la săvârşirea infracţiunii de furt, comisă în calitate de autor de inculpatul C..
Niciunuia dintre cei doi inculpaţi nu li se impută că au cunoscut sau că au prevăzut o sustragere a cheii autoturismului persoanei vătămate de către inculpatul C..
De altfel, hotărârea de a o deposeda pe persoana vătămată de cheia autoturismului a fost luată de inculpatul C. în momentul în care aceasta a căzut din buzunarul victimei, eveniment apărut în timpul căderii victimei şi care în mod evident nu putea fi prevăzut de către ceilalţi doi inculpaţi.
În plus, ceilalţi doi inculpaţi nici nu au sesizat momentul deposedării.
Pe de altă parte, procurorul nu a reţinut participaţia penală a celorlalţi doi inculpaţi la aşa-zisul furt al cheii autoturismului.
În cauză nu sunt aşadar incidente disp. art. 50 alin. (2) din C. pen. pentru a se putea reţine circumstanţe privitoare la fapta care să se răsfrângă asupra tuturor participanţilor.
În consecinţă, se impune înlăturarea circumstanţei agravante prevăzute de art. 77 lit. a) din C. pen.
- schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (2) şi alin. (3) din C. pen. în infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (2) din C. pen., nefiind întrunite condiţiile de tipicitate pentru reţinerea circumstanţei agravante prev. în alin. (3) motivat de faptul că acest inculpat nu era înarmat.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., apărarea a solicitat:
- schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de distrugere prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. în infracţiunea de distrugere prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen., nefiind întrunite condiţiile de tipicitate pentru reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 77 lit. a) din C. pen., în raport de actele materiale descrise în rechizitoriu.
A solicitat să se observe că celorlalţi doi inculpaţi, respectiv lui A. şi C., nu li se reţine o participaţie penală nici în forma autoratului şi nici în forma complicităţii la săvârşirea infracţiunii de distrugere comisă în calitate de autor de inculpatul B..
Niciunuia dintre ceilalţi doi inculpaţi nu li se poate imputa că au cunoscut intenţia de distrugere a telefonului anterior acestei acţiuni sau că au prevăzut o distrugere a telefonului persoanei vătămate de către inculpatul B..
Hotărârea de a distruge telefonul persoanei vătămate a fost luată de inculpatul B. în momentul în care telefonul victimei a căzut pe jos, eveniment apărut în aceleaşi condiţii ca si căderea cheii şi care în mod evident nu putea fi prevăzut de către ceilalţi doi inculpaţi.
Acţiunea de distrugere a telefonului a fost una spontană, fără ca ceilalţi doi inculpaţi să fi putut prevedea această acţiune a inculpatului B..
Or, procurorul nu a reţinut participaţia penală a celorlalţi doi inculpaţi la distrugerea telefonului persoanei vătămate de către inculpatul B..
În cauză nu sunt aşadar incidente dispoziţiile art. 50 alin. (2) din C. pen., pentru a se putea retine circumstanţe privitoare la faptă care să se răsfrângă asupra tuturor participanţilor.
În consecinţa, se impunea înlăturarea circumstanţei agravante prevăzute de art. 77 lit. a) din C. pen.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., apărarea a solicitat aplicarea efectului extensiv al recursului în situaţia în care va fi admis recursul formulat de ceilalţi doi inculpaţi.
Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C., prin apărător ales, avocat G., este întemeiată de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., apărarea apreciind că inculpatului i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală, prin reţinerea în sarcina sa a prevederilor art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen., cu consecinţa majorării cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă.
Apărarea a apreciat că, raportat la probele administrate în cauză, reţinerea, sub aspectul acuzaţiei penale, în sarcina inculpatului C. a art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen. nu corespunde stării de fapt, iar încadrarea juridică dată faptelor acestuia ar fi art. 371 alin. (2) din C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22.07.2025, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilităţii în principiu la data de 17.09.2025.
La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie formulat de cei trei inculpaţi C., B. şi A., prin apărător ales, avocat F., a fost îndeplinită cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti la data de 11.06.2025 şi partea civilă D. la 24.06.2025 .
De asemenea, procedura de comunicare a recursului în casaţie formulat de inculpatul C., prin apărător ales, avocat G., a fost îndeplinită cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti la data de 27.06.2025, partea civilă D., prin afişarea înştiinţării la data de 30.06.2025 şi inculpaţii A. la penitenciar la data de 02.07.2025 şi B. la penitenciar la data de 02.07.2025 .
Până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. au fost depuse concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C., prin apărător ales, avocat G., prin care a solicitat respingerea recursului în casaţie formulat, ca inadmisibil, iar, în situaţia în care se apreciază că cererea este admisibilă în principiu, respingerea, ca nefondată, a recursului în casaţie declarat.
La data de 06.08.2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.
IV. Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C., prin apărător ales, avocat F., şi a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul C., prin apărător ales, avocat G., conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile şi condiţiile limitativ prevăzute de lege.
Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casaţie să îndeplinească condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.
Examinând aceste condiţii în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că cele două cereri de recurs în casaţie au fost formulate în termen, însă nu îndeplinesc cumulativ condiţiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., referitoare la cerinţele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.
În ceea ce priveşte decizia penală recurată, aceasta se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, în sensul dispoziţiilor art. 434 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., întrucât a fost pronunţată de o curte de apel, ca instanţă de apel.
În raport cu actele dosarului, se constată că ambele cereri de recurs în casaţie au fost formulate cu respectarea termenului legal de 30 zile, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată, după cum urmează:
- inculpatului C. la ultimul domiciliu la data de 19.05.2025, iar la penitenciar la data de 29.05.2025;
- inculpatului B. la ultimul domiciliu la data de 19.05.2025, iar la penitenciar la data de 26.05.2025;
- inculpatului A. la ultimul domiciliu la data de 19.05.2025, iar la penitenciar la data de 26.05.2025 .
Cererea de recurs în casaţie comună a celor trei inculpaţi a fost formulată la data de 05.06.2025, prin e-mail, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., astfel fiind îndeplinită condiţia prevăzută la art. 435 din C. proc. pen.
Cererea de recurs în casaţie formulată separat de inculpatul C. a fost formulată la data de 24.06.2025, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.
În cauză au fost respectate dispoziţiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., inculpaţii având calitatea procesuală prevăzută de lege pentru a declara recurs în casaţie şi nu sunt incidente prevederile alin. (6) ale aceluiaşi articol, chiar dacă aceştia nu au declarat apel în cauză, întrucât apelurile declarate de parchet şi partea civilă au fost admise.
Cele două cereri de recurs în casaţie îndeplinesc condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menţionate numele şi prenumele, domiciliul (şi locul de detenţie) ale inculpaţilor, semnătura persoanei care a exercitat calea de atac (în cazul cererii comune, aceasta a fost semnată de avocat F., care a ataşat în copie împuternicirea avocaţială Seria x nr. x/2025 din 05.06.2025, iar în cazul cererii de recurs în casaţie formulată separat de inculpatul C., aceasta a fost semnată de apărătorul ales, avocat G., care a ataşat în copie împuternicirea avocaţială seria x, nr. 57 din 24.06.2025) şi hotărârea atacată.
În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.: Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde: (…) c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora. Totodată, conform art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.: Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Aşadar, se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casaţie obligaţia de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea şi motivele de recurs în casaţie (motivarea în fapt şi în drept) prin însăşi cererea de recurs în casaţie, sub sancţiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.
În acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care prin încheierea nr. 396/RC din data de 08.12.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, a reţinut că: simpla indicare a unui caz de casare dintre cele prevăzute de lege în cererea de recurs în casaţie nu conduce la constatarea de iure a admisibilităţii recursului, ci este necesar ca motivele expuse cu privire la cazul de casare invocat să corespundă acestuia.
Înalta Curte constată că inculpatul C. a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă a infracţiunii prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., întrucât deşi i se impută deposedarea victimei de cheia de pornire a autovehiculului persoanei vătămate, nu s-a reţinut însă în sarcina sa şi intenţia de a sustrage autoturismul persoanei vătămate. Or, din moment ce scopul deposedării persoanei vătămate de cheia autoturismului nu a fost acela al însuşirii ei, actele materiale descrise în rechizitoriu nu întrunesc tipicitatea conduitei interzise.
Totodată, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. în infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., nefiind întrunite condiţiile de tipicitate pentru reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 77 lit. a) din C. pen., precum şi - schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (2) şi alin. (3) din C. pen. în infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (2) din C. pen., nefiind întrunite condiţiile de tipicitate pentru reţinerea circumstanţei agravante prev. în alin. (3) motivat de faptul că acest inculpat nu era înarmat.
Prin cererea de recurs în casaţie formulată separat, inculpatul C. a invocat şi cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., apărarea apreciind că inculpatului i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală, prin reţinerea în sarcina sa a prevederilor art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen., cu consecinţa majorării cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă.
Apărarea a apreciat că, raportat la probele administrate în cauză, reţinerea, sub aspectul acuzaţiei penale, în sarcina inculpatului C. a art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen. nu corespunde stării de fapt, iar încadrarea juridică dată faptelor acestuia ar fi art. 371 alin. (2) din C. pen.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., apărarea a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de distrugere prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. în infracţiunea de distrugere prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen., nefiind întrunite condiţiile de tipicitate pentru reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 77 lit. a) din C. pen., în raport de actele materiale descrise în rechizitoriu.
Cu prioritate, se notează că, sintagma "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
De asemenea, trebuie menţionat că din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu pot fi analizate aspecte în legătură cu latura subiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii, cu încadrarea juridică reţinută faptei cu titlu definitiv de instanţa de apel, nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supusă cenzurii starea de fapt reţinută de instanţa de apel.
În atare condiţii, se observă că, deşi pe calea recursului în casaţie promovat, inculpatul C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta invocă doar aparent neîntrunirea elementelor de tipicitate ale faptei deduse judecăţii; în realitate esenţa motivelor constând în negarea bazei factuale, reţinute cu caracter definitiv de instanţa de apel sub aspectul comiterii infracţiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen.
Totodată, se observă că în realitate inculpatul critică latura subiectivă a infracţiunii de furt, susţinând că deşi i se impută deposedarea victimei de cheia de pornire a autovehiculului, nu s-a reţinut însă în sarcina sa şi intenţia de a sustrage autoturismul acesteia.
Ca atare, prin criticile formulate, recurentul încearcă să acrediteze ideea că nu a săvârşit infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. pentru care a fost condamnat (solicitând achitarea), tinzând, în realitate, la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecinţa stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reţinute prin decizia instanţei de apel, ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casaţie, care, potrivit art. 433 din C. proc. pen., se limitează exclusiv şi în condiţiile prevăzute de lege, la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Înalta Curte subliniază că, pe calea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate proceda la reinterpretarea materialului probator aflat la dosar cu consecinţa stabilirii unei alte baze factuale, care să conducă la achitarea inculpatului pentru infracţiunile de care este acuzat, aşa cum a solicitat recurentul, evaluarea materialului probator fiind un atribut ce aparţine exclusiv instanţei de fond şi, respectiv, instanţei de apel.
De asemenea, nici schimbarea încadrării juridice nu poate face obiectul recursului în casaţie, recurentul-inculpat solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. în infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., întrucât nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate pentru reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 77 lit. a) din C. pen., precum şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (2) şi alin. (3) din C. pen. în infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. (2) din C. pen.
Aşadar, întrucât motivele prezentate de recurent nu pot fi examinate prin prisma cazului de casare indicat expres prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi nici a altui caz de casare dintre cele reglementate de art. 438 alin. (1) din acelaşi cod, cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. nu este îndeplinită.
Nici argumentele prezentate de inculpatul B. nu se circumscriu cazului de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în esenţă, acesta solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul nereţinerii circumstanţei agravante prev. de art. 77 lit. a) din C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere, aspect ce nu poate face obiectul recursului în casaţie.
Cum în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., apărarea a solicitat aplicarea efectului extensiv al recursului în situaţia în care va fi admis recursul formulat de ceilalţi doi inculpaţi, nici în cazul acestuia nu este îndeplinită condiţia prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. pen.
Prin cererea de recurs în casaţie formulată separat, inculpatul C., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., a solicitat în realitate schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 371 alin. (2) şi (3) din C. pen. în infracţiunea prev. de art. 371 alin. (2) din C. pen., sens în care, în cuprinsul cererii, a făcut referire la probele administrate în cauză, cu consecinţa modificării situaţiei de fapt în favoarea inculpatului.
Dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită definitiv de instanţa de apel.
În raport cu aspectele teoretice expuse mai sus, se observă că deşi inculpatul a invocat în drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. ("s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege"), din modul în care a formulat motivele de recurs în casaţie rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu nici măcar formal cazului de recurs în casaţie invocat, întrucât acesta face referire la probele administrate în cauză şi solicită schimbarea încadrării juridice a faptei, aspecte ce nu pot fi analizate în cadrul căii de atac a recursului în casaţie.
Jurisprudenţa instanţei supreme a stabilit imposibilitatea evaluării schimbării încadrării juridice în cadrul recursului în casaţie reţinându-se că încadrarea juridică a faptei este operaţiunea de stabilire a corespondenţei între fapta pretins comisă şi modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reţinerea normelor generale aplicabile (privind participaţia şi cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale). Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operaţiune care intră în atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. (ICCJ, secţia Penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 539/A din data de 06 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 539/A din data de 06 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2025.