Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 99 din 19 noiembrie 2004, Curtea de Apel Galați, a respins, ca nefondată, plângerea petentului P.V., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 106/P/2004 din 23 august 20054 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Persoana vătămată P.V. a formulat plângere penală împotriva subcomisarului de poliție C.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen. și înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen., constând în aceea că și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu întocmind referatul de terminare a urmăririi penale nr. 181.295 din 10 februarie 1997 prin care s-a propus punerea în mișcare a acțiunii penale, întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecată a învinuitului P.V., pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 C. pen.
Prin sentința penală nr. 1800 din 2 iulie 1998 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la 14 iulie 1998, s-a dispus condamnarea inculpatului P.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 259 C. pen.
Prin rezoluția nr. 106/P/2004 din 23 august 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul de poliție C.L., întrucât faptele pretinse a fi fost comise nu există.
Plângerea formulată împotriva rezoluției pronunțate a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1125/II/2/2004 din 14 septembrie 2004.
Verificând rezoluția de neurmărire penală, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat-o ca legală și temeinică, întrucât subcomisarul de poliție și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, neputându-se reține în sarcina sa săvârșirea vreuneia din infracțiunile ce se impută prin plângerea petiționarului P.V.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petiționarul P.V., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pe fond admiterea plângerii sale, desființarea rezoluției de neurmărire penală și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acesta este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că subcomisarul de poliție C.L. a întocmit în data de 10 noiembrie 1997 referatul de terminare a urmăririi penale cu propunerea de trimitere în judecată a petiționarului P.V., pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 C. pen.
Soluția propusă de organul de cercetare penală a fost examinată de procuror prin prisma probelor administrate dispunând întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată.
Prin sentința penală nr. 1800 din 2 iulie 1998, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul penal nr. 4893/1998 s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Deși petiționarul avea dreptul de a exercita calea de atac a apelului pentru verificarea legalității și temeiniciei hotărârii de către instanța de control judiciar, se constată că sentința a rămas definitivă prin neapelare.
Cum instanța de judecată a pronunțat hotărârea pe baza probelor administrate și nu pe baza consemnărilor înserate de ofițerul de poliție în referatul de terminare a urmăririi penale, în mod judicios s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât faptele reținute în plângerea petiționarului P.V., art. 246, art. 289, art. 215 C. pen., nu există.
În speță, nu pot fi incidente, așa cum corect reține instanța de fond, dispozițiile art. 278 alin. (8) lit. b) și c) C. proc. pen., care să permită instanței reținerea cauzei spre judecare.
Față de aceste considerente și constatând că în cauză nu există alte motive de casare, Înalta Curte urmează să respingă recursul petiționarului ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.V. împotriva sentinței penale nr. 99 din 19 noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați.
Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2005.