Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţii A. şi B., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1037 din data de 10 decembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj cinegetic, faptă prev. şi ped. de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, modificată, privind vânătoarea şi protecţia fondului cinegetic la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 6 luni închisoare sub supraveghere şi s-a stabilit în condiţiile art. 92 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., un termen de supraveghere de 2 ani, care va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Maramureş, la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Potrivit art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Maramureş sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate
Conform art. 94 alin. (1) din C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Maramureş.
În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., inculpatul a fost obligat ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei Ocna Şugatag sau în cadrul Primăriei Giuleşti.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 44 lit. d) coroborat cu art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, modificată privind vânătoarea şi protecţia fondului cinegetic, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 luni închisoare sub supraveghere şi s-a stabili în condiţiile art. 92 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., un termen de supraveghere de 2 ani care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii.
În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., inculpatul B. a fost obligat, ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Maramureş, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Totodată, potrivit art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Maramureş sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) din C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Maramureş.
Conform art. 93 alin. (3) din C. pen., inculpatul a fost obligat ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul Primăriei Ocna Şugatag sau în cadrul Primăriei Giuleşti.
În temeiul art. 397 alin. (1) şi 25 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 1357 alin. .(1) şi (2) C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de Garda Forestieră Cluj, cu sediul în loc. Cluj Napoca, judeţul Cluj şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii la plata sumei de 2000 euro, cu titlu de prejudiciu creat fondului cinegetic prin recoltarea unui animal din specia căprior-mascul în afara perioadei legale de recoltare.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. şi art. 398 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 800 de RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală şi suma de 1200 de RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazelor de cameră preliminară şi judecată, din care inculpatul A. să plătească suma de 1000 RON, iar inculpatul B. să plătească suma de 1000 RON.
Prin decizia penală nr. 599/A din data de 10 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B., împotriva sentinţei penale nr. 1037 din 10 decembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 500 de RON, reprezentând cheltuielile judiciare din apel.
În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că inculpaţii A. şi B., în data de 16.01.2021, s-au deplasat la limita dintre fondurile de vânătoare 22 Izvoare şi 23 Agriş (UAT Deseşti), iar după ce inculpatul A. a braconat un exemplar căprior, inculpatul B. l-a ajutat să transporte la autoturism, specific Franţa, depozitându-l în interiorul acestuia într-un recipient.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au formulat cerere de recurs în casaţie, inculpaţii A. şi B., la data de 14.05.2025, pe email, prin apărător ales, avocat C. cu delegaţie la dosar, prin care au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi achitarea în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu motivarea că ansamblul probator administrat nu a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
În acest sens, în esenţă, au arătat că, încadrarea în drept nu are legătura cu starea de fapt, întrucât inculpatul A. nu a fost trimis în judecată pentru transportul vânatului, deşi se reţine că a fost ajutat de D. în această acţiune. De asemenea, s-a considerat că încadrarea în drept nu este exactă, întrucât textul incriminatoriu are două teze - tentativa de a practica vânătoarea sau practicarea vânătorii-, însă nu s-a indicat exact care este acuzaţia în materie penală.
În continuare s-a făcut trimitere pe larg la probele administrate, fiind precizate, în esenţă următoarele:
- martorii nu sunt credibili, întrucât declaraţiile lor sunt contradictorii;
- expertizele efectuate nu au concluzii relevante pentru stabilirea vinovăţiei.
Recurenţii inculpaţi au considerat că afirmaţiile martorilor nu sunt reale, susţinând că animalul găsit era îngheţat, dat fiind poziţia în care acesta apare în filmare (picioruşele nu par mobile, un corp cald nu are această poziţie "înţepenită" rigidă, a picioarelor).
Prin urmare, au precizat că dacă nu se poate dovedi, fără dubiu, modul în care a murit vânatul sau faptul că era tranşat, infracţiunea nu este prevăzută de legea penală întrucât, potrivit art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006 republicată: "transportul vânatului dobândit în condiţiile art. 42 sau găsit împuşcat ori tranşat în teren, comercializarea, naturalizarea şi orice operaţiuni privind vânatul sau părţi ori produse uşor identificabile provenite de la acesta, dobândite fără respectarea condiţiilor legii".
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi părţii civile Garda Forestieră Cluj.
Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpaţii A. şi B. nu au fost depuse concluzii scrise.
La data de 02 septembrie 2025, inculpatul B., prin avocat E., în susţinerea propriei cereri de recurs în casaţie a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea recursului în casaţie şi achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., reiterând aceleaşi motive din cererea de recurs în casaţie, criticând, în esenţă probatoriul administrat, respectiv că din declaraţiile martorilor şi expertizele criminalistice, nu poate fi reţinută vinovăţia inculpatului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 03 iunie 2025, sub nr. x/2023.
Verificând exclusiv condiţiile de admisibilitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurenţii A. şi B. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.
Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte, şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac, referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.
În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.:
"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.
(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."
Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.
În această etapă procesuală, sunt examinate condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.
Analizând îndeplinirea condiţiilor mai sus enumerate, se constată că, în conformitate cu art. 434 C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi A. şi B. au atacat cu recurs în casaţie decizia penală nr. 599/A din data de 10 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023, ce face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel.
Referitor la termenul de declarare a recursului în casaţie, prevăzut de art. 435 C. proc. pen., se constată că acesta a fost respectat, având în vedere că recursul în casaţie a fost formulat la data de 14.05.2025, iar hotărârea instanţei de apel a fost comunicată inculpaţilor A. şi B. la data de 29.04.2025, la adresa de domiciliu.
În conformitate cu dispoziţiile art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., care reglementează titularii cererii de recurs în casaţie, se reţine că cererea a fost formulată de A. şi B. în calitatea de inculpaţi în cauză, cărora le-au fost respinse apelurile exercitate în cauză.
Sub aspectul condiţiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., se observă că, în cuprinsul cererii de recurs în casaţie, sunt menţionate numele, prenumele, domiciliul recurenţilor, hotărârea care se atacă, iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat cererea de recurs în casaţie, conform împuternicirii avocaţiale nr. x/27.08.2025.
În ceea ce priveşte condiţia cumulativă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că recurenţii au invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârea este supusă casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Cu prioritate, se notează că, sintagma "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune, putând deveni incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
În atare condiţii, se observă că, deşi pe calea recursului în casaţie promovat, recurenţii inculpaţi au indicat cazul de casare pe care îşi întemeiază cererea, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., motivele concret invocate nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., astfel că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. Astfel, motivele inculpaţilor A. şi B., din cuprinsul cererii de recurs în casaţie, invocate în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., presupun reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, or, acestea nu pot fi valorificate în contextul vreunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.
Mai exact, în susţinerea afirmaţiei că faptele nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii pentru care au fost condamnaţi, inculpaţii evocă principiul in dubio pro reo, critică situaţia de fapt reţinută cu caracter definitiv de instanţa de apel şi modul de interpretare a probelor, aspecte care nu se circumscriu cazului de la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., solicitând, în realitate, rejudecarea cauzei, reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel.
Solicitarea de reapreciere a probatoriului administrat, cu consecinţa schimbării situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel nu se subsumează cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., stabilirea stării de fapt fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.
Critici cum sunt vinovăţia inculpatului, circumstanţele comiterii faptei sau modul de apreciere a probatoriului nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie, scopul căii extraordinare de atac fiind reformarea numai sub aspect legal, de drept, iar nu faptic, a hotărârii definitive.
Aşadar, starea de fapt reţinută în cauză cu caracter definitiv şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casare.
Prin urmare, motivele invocate în cererea de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. nu se circumscriu vreunui caz de recurs în casaţie dintre cele prevăzute expres şi limitativ de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., ceea ce conduce la concluzia că îndeplinirea formală a unei condiţii, respectiv indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea, ca admisibil, a recursului în casaţie.
Întrucât motivele prezentate de recurenţi nu pot fi examinate prin prisma cazului de casare indicat expres, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., şi nici a altui caz de casare dintre cele reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu este îndeplinită.
Invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilităţii recursului în casaţie. Argumentele prezentate de recurenţi trebuie să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, situaţie ce nu se regăseşte în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 599/A din data de 10 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 599/A din data de 10 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2025.