Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 366 din data de 12.07.2024 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată (trei acte materiale).
În temeiul art. 365 alin. (1) lit. a) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni ilegale cu dispozitive informatice sau programe informatice.
În temeiul art. 362 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de alterarea integritătii datelor informatice.
În temeiul art. 364 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic în formă continuată (două acte materiale).
În temeiul art. 361 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infractiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice în formă continuată (două acte materiale).
În temeiul art. 365 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.
În temeiul art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată.
În temeiul art. 363 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de perturbare a funcţionării sistemelor informatice în formă continuată (trei acte materiale).
În temeiul art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (persoană vătămată B.).
În temeiul art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (persoană vătămată C.).
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. privind persoana vătămată S.C. D. S.A.
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. privind persoana vătămată S.C. E. S.A.
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infractiunea de şantaj prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. privind persoana vătămată S.C. F. S.A.
În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite cele 10 (zece) pedepse aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte nouă pedepse, respectiv de 3 ani şi 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul A., să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare în regim de detenţie.
În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen. şi art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului A., durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 13.12.2021 până la data de 07.12.2022 inclusiv.
În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menţinut ca fiind temeinică şi legală măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A. prin încheierea din 05.12.2022 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin necontestare la data de 07.12.2022.
Executorie cu privire la menţinerea măsurii controlului judiciar, conform art. 399 alin. (4) din C. proc. pen.
S-a luat act că persoanele vătămate S.C. F. S.A., G. şi H., nu s-au constituit părti civile în procesul penal.
În temeiul art. 25 din C. proc. pen. şi art. 397 din C. proc. pen. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. D. S.A. prin reprezentant legal B. şi a obligat inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 186.218,95 RON cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 25 din C. proc. pen. şi art. 397 din C. proc. pen. s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a obligat inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C. şi a obligat inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asigurător asupra imobilului apartament în suprafaţă de 58 mp, situat în Craiova, str. x, bl. k4, jud. Dolj, dobândit în baza actului de vânzare -cumpărare nr. x/20.06.2014 emis de către notarul public I., înregistrat în Cartea Funciară nr. x, nr. cadastral x, proprietate exclusivă a inculpatului A., până la concurenţa sumei de 360.000 RON, măsură dispusă prin ordonanţa din 10.12.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie şi Justitie- DIICOT, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice în dosarul nr. x/2021 .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 582/2025 din data de 09 mai 2025 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 366 din data de 12.07.2024 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022.
Decizia instanţei de apel, a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova la data de 15 mai 2025, inculpatului A. la data de 15 mai 2025, persoanelor vătămate S.C. F. S.A., C., H. şi G. la data de 16 mai 2025, persoanelor vătămate E. S.A. şi D. S.A. la data de 19 mai 2025, iar persoanelor vătămate B. la data de 25 mai 2025.
Împotriva deciziei penale nr. 582/2025 din data de 09 mai 2025 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 12 iunie 2026 (prin poştă, dosar nr. x/2022 al Curţii de Apel Craiova), cerere înregistrată pe rolul instanţei de apel la aceeaşi dată.
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova şi părţilor conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul cauzei.
În cauză nu au fost depuse concluzii scrise.
După efectuarea comunicării prev. de art. 439 din C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei Penale, la data de 10 iulie 2025, sub nr. x/2022, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.
Prin referatul din aceeaşi dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 18 septembrie 2025.
În conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) din C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit şi depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.
În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.
Dispoziţiile art. 435 din C. proc. pen. prevăd că recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.
Prevederile art. 434 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. stabilesc cu privire la hotărârile care pot fi atacate cu recurs în casaţie, respectiv sfera hotărârilor împotriva cărora nu se poate exercita calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, iar art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. reglementează că inculpatul poate formula recurs în casaţie în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.
Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.
Cererea îndeplineşte şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A. care a formulat şi apel în cauză.
Totodată, cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele şi prenumele recurentului, penitenciarul în care se află încarcerat şi hotărârea care se atacă, deopotrivă, cererea fiind semnată de apărătorul ales al recurentului inculpat.
În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că recurentul inculpat a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie a arătat că fapta comisă împotriva persoanei vătămate F. S.A. nu este prevăzută de legea penală, întrucât simplul acces la o conexiune binară ce reprezintă o adresă informatică furnizată de un terţ a unei aplicaţii demonstrative ce nu produce consecinţe asupra datelor nu poate constitui o faptă prevăzută de legea penală, iar modalitatea săvârşirii acesteia şi circumstanţele neclarificate suficient de probatoriul administrat conduc la lipsa elementelor de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de acces neautorizat la sistem informatic, respectiv de perturbare a funcţionării sistemelor informatice, inculpatul fiind condamnat pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală.
În consecinţă, a solicitat să se reţină că fapta nu reprezintă o faptă prevăzută de legea penală, întrucât accesul unei conexiuni binare la o adresă informatică, care generează automat o fereastră cu date informatice deja existente, nu reprezintă infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată şi nici infracţiunea de perturbare a funcţionării sistemelor informatice.
În acest sens, a arătat că nici instanţa de fond, dar nici cea de apel nu au infirmat, în urma probatoriului administrat, caracterul de aplicaţie demonstrativă a rutinei "hive" invocată în cuprinsul rechizitoriului, nefiind reţinută vreo probă din care să rezulte că respectiva aplicaţie informatică nu era una demonstrativă şi putea fi utilizată pentru alterarea datelor informatice şi perturbarea funcţionării unor sisteme informatice.
Faţă de rezoluţia infracţională reţinută în rechizitoriu, referitor la faptele vizând persoana vătămată S.C. F. S.A., din probatorul administrat, a susţinut că reiese, cu evidenţă, că faptele de perturbare a funcţionării sistemelor informatice, de acces neautorizat la sisteme informatice şi de şantaj nu au fost săvârşite de inculpat, ele continuând după arestarea preventivă a acestuia.
Inculpatul A. a mai arătat că a fost acuzat de folosirea altei aplicaţii maliţioase denumită "hive", în sistemele sau mediile de stocare informatice ale inculpatului ce au fost percheziţionate în cursul cercetării penale, dar nici în câmpurile de date menţionate de procuror "mega.nz" unde dimensiunea datelor stocate aşa cum am menţionat şi anterior este nesemnificativă.
În opinia acestuia, simpla existenţă a unei capturi de ecran obţinută prin accesarea unei adrese electronice - care a fost accesată fără vreun alt rezultat şi de către organele de poliţie care au pus în executare mandatul de supraveghere tehnică cu ocazia percheziţiei domiciliare - nu poate conduce la concluzie că a fost lansat un program de deteriorare date/aplicaţie maliţioasă de pe sistemul de calcul al inculpatului care să fi alterat datele informatice de pe sistemele informatice ale acesteia sau să fi perturbat funcţionarea acestora deoarece în afara unei indicativ informatic- ur\link - care conduce numai către o captură de ecran şi nu către o aplicaţie - este necesară existenţa şi lansarea unui program informatic pentru perturbarea funcţionării unui sistem - niciun program tip malware nu a fost identificat, astfel că inculpatul nu a săvârşit vreo faptă împotriva acestei persoane
Cu ocazia percheziţiei informatice nu a fost identificată aplicaţia "hive" sau vreo urmă de lansare a acesteia - date informatice reziduale în fişierele temporare - ori cel puţin capturi ecran ale lansării acestei aplicaţii maliţioase pentru a presupune că inculpatul a folosit această aplicaţie.
A mai arătat că, unul dintre obiectivele expertizei informatice şi de securitatea datelor propusă de inculpat şi respinsă de către ambele instanţe avea ca obiect tocmai simularea funcţionării unei astfel de aplicaţii şi etapele obligatorii ale lansării unui astfel de virus, ce presupune în mod obligatoriu descărcarea unor date în sistemul informatic al inculpatului, iar cum nu a fost identificată vreo dată informatică în legătură cu această aplicaţie în sistemele informatice ale inculpatului, este exclusă vreo faptă săvârşită împotriva S.C. F. S.A. de către inculpat.
Prin urmare, singura faptă concretă ce poate fi reţinută în sarcina inculpatului în cazul datelor informatice şi sistemelor informatice ale persoanei vătămate S.C. F. S.A. o constituie accesul la adresa numerică - adresa paginii web - conferită de o terţă persoană neidentificată acces în urma căruia s-a deschis o fereastră ce conţinea date informatice introduse de o altă persoană şi care nu a putut fi modificată, iar această faptă nu este una prevăzută de legea penală.
Pentru aceste argumente, inculpatul a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea în parte a deciziei penale nr. 528 din 09 mai 2025 a Curţii de Apel Craiova, cu consecinţa admiterii în parte a apelului şi achitării inculpatului, potrivit art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru infracţiunile săvârşite împotriva persoanei vătămate S.C. F. S.A. Înalta Curte reţine că, printre alte condiţii, admiterea în principiu a recursului în casaţie este condiţionată de constatarea că motivul pe care aceasta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.
Prin raportare la criteriile de exigenţă ale condiţiei supuse analizei şi la sfera cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică şi jurisprudenţă, se reţine că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre cazurile expres prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de recurent, aceasta vizează acele situaţii în care, fie nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa cărora a operat dezincriminarea.
Deşi recurentul inculpat A. şi-a întemeiat, în drept, cererea de recurs în casaţie pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., din modul în care acesta a formulat motivele de recurs în casaţie rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu formal cazului de recurs în casaţie invocat.
În concret, se reţine că argumentele invocate de inculpat vizează, latura subiectivă a infracţiunii pentru care acesta a fost condamnat şi probatoriile analizate de instanţa de fond şi de cea de apel şi nu aspecte referitoare la lipsa de tipicitate obiectivă a infracţiunilor prev. şi ped. de art. 360 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. respectiv prev de art. 363 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. pentru care a fost condamnat inculaptul A., astfel că nu pot fi valorificate în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, necircumscriindu-se cazului prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi nici vreunui alt caz de casare
Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 582/2025 din data de 09 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 582/2025 din data de 09 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2025.